Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 245/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 462/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 245
Ședința publică de la 20 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Roxana Popa
JUDECĂTOR 2: Viorica Trestianu
GREFIER - -
Pe rol fiind soluționarea cererii de apel formulată de apelanta - SRL împotriva sentinței comerciale nr. 8599 din data de 22.06.2007 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelanta prin avocat cu delegația la fila 12 din primul dosar de apel, lipsind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Apelantul, prin avocat în cadrul probei cu acte depune la dosar extras din actul constitutiv al societății, arată că nu mai are alte cereri de formulat și solicită proba cu înscrisurile din dosar, nu are alte probe noi de administrat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă apelantei cuvântul pe cererea de apel.
Apelanta prin avocat, arată în susținerea motivelor de apel că intimatul a recunoscut la interogatoriul administrat, că a vândul autoturismul și că l-a radiat. În concluzie solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, desființarea sentinței pronunțată de Tribunalul București și pe cale de consecință admiterea acțiunii și constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare cu plata în rate. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra apelului comercial d e față, reține următoarele:
Prin sentința comercială nr. 8599 din 22.06.2007 judecătorul din cadrul Tribunalului București Secția a VI-a Comercială a respins ca nefondată cererea formulată de reclamanta - SRL în contradictoriu cu pârâtul.
În considerentele sentinței judecătorul fondului a reținut că reclamanta a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare cu plata în rate încheiat între părți la data de 01.09.2002, motivat pe faptul că această convenție nu îndeplinește condițiile de validitate prevăzute de art. 948 pct. 1-4.civ. Cererea a fost inițial înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 B, prin sentința civilă nr. 1517 din 05.03.2007 judecătorul acelei instanțe declinând competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului București Secția a VI-a Comercială, fiind reținut caracterul comercial al speței, precum și faptul că obiectul cererii nu este evaluabil în bani.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a VI-a Comercială sub nr-.
Analizând actele dosarului, judecătorul fondului a apreciat netemeinicia cererii reclamantei, pentru următoarele considerente: a fost înlăturată susținerea reclamantei referitoare la lipsa calități ide reprezentant a domnului, fiind reținut că această persoană a primit împuternicire de la asociatul unic și administratorul societății debitoare să administreze societatea cu puteri depline, fiindu-i permisă semnarea oricăror contracte cu terțe persoane. În consecință s-a reținut că societatea și-a exprimat un consimțământ valabil.
A fost apreciată ca fiind îndeplinită și condiția capacității de a contracta, prevăzută de art. 948 pct. 2.civ. reclamanta fiind o persoană juridică, supusă prevederilor Decretului nr. 31/1954.
În ce privește lipsa obiectului vânzării din patrimoniul reclamantei la data încheierii contractului a cărui nulitate se solicită, judecătorul a reținut că într-adevăr anterior încheierii acestui contract părțile au completat formularul tipizat emis de organele de poliție. Având în vedere însă apropierea în timp a datelor la care au fost încheiate cele două acte, s-a apreciat că cel de-al doilea contract are valoarea unei modificări aduse convenției inițiale cu privire la preț, modalitate de plată și momentul transmiterii dreptului de proprietate, fiind, deci, valabil încheiat cu privire la obiect.
A fost înlăturată și susținerea reclamantei referitoare la caracterul ilicit al contractului, fiind reținut că semnăturile ce apar pe contract aparțin domnului și pârâtului, exprimând un consimțământ valabil. S-a mai reținut că reclamanta nu a reușit să răstoarne prezumțiile relative de valabilitate și de existență a cauzei și nici elementele care să configureze prevederile imperative ce ar fi fost încălcate, pentru a motiva frauda la lege.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta - SRL, solicitând admiterea apelului și schimbarea sentinței apelate în sensul admiterii cererii astfel cum a fost formulată.
În motivare, apelanta a arătat că judecătorul fondului nu a apreciat corect probele administrate și dispozițiile legale incidente, sub următoarele aspecte:
- procura de reprezentare dată domnului a fost dată de o persoană fizică, nu de persoana juridică, în actul constitutiv al societății neexistând o prevedere expresă care să dea dreptul administratorului dreptul de a transmite dreptul său de administrare; domnul nu a deținut nicio funcție în societate până în anul 2004, astfel încât nu se poate reține existența unui consimțământ valabil exprimat de către societate;
- contractul a fost încheiat în scopul fraudării legii, prin sustragerea unor sume de bani din contabilitatea societății, acest al doilea contract fiind unul simulat;
- nu a fost interpretată corect nici incidența dispozițiilor art. 948 pct. 3.civ. referitoare la obiectul determinat, în condițiile existenței primul contract în urma căruia autoturismul a fost radiat de pe numele intimatului pârât; susține că nu se pot încheia două contracte pentru același obiect, deci, la data de 01.09.2002 pârâtul nu mai putea vinde ceea ce a vândut deja;
- contractul a cărui nulitate se solicită nu a fost înregistrat în evidențele societății, primul contract fiind singurul care își produce efectele în mod valabil.
Prin decizia comercială nr. 545 din 14.11.2007 completul de apel a anulat ca netimbrat apelul declarat împotriva sentinței de fond, reținând că apelanta nu a respectat dispoziția de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru, în condițiile art. 20 alin. 1 și 3 din Legea nr. 146/1997.
Decizia de apel a fost recurată de reclamantă, prind decizia nr. 2344 din 26.06.2008 Înalta Curte de Casație și Justiție admițând recursul, desființând decizia recurată și trimițând cauza pentru rejudecarea apelului. Instanța supremă a reținut că dovada achitării taxei judiciare de timbru a fost depusă la grefa Curții de Apel cu o zi înainte de data judecării cauzei, dar chitanța a fost atașată la dosar doar după pronunțarea deciziei de către complet.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI Secția a V-a Comercială sub nr-, în ședința publică din data de 27.01.2009 fiind dispusă scoaterea cauzei de pe rolul acestei secții și înaintarea la Secția a VI-a a Curții de Apel, în aplicarea dispozițiilor Regulamentului de ordine interioară a instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 378/2005, modificată.
Apelul a fost înregistrat pe rolul Secției a VI-a a Curții de APEL BUCUREȘTI sub nr-.
A fost depusă la dosar o declarație de renunțare la judecata apelului declarat, declarație semnată de administrator.
Prin întâmpinare, intimatul a solicitat în principal să se ia act de declarația de renunțare la judecată.
A solicitat, de asemenea, respingerea apelului ca nefondat, susținând următoarele:
- prețul vânzării a fost achitat de apelantă, în urma executării sentinței irevocabile nr. 780/10.02.2005, prin care apelanta a fost obligată la plata acestui preț;
- persoana care a semnat contractul a căruia nulitate se solicită deține la momentul semnării actului o procură autentică prin care era împuternicit să administreze cu depline puteri societatea;
- a existat un obiect determinat la data încheierii contractului, primul contract, ce nu cuprindea voința reală a părților fiind încheiat ca urmare a solicitării apelantei, determinată de dorința de a pune mai repede în exploatare acel autoturism.
- consideră că demersul societății a avut la bază doar intenția de a zădărnici executarea sentinței prin care societatea era obligată la plata prețului vânzării.
În ședința publică din data de 08.04.2009 reprezentatul societăți ia declarat că nu își însușește declarația de renunțare la judecata apelului, arătând că societatea este administrată de doi administratori, astfel încât pentru a produce efecte declarația trebuia semnată de ambele persoane.
A fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizându-se actele și lucrările dosarului, se rețin următoarele:
În primul rând, este apreciată ca fiind lipsită de efecte declarația de renunțare la judecata apelului semnată de administratorul, față de împrejurarea că societatea are doi administratori, domnul deținând calitatea de administrator, iar domnul pe cea de președinte al Consiliului de administrație. De asemenea, actul constitutiv al societății, astfel cum a fost modificat, stipulează că actele care angajează societatea trebuie semnate de ambii administratori. În consecință, față de poziția exprimată în ședință publică de domnul, președinte al Consiliului de administrație al societății apelante, se apreciază că declarația semnată doar de domnul nu poate produce efectul de renunțare la judecarea căii de atac.
Pe fondul cauzei, în raport de probele administrate, de criticile formulate și de apărările invocate, se apreciază că apelul nu este fondat.
Nu poate fi reținută critica apelantei în sensul că procura ar fi fost dată domnului de o persoană fizică. Din analiza acestei procuri se reține că doamna a avut în vedere, la momentul semnării procurii, calitatea sa de asociat unic al societății, procura menționând în mod expres că vizează delegarea dreptului de administrare al societății, cu depline puteri. Faptul că domnul nu de ținut nicio funcție în cadrul societății până în anul 2004 nu înlătură calitatea acestuia de mandatar al administratorului societății, cu depline puteri, conform procurii existente la dosar.
Nu are relevanță inexistența unei dispoziții exprese în actul constitutiv al societății cu privire la posibilitatea delegării atribuțiilor de către administrator. Relevantă era existența unei interdicții în acest sens. Or, nu s-a dovedit că actul constitutiv ar fi existat o asemenea interdicție expresă. În consecință, procura de reprezentare a fost emisă în mod legal, în baza principiului conform căruia ce nu este interzis, este permis, fiind valabil exprimat consimțământul societății apelante, prin raportare la procura dată domnului.
Nu poate fi analizat motivul invocat de apelantă referitor la caracterul simulat al contractului a cărui nulitate se solicită. Potrivit art. 294.pr.civ. în apel nu se poate schimba cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face cereri noi. Se observă că în cursul judecării cauzei în fond apelanta reclamantă nu a invocat ca motiv distinct caracterul simulat al contractului a cărui nulitate s-a solicitat. Deci, acest motiv, nou, care conduce implicit la schimbarea obiectul cererii de chemare în judecată, nu poate fi invocat direct în calea de atac, față de interdicția expresă conținută în art. 294.pr.civ.
În ce privește existența obiectului determinat al contractului, potrivit art. 948 pct. 3.civ. se reține că în mod corect a apreciat judecătorul fondului cu privire la natura contractului supus analizei, de act modificator la voinței părților cu privire la anumite elemente ale primului contract, respectiv cu privire la preț, modalitate de plată și moment al transmiterii proprietății. În consecință, nu poate fi reținută critica apelantei referitoare la încheierea a două contracte cu privire la același obiect, în raport de calificarea dată contractului analizat, de act modificator al primul înscris semnat de părți.
Împrejurarea că cel de-al doilea contract nu a fost înregistrat în evidențele societății nu are relevanță asupra caracterului valabil al contractului, fiind o problemă internă a societății, fără a atrage nulitatea actului.
Având în vedere considerentele reținute și constatând că sentința pronunțată de judecătorul fondului este legală și temeinică, în baza art. 296.pr.civ. apelul declarat în cauză va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta - SRL, cu sediu în B, șos. - nr. 129,. 52,. 2,. 29, sector 4 în contradictoriu cu intimatul, domiciliat în B,-, - 22,. 67, sector 6 împotriva sentinței comerciale nr. 8599 din 22.06.2007 pronunțată de judecătorul din cadrul Tribunalului București Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
- -
Red. RP/4ex.
19.06.2009.
Jud. fond
Tribunalul București Secția a VI-a Comercială.
Președinte:Roxana PopaJudecători:Roxana Popa, Viorica Trestianu
