Actiune in constatare Jurisprudenta comerciala. Decizia 27/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2829
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 27/A/COM
Ședința publică din 21 februarie 2008
Completul de judecată compus din
PREȘEDINTE: Marian Bratiș
JUDECĂTOR 2: Magdalena Mălescu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanta - Select SRL T împotriva sentinței civile nr. 1337/12.10.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții Municipiul T prin Primar și Consiliul Local al Municipiului T, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat pentru reclamanta apelantă, lipsă fiind pârâții.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat instanța acordă cuvântul reprezentantului reclamantei apelante în susținerea recursului, acesta solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței, în principal trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, iar în subsidiar reținerea cauzei spre judecare și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, cu obligarea pârâților la cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. nr. 1337/12.10.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- s-a respins acțiunea în constatare formulată de reclamanta - Select SRL T, în contradictoriu cu pârâții Municipiul T prin Primar și Consiliul Local al Municipiului
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin acțiunea în anulare înregistrată la această instanță sub nr- reclamanta - SELECT SRL T, chemat in judecata pârâții MUNICIPIUL, prin PRIMAR, si CONSILIUL LOCAL T solicitând instanței, ca in urma probatoriului administrat să constate, în baza art. lll proc.civ. că pârâții nu au
drept de creanță asupra reclamantei, in ceea ce privește imobilul situat in
T, P-ta -, nr.8, jud. T, cumpărat conform Legii
nr. 550/2002 și conform contractului de vânzare cumpărare nr.46 /
09.07.2003, respectiv: suma de 40.180 lei reprezentând majorări aferente chiriei
achitate cu întârziere si suma de 1435 lei, reprezentând penalități
aferente chiriei achitate cu întârziere ( chiria restanta a fost achitata integral la data de 07.10.2005, dată la care parații au înștiințat- pe reclamantă ca nu mai are alte datorii); suma de 22.240 lei, reprezentând diferența chirie, suma de 84.635 lei reprezentând majorări aferente chiriei restante și suma de 1335 lei, reprezentând penalități aferente chiriei restante, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta arată că, in baza Legii nr.550 / 2002, s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr.46 / 09.07.2003, contract prin care a cumpărat spațiul comercial situat in T, P-ta -, nr.8, jud. T, înscris in -, nr.top.1192/XXIII, Prețul total al vânzării a fost stabilit la 4.600.000.000 lei vechi + 19% TVA, în urma negocierilor din data de 23.06.2003 și a fost achitat integral. Până la achitarea integrală a prețului s-a instituit ipoteca asupra prețului și s-a notat interdicție de înstrăinare si grevare, pe o perioada de 3 ani, în favoarea Municipiului T si Consiliul Local
În data de 18.08.2005 reclamanta depus la Registratura Primăriei T - Direcția Patrimoniu o cerere prin care a solicitat eliberarea unei adeverințe pentru radierea ipotecii și a interdicției de înstrăinare din cartea funciară.
În data de 29.08.2005, prin adresa nr. - - a Primăriei T, ca răspuns la cererea reclamantei, aceasta a fost înștiințată că mai are o datorie neachitată de 286.995.750 lei vechi.
În data de 26.09.2005 i-a fost emisă factura fiscala nr.-, in valoare de 28.700 RON, reprezentând diferența chirie 2001 - 2003, pe care reclamanta achitat-o cu nr.60/07.10.2005. Reclamanta precizează că, până la data de 18.08.2005, când a solicitat adeverința pentru radierea ipotecii, pârâții nu au înștiințat- de existenta unor datorii si nu pus- in întârziere, astfel că aceștia nu pot solicita majorări si penalități.
În data de 13.10.2005, reclamantei i-a fost eliberată adeverința nr. D 72005 - -pentru radierea ipotecii.
În data de 27.10.2006, prin adresa nr. - - / 27.10.2006, pârâții au înștiințat-o pe reclamantă că mai are un debit restant de 139.596 RON, reprezentând majorări aferente chiriei achitate cu întârziere, penalități aferente chiriei achitate cu întârziere, diferența chirie datorata de alta societate PRIVAT cu majorări si penalități.
Reclamanta menționează faptul ca SELECT, nu a avut un raport juridic cu PRIVAT, nu a preluat active sau pasive de la aceasta pentru a fi obligată să le plătească datoriile către pârâții.
În data de 12.02.2007, pârâții au revenit cu altă adresă nr. - -, prin care reclamanta fost înștiințată că debitul restant a crescut la 149.828 RON.
În drept, reclamanta își întemeiază acțiunea pe disp.art. 111 proc.civ.
La dosar s-au depus: contractul de vânzare-cumpărare nr. 46 / 09.07.2003, extras -, T, adresa -- / 29.08.2005, adresa --/13.10.2005, factura fiscala nr.-, nr.60 / 07.10.2005, invitația la conciliere și dovada expedierii.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei pârâții solicită respingerea acțiunii formulate, învederând instanței că spațiul cu altă destinație decât aceea de locuință situat în T, - nr.8, a fost închiriat reclamantei și ulterior înstrăinat acestea prin contract de vânzare cumpărare în nr.550/2002.
Anterior încheierii contractului a deținut contract de închiriere - PRIVAT care deține 51% din părțile sociale ale - SELECT SRL, debitul fiind preluat, respectiv diferența de chirie calculată în baza HCL nr.42/2000 cu majorări și penalități de întârziere, aferente spațiului situat în T, - nr. 8.
Potrivit înțelegerii chiria lunară urma să fie modificată pe durata derulării contractului prin hotărâri ale T, Hot.nr.42/2000 face referire tocmai la o asemenea clauză prin care precizează că începând cu data de 1.01.2001 se modifică tarifele de bază pe metru pătrat la chiriile pentru spațiile cu altă destinație, reactualizarea chiriei incluzând rata inflației și alți factori privind modificările impuse de cerințe de natură economică ori financiară cum ar fi chiria pe internă și externă pentru bunuri similare, zona de interes, destinația spațiului.
Hotărârea nr.42/2000 a fost atacată în instanță, solicitându-se anularea acesteia, cerere ce a fost însă respinsă, Curtea Constituțională constatând legalitatea acestei hotărâri.
Se precizează în întâmpinare faptul că prin adresa nr. - 2007-3205/12.02.2007 i-a fost comunicat reclamantei faptul că este evidențiată cu obligații bugetare restante pentru spațiul în discuție,cu un debit de - lei diferență chirie plus majorări și penalități de întârziere.
Pentru neplata la termenul scadent a debitului au fost calculate potrivit G. nr. 92/24.12.2003 dobânzi și penalități de întârziere, pârâții considerând că reclamantei nu i s-au adus nici un fel de prejudicii prin reactualizarea chiriei întrucât aceasta a fost convenită de comun acord prin contractul încheiat, reclamanta neatacând adresa prin care i-a fost comunicat debitul ce urma a fi achitat, acceptând tacit sumele solicitate, iar prin de negociere anexă la contractul de vânzare cumpărare aceasta s-a obligat să achite diferența de chirie.
Din probele administrate în cauză instanța reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Timiș la data de 12.03.2007 reclamanta - SELECT SRL a solicitat a se constata că pârâții nu au un drept de creanță asupra reclamantei în ceea ce privește imobilul situat în T, - nr.8, cumpărat conf.nr.550/2002 și conform contractului de vânzare cumpărare nr.46/9.07.2003.
Reclamanta își întemeiază cererea pe disp.art.111 pr. potrivit cărora:" partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau neexistenței unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului".
Dispozițiile legale mai sus citate învederează caracterul subsidiar al cererii în constatare, se referă la acțiunile propriu zise în justiție prin care partea are posibilitatea de a-și realiza dreptul pe calea dreptului comun.
Analizând motivarea în fapt a cererii introductive la instanță se constată că suntem în prezența unei acțiuni în constatare negative în sensul că se solicită constatarea inexistenței unui raport juridic și a unor obligații pe care reclamanta le-ar avea în opinia pârâților, provocatorii, reclamanta chemând în judecată pârâții ce ridică pretenții în legătură cu un drept patrimonial, fără însă ca aceștia să introducă o acțiune în justiție. Rezultă și faptul că reclamanta are un interes legitim în sensul că urmărește radierea ipotecii și a interdicției de înstrăinare din CF a imobilului ce i-a fost vândut prin contractul de vânzare-cumpărare nr.46/9.07.200, radiere ce nu poate fi solicitată întrucât așa cum reclamanta precizează în cererea sa Primăria T refuză eliberarea adeverinței pentru radierea ipotecii.
O altă condiție prevăzută de art.111 pr. pentru promovarea acțiunii în constatare impune ca reclamantul să nu se afle în situația de a putea cere însuși realizarea dreptului său, condiție pe care cererea formulată în prezentul dosar nu o îndeplinește, reclamanta limitându-se în a formula o acțiune în constatare fără a fi urmată însă și de realizarea dreptului său, acela de radiere a ipotecii și interdicției de înstrăinare.
Față de susținerile reclamantei din însăși cererea introductivă la instanță pârâta Primăria a refuzat să îi elibereze acesteia adeverință pentru radierea ipotecii, situație în care reclamanta avea posibilitatea de a se adresa în contencios administrativ solicitând obligarea pârâtei la eliberarea adeverinței pentru radierea ipotecii în condițiile în care consideră că aceasta este întemeiată.
Față de aceste considerente și văzând disp.art.111 pr. instanța constată cererea ca fiind inadmisibilă și urmează aor espinge.
Împotriva susmenționatei hotărâri a declarat apel reclamanta, solicitând admiterea acestuia, desființarea sentinței, în principal trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, iar în subsidiar reținerea cauzei spre judecare și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, cu obligarea pârâților la cheltuieli de judecată, arătând în motivare că la prin adresa nr. D 82005--/29.08.2005 se precizează că - select SRL a achitat integral prețul contractului de vânzare-cumpărare, însă se menționează totodată că mai există o creanță în cuantum de 286.995.759 lei (ROL), reprezentând diferență chirie 2001-2003. Și acest pretins debit a fost achitat de societatea reclamantă cu nr. 60/07.10.2005.
Cu toate acestea, prin două înștiințări ulterioare s-a comunicat existența unor alte debite, generate de închirierea spațiului comercial în intervalul de timp anterior datei cumpărării. Se observă, din însăși conținutul adreselor, că debitele reprezentând diferență chirie conform 42/2001, majorările aferente chiriei restante și penalitățile aferente chiriei restante sunt obligații stabilite în sarcina unei alte societăți decât societatea reclamantă,respectiv - Privat SA.
În privința debitelor privind majorări aferente chiriei achitate cu întârziere și creanța reprezentând penalități aferente chiriei achitate cu întârziere este de apreciat faptul că diferența de chirie pretinsă de intimați a fost achitată integral la data de 07.10.2005 astfel încât nu se justifică obligarea la plata majorărilor și a penalităților.
Deși acțiunea a fost calificată corect de către instanța de judecată, în mod greșit s-a apreciat că este inadmisibilă, întrucât reclamanta ar avea la dispoziție o acțiune în realizare, respectiv o acțiune de radiere a ipotecii și interdicției de înstrăinare.
După cum s-a menționat anterior, creanțele pretinse de intimați își au izvorul în alte acte juridice decât contractul de vânzare-cumpărare ceea ce a determinat întabularea dreptului de ipotecă, și anume este vorba de încheierea unor contracte de închiriere a unui spațiu comercial. Acțiunea promovată vizează constatarea inexistenței unor drepturi de creanță ce intră în conținutul raportului juridic obligațional, generat de încheierea și executarea acestor două contracte de închiriere, prin urmare nu are ca obiect drepturi și obligații determinate de încheierea contractului de vânzare-cumpărare.
În acest context, în calitatea de potențiali debitori, nu aveau la îndemână nici o acțiune în realizarea dreptului, fiind obligată reclamanta să promoveze o acțiune în constatare, pentru a lămuri existența sau inexistența raportului juridic obligațional.
Singurii care au la îndemână o acțiune în realizare sunt intimații, în calitate de pretinși creditori, însă reclamanta nu o poate fi obligată să rămână în incertitudine cât timp aceștia nu au promovat și susținut o astfel de acțiune.
Intimații Municipiul T prin Primar și Consiliul Local al Municipiului T au formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului.
În motivare se arată că prima instanță a reținut în mod corect faptul că acțiunea reclamantei întemeiată pe art. 111 Cod procedură civilă este inadmisibilă, în condițiile în care aceasta avea posibilitatea de a solicita realizarea dreptului său.
În fapt, spațiul cu altă destinație decât aceea de locuință situat în T, P-ța -, nr. 8, fost închiriat prin contractul de închiriere nr. 1295/2001 de către reclamanta - select SRL, încheiat în baza Legii nr. 550/2002, iar asupra spațiului mai sus menționat, anterior încheierii contractului de închiriere mai sus arăta, asupra imobilului a deținut contract de închiriere - Privat SA, respectiv contractul nr. 997/2000. Potrivit clauzelor contractuale din ambele contracte, respectiv art. 4 alin. 2, chiria lunară practicată urma să fie reactualizată pe durata derulării contractelor, prin hotărâri ale Consiliului Local al municipiului
Prin adresa nr. - 2007-3205/12.02.2007, reclamantei i s-a comunicat faptul că figurează cu obligații bugetare restante aferente spațiului din T, P-ța -, nr. 8, cu un debit de 149.828, oo lei, diferență chirie calculată conform nr. 42/2000, majorări și penalități, reclamanta achitând doar diferența de chirie, începând cu data de 01.10.2001 reclamanta neachitând diferența de chirie calculată, majorările și penalitățile aferente perioadei 01.01.2001 - 28.02.2003, pentru același spațiu, debit aparținând - Privat SA, societatea "mamă" din care s-a desprins reclamanta - Select SRL, și care a deținut 51% din părțile sociale ale acesteia. În conformitate cu nr.OG 92/24.12.2003 privind Codul d e procedură fiscală, pentru neplata la termenul scadent de către debitor a obligațiilor de plată se datorează dobânzi și penalități de întârziere.
Având în vedere că prin contract părțile au convenit în privința actualizării chiriei, iar Hotărârea nr. 42/2000 a fost adoptată cu respectarea dispozițiilor legale, se poate constata că - Select SRL, nu a fost vătămată sub nici o formă în drepturile sale. Reclamanta apelantă nu a contestat adresa prin care pârâții i-au comunicat faptul că are de achitat diferența de chirie anterioară constituirii - Select SRL, respectiv cea aparținând - Privat SA, pentru același spațiu, acceptând tacit sumele solicitate în adresă, iar ulterior încheierii contractului de vânzare cumpărare, aceasta s-a obligat să achite diferența de chirie calculată conform nr. 42/2000 împreună cu penalitățile și majorările aferente aparținând - Privat SA.
Examinând sentința atacată în raport de motivele învederate și probele administrate, Curtea constată conform considerentelor ce se vor expune mai jos că apelul declarat nu este fondat.
Criticile formulate de apelantă sunt neîntemeiate, în condițiile în care, actele dosarului confirmă soluția de inadmisibilitatea a acțiunii în constatare.
Din materialul probator rezultă că între reclamantă și pârâtul Iai ntervenit contractul de închiriere nr. 1295/15.10.2001, având ca obiect spațiul comercial situat în T, - nr. 8, iar ulterior, în baza Legii nr. 550/2002, părțile au încheiat cu privire la spațiul menționat contractul de vânzare-cumpărare nr. 46/09.07.2003, reclamanta achitând integral prețul imobilului.
Prin înștiințări ulterioare, pârâta Iac omunicat reclamantei existența unor debite generate de închirierea spațiului comercial.
consacrarea judecătorească a faptului că nu are nici un fel de datorie către pârâți, reclamanta a formulat acțiunea în constatare negativă.
Prima instanță a apreciat în mod corect că acțiunea este inadmisibilă, întrucât prevederile art. 111 Cod procedură civilă se referă la constatarea existenței sau inexistenței unui drept, determinat sau determinabil, iar nu a unei situații de fapt cum s-a solicitat inadmisibil în cauza supusă judecății.
Pe de altă parte, pentru exercitarea acțiunii în constatare, partea trebuie să justifice un interes, ori însăși apelanta recunoaște că dreptul de ipotecă a fost radiat din cartea funciară, iar interdicția de înstrăinare a încetat, la trei ani de la data dobândirii imobilului, astfel cum rezultă din prevederile art. 9 din contractul părților.
Pentru aceste considerente, hotărârea primei instanțe apare ca legală și temeinică, apelul declarat de reclamantă urmând a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de reclamanta - Select SRL cu sediul procesual ales în T,-,. 4/a/2, jud. T prin avocat, împotriva sentinței civile nr. 1337/12.10.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții Municipiul T prin Primar și Consiliul Local al Municipiului T cu sediul în T, str. - nr. 1.
Definitivă.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 21 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red./19.03.2008
Dact. /25.03.2008/5 ex./3 com.
Prima instanță - Trib.
Judecător - a
Președinte:Marian BratișJudecători:Marian Bratiș, Magdalena Mălescu
