Actiune in constatare Jurisprudenta comerciala. Decizia 274/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA Nr. 274
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2009
PREȘEDINTE: Nela Ochea
JUDECĂTOR 2: Lotus Gherghină
GREFIER - - -
Pe rol, pronunțarea asupra rezultatului dezbaterilor, ce au avut loc în ședința publică de la 26 noiembrie 2009 și consemnate în încheierea de ședință de la aceiași dată, când a fost amânată pronunțarea la data de 03 decembrie 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie privind soluționarea apelurilor declarate de pârâta - SA C și de intervenienta - J & H SRL C împotriva sentinței nr.4287 din 14 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă - COM SRL prin lichidator C, trimise spre rejudecare în urma casării Deciziei nr.176 din 09 iunie 2008 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA - Secția Comercială în dosarul nr-, prin Decizia nr.1484 din 19 mai 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție -Secția Comercială, în dosarul nr-.
La apelul nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
CURTEA
Asupra apelului de față constată următoarele:
Prin sentința nr. 4287 din 14 decembrie 20007, Tribunalul Dolja respins cererea de intervenție principală formulată de - J & H SRL C și cererea de arătare a titularului dreptului formulată de pârâta - SA C și a admis cererea reclamantei - COM SRL C, constatând că aceasta și-a îndeplinit obligația de plată a prețului asumată prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 932 din 18 iunie 1998, modificat prin procesul-verbal din 10 decembrie 1999 și, în consecință, existența dreptului de proprietate al reclamantei - COM SRL C, asupra imobilului ce a făcut obiectul acestui contract.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.932/18 06 1998 de BNP pârâta a vândut reclamantei un teren în suprafață de 42.395 mp pentru prețul de 800.000 dolari SUA, plus TVA de 22%,în total 976.000 dolari, ce urmau a se plăti în 36 rate lunare, fiind identificate prin contract vecinătățile terenului și precizându-se că face parte dintr-o suprafață de 57.895 mp, pentru care s-a emis vânzătoarei certificat de atestare a dreptului de proprietate.
Deși, în contract, s-a prevăzut obligația de predare a terenului la data contractării, aceasta s-a realizat la 10.12.1999 și constatându-se că există o diferență de teren față de suprafața înscrisă în acte, așa cum rezultă din înscrisurile de la filele 22 - 32, părțile au convenit să încheie actele adiționale nr.1845/1999 și cel din 4.01.2001, privind recalcularea prețului și a modalității de plată, fiind stabilit de comun acord că obiectul contractului îl constituie suprafața de 39.641 mp cu o valoare diminuată cu 51.967,98 dolari fără TVA.
Cu ordinul de plată nr.381/5 septembrie 2003, reclamanta a făcut dovada că a achitat ultima de 3158 dolari SUA, la valoarea în lei, a cursului de schimb valutar.
În baza contractului și a actelor modificatoare a fost înființată, prin încheierea nr.4802/24.01.2000, cartea funciară pentru imobilul vândut, în proprietatea reclamantei, sub nr. cadastral 4926 pentru corpul 1 - suprafața de 4500 mp și corpul 2 - suprafața de 35241,332 mp. Ulterior, prin sentința civilă 7216/ 18 iunie 2004 Judecătoriei Craiovas -a dispus radierea înscrierii în CF și s-a înscris dreptul de proprietate sub condiție suspensivă.
Potrivit alineatului 5 al articolului VI din contract, părțile au convenit ca transmiterea de drept a terenului să se facă la data achitării ultimei rate din preț, ceea ce echivalează cu faptul că transmisiunea proprietății nu a operat prin contractul de vânzare-cumpărare, părțile derogând prin convenția lor de la prev.art.1294 și 1295.civ.
Dată fiind această clauză contractuală, s-a constatat că există interesul reclamantei în promovarea acțiunii în constatare, întemeiată pe dispoz.art.111, promovarea unei astfel de cereri fiind singura posibilitate juridică de a se constata, că a fost achitat prețul convenit. Cum reclamanta nu avea la îndemână o acțiune în realizarea dreptului său, instanța a constatat că excepția inadmisibilității acțiunii ridicată de pârâtă prin întâmpinare nu este fondată.
S-a mai constatat ca fiind nefondată și excepția ridicată de pârâtă privind prescripția dreptului de a cere scăderea prețului, ca urmare a constatării unei diferențe de teren, deoarece, pe de o parte, acțiunea de față nu are un astfel de obiect, iar pe de altă parte, prin actele adiționale încheiate de comun acord ambele părți au recunoscut că există o diferență de teren și au fost de acord cu reducerea prețului. Or, acordul pârâtei înlătură posibilitatea acesteia de a ridica excepția prescripției.
S-a constatat că prin sentința 653/27 februarie 2003 Tribunalului Doljs -a luat act de tranzacția încheiată între cele două părți, tranzacție prin care s-a arătat că din prețul stabilit, în contractul autentificat sub nr.932/1998, mai există de plătit un rest de 100.000 USD, ce urma a se achita în rate lunare, până la 5 decembrie 2003. Reclamanta a solicitat să se constate nulitatea acestei tranzacții, prin hotărâre judecătorească definitivă s-a respins cererea, însă hotărârea nu a devenit irevocabilă. Existența unei asemenea tranzacții nu face admisibilă excepția autorității de lucru judecat invocată de pârât, cât timp cele două acțiuni au cauză și obiect diferite.
Concluzia, care s-a impus, a fost aceea că părțile au recunoscut că nu se poate preda întreaga suprafață de 42.395 mp convenită inițial și au fost de acord ca suprafața de teren, ce face obiectul contractului să fie de 39.641 mp, iar reclamanta a achitat ultima din preț la 5 dec.2003. Astfel, având în vedere dispozițiile art. 969.civ. și în raport de clauza inserată de părți în art.VI al contractului, la data achitării prețului reclamanta a devenit proprietarul bunului, operând transmiterea dreptului de proprietate, condiția suspensivă stabilită prin contractul inițial fiind îndeplinită.
Instanța a respins cererea de arătare a titularului dreptului formulată de pârâtă, nefiind îndeplinite cerințele art.57 și urm. proc.civ. acțiunea tinzând la constatarea dreptului de proprietate al reclamantei rezultat din contractul de vânzare cumpărare încheiat în anul 1998 cu pârâta, iar persoana juridică ce se pretinde a fi titularul dreptului a dobândit de la pârâtă drepturile litigioase anterior promovării acțiunii. Efectele hotărârii se vor întinde în viitor asupra drepturilor stabilite prin contractul încheiat la 30 03.2006, însă pârâta nu a transmis proprietatea bunului, pentru ca transmisiunea să fie opozabilă reclamantei. S-a constatat de asemenea, că nu a fost formulată în termenul legal prev. de art.57 alin.2 proc.civ. respectiva cerere, ea fiind depusă la mai multe termene după depunerea întâmpinării și după prima zi de înfățișare.
Față de considerentele expuse, potrivit art.111 proc.civ. Tribunalul admis acțiunea și a constatat că reclamanta și-a îndeplinit obligația de plată asumată prin contractul autentificat sub nr.932/1998, așa cum a fost modificat de părți în ce privește suprafața terenului înstrăinat și prețul. S-a constatat dreptul de proprietate al reclamantului asupra terenului în suprafață de 39.641 mp. Pentru considerentele ce au dus la admiterea acțiunii a fost respinsă cererea de intervenție în interes propriu, deoarece dreptul de proprietate a fost dobândit de reclamantă, iar intervenientul nu a invocat o pretenție concretă, respectiv un drept al său, conform art. 49 alin.2 Cod procedură civilă.
Împotriva sentinței pronunțată de Tribunalul Dolja declarat apel, în termen legal pârâta - SA C și intervenienta principală - J & H SRL C, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate. Cu caracter accesoriu, apelanta pârâtă - SA a solicitat și suspendarea hotărârii apelate, cerere ce a fost respinsă de Curtea de APEL CRAIOVA prin încheierea nr. 11/12 martie 2008, cu motivarea că hotărârea atacată nu este susceptibilă de executare.
În cererile de apel atât apelanta pârâtă - SA C, cât și apelanta intervenientă - J & H SRL C reproduc în totalitate aceleași motive de apel, astfel, susțin apelantele că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra apărărilor invocate de aceasta, privind tranzacția încheiată cu intimata în anul 2003 consfințită prin sentința nr. 653 din 27 februarie 2003 Tribunalului Dolj și sentința nr. 3967 din 2003 Tribunalului Dolj, prin care intimata a fost obligată la plata sumei de 652.271 lei, cu titlu de penalități, respingând toate probele concludente. În mod greșit a reținut instanța că, prin actele adiționale încheiate, părțile au recunoscut că există o diferență de teren și au fost de acord cu reducerea prețului, întrucât niciodată aceasta nu a fost poziția - SA.
O altă critică invocată de apelante se referă la faptul că acțiunea în constatare este inadmisibilă, întrucât intimata avea la îndemână alte mijloace procesuale - acțiunea în realizare - cum ar fi cea întemeiată pe dispozițiile art. 1327, 1328, 1334 civ. ce trebuie exercitată în termen de un an sau cea în rezoluțiunea contractului, pentru neexecutarea integrală a acestuia.
De asemenea, au susținut apelantele, instanța avea posibilitatea de a constata îndeplinirea tuturor obligațiilor în anul 2007, doar dacă dreptul său de creanță nu era prescris. Dimpotrivă, în cauză, acest lucru nu mai era posibil întrucât dreptul său de creanță, în cuantum de 51667,98 USD, corespunzător lipsei de teren în suprafață de 275 este prescris, termenul special de un an ori de 3 ani începând să curgă din anul 1999, când a fost încheiat procesul verbal.
Au mai arătat apelantele că față de raportul juridic dedus judecății, hotărârea de expedient (sentința nr. 653 din 27 februarie 2003 Tribunalului Dolj ), în care părțile au stabilit drepturile și obligațiile reciproce, are autoritatea de lucru judecat.
De asemenea, și în alte cauze, cum ar fi cererea intimatei de constatare a existenței dreptului de creanță, respinsă prin sentința nr. 685/28.04.2004 pronunțată de Tribunalul Dolj, sau aceea având ca obiect rezoluțiune contract de vânzare-cumpărare, care a fost admisă, ori privind plata penalităților de întârziere, ce a făcut obiectul dosarului nr. 5416/COM/2003 al Tribunalului Dolj, intimata a formulat aceleași apărări, iar instanțele le-au apreciat ca fiind nefondate.
În ceea ce privește fondul cauzei, intimata a susținut că intervenienta nu și-a probat cele două motive invocate prin cerere, referitoare la plata prețului și influența TVA-ului la reducerea prețului și la lipsa suprafeței de 2.754. documentele cadastrale nefiind relevante, fiind necesară efectuarea unei expertize topometrice.
De asemenea, a mai susținut apelanta că pârâta - SA nu s-a aflat niciodată în imposibilitatea de a preda diferența de teren, iar interpretarea procesului verbal încheiat de părți în anul 1999 trebuia coroborată și cu alte înscrisuri, cum ar fi tranzacția încheiată în anul 2003, recunoașterea intimatei că nu s-a predat terenul, prin faxul transmis de aceasta la data de 05.09.2003 și adresa din 30.01.2003, în care intimata se referă la discuțiile ce urmează cu privire la lipsa de teren.
O altă critică se referă la faptul că în mod greșit a fost respinsă cererea de arătare a titularului dreptului, o dată ce drepturile supuse litigiului au fost transmise către o altă persoană.
În plus, apelanta intervenientă a susținut că instanța nu a analizat distinct drepturile sale, respingând cererea sa de intervenție, ca o consecință a respingerii cererii principale, fără însă a motiva soluția.
La data de 7 aprilie 2009, intimata reclamanta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelurilor ca nefondate.
În cuprinsul întâmpinării, intimata a arătat că acțiunea în constatare, întemeindu-se pe dispozițiile art. 111.pr.civ. nu este inadmisibilă, fiind singura posibilitate juridică de a demonstra că și-a îndeplinit obligația asumată prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 932/18.06.1998, modificat prin actele adiționale nr. 1845 din 1999 și cel din data de 04.01.2001, aceea de plată integrală a prețului, corespunzătoare suprafeței de teren diminuate, nu putea promova o acțiune în realizare, întrucât bunul mobil se afla în posesia sa și este contestat, ceea ce o îndreptățește la formularea prezentei cereri.
A mai arătat intimata că este nefondată și excepția prescripției dreptului de creanță, întrucât pe de o parte, obiectul acțiunii îl constituie constatarea îndeplinirii obligației de plată a prețului, deci a unui drept subiectiv, și nu unul patrimonial, iar pe de altă parte prin actele adiționale încheiate de părți, se înlătură posibilitatea de a invoca această excepție.
Nici excepția autorității de lucru judecat a hotărârii judecătorești invocată de apelantă nu este fondată, a susținut intimata, întrucât aceste hotărâri nu sunt definitive și irevocabile, fiind în curs de soluționare și au alt obiect și temei juridic.
În ceea ce privește acțiunea în reducerea prețului pe care apelanta susține că trebuie să o promoveze, intimata a arătat că nu există interes, întrucât părțile au convenit de fapt asupra diminuării prețului, prin actele adiționale încheiate. Referitor la posibilitatea apelantei - SA de a oferi diferența de teren, o astfel de ofertă nu a fost făcută niciodată. Dimpotrivă o altă suprafață de teren a fost vândută de - SA chiar intervenientei - J & H SRL C, la data de 30 martie 2006, anterior introducerii acțiunii.
În ceea ce privește fondul cauzei, intimata a arătat că a făcut dovada atât a diminuării suprafeței de teren, prin documentele cadastrale și expertiza întocmită de inginer, ce nu au fost contestate de apelanta - NSAS, cât și a plății ultimei rate din preț, la data de 5 septembrie 2003, prin OP nr. 381. Probele solicitate de apelantă nu tindeau decât la tergiversarea judecății, întrucât proba cu martori nu este admisibilă peste contract, înscris pe care apelanta - SA le-a semnat, documentația cadastrală și procesul verbal de predare a terenului din decembrie 1999 nu au fost contestate, astfel încât expertiza solicitată era inutilă, iar faxul invocat de apelantă privește terenul lipsă, iar nu predarea terenului existent.
Prin decizia nr. 176 din 9 iunie 2008, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, s-a respins ca nefondat apelul formulat de pârâta - SA și ca tardiv cel al intervenientei - J & H SRL
Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de APEL CRAIOVA au declarat recurs pârâta - SA și intervenienta - J & H SRL C, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
Prin decizia nr. 1484 din 19 mai 2009, pronunțată în dosarul nr-, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul împotriva deciziei pronunțate de Curtea de APEL CRAIOVA, a casat această decizie și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Pentru a hotărî astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că apelul declarat de intervenienta - J & H SRL este formulat în termenul legal, câtă vreme dovada de îndeplinire a procedurii de comunicare a sentinței, nu se regăsește în dosarul instanței de fond, ci în cel al instanței de apel.
Poziția intervenientei fiind strâns legată de cea a apelantei pârâte, Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat că și recursul acesteia din urmă trebuie admis, întrucât instanța trebuie să stăruie în egală măsură asupra tuturor susținerilor pe care părțile ar înțelege să le facă pentru dezlegarea pricinii, și să examineze și excepțiile invocate în recurs.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de APEL CRAIOVA sub nr-.
La data de 12 noiembrie 2009, apelantele au solicitat încuviințarea și administrarea probei cu expertiza tehnică contabilă și topo, precum și proba testimonială, probe respinse de instanță în ședința publică din data de 26 noiembrie 2009, având în vedere dispozițiile deciziei de casare și ale art. 315 pr.civ. precum și cele ale art. 167 alin. 1 pr.civ. probele nefiind utile și concludente.
Analizând sentința pronunțată de Tribunalul Dolj prin prisma motivelor de apel invocate, pe care le va analiza împreună, având în vedere identitatea lor, a dispozițiilor legale incidente în cauză și a indicațiilor instanței de recurs, potrivit dispozițiilor art. 315.pr.civ. Curtea constată că apelurile sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
La data de 18 iunie 1998 fost încheiat între reclamanta - COM SRL C și pârâta - SA C contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 932 la BNP, prin care au fost stabilite obligațiile fiecărui contractant, respectiv a pârâtei - SA C de a vinde suprafața de 42.395. teren situat în municipiul C, str. - nr. 35 și cea a reclamantei de a achita prețul convenit de 800.000 USD plus TVA, în total 976.000 USD, plătit în 36 rate lunare de câte 27.112 USD (filele 15 - 17 dosar fond).
Tot potrivit clauzelor contractuale, transmiterea de fapt a terenului și construcțiilor, delimitate prin vecinătăți, se făcea la data încheierii contractului, iar de drept la data plății ultimei rate scadente.
La data de 10.12.1999, s-a îndeplinit obligația de predare a terenului, ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 932/18.06.1998, ocazie cu care părțile au încheiat procesul verbal de predare-primire, în care, au precizat că face parte integrantă din contractul invocat (fila 32 dosar fond).
Din examinarea cuprinsului acestui proces verbal reiese că părțile au constatat, în urma măsurătorilor efectuate, în prezența tehnicienilor topometriști, că suprafața de teren este de fapt de 39.641. existând o diferență de 2.754. lipsă, pe care acestea au evaluat-o la valoarea de 51.967 USD fără TVA.
Această sumă de 51.967 USD fără TVA, au precizat părțile, urma să fie avută în vedere la achitarea ratelor contractuale în sensul diminuării corespunzătoare a valorii terenului și a obligației de plată a cumpărătorului.
Prin acțiunea introductivă, intimata reclamantă - COM SRL C, a solicitat, în temeiul art. 111.pr.civ. să se constate întinderea drepturilor și obligațiilor părților consfințite prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat la BNP sub nr. 932/18.06.1998, astfel cum a fost modificat prin procesul verbal încheiat la data de 10.12.1999 și, ca urmare, a îndeplinirii obligației de plată a prețului, să se constate dreptul său de proprietate asupra terenului retroactiv de la data încheierii contractului, respectiv 18.06.1998.
În conformitate cu dispozițiile art. 111.pr.civ. prin acțiunea în constatare se urmărește dovedirea existenței sau inexistenței unui drept ori a unor raporturi juridice, putând fi promovată, dacă respectivul drept nu a fost încălcat, însă se găsește într-o situație de incertitudine.
Pentru promovarea acțiunii în constatare trebuie îndeplinite cumulativ condițiile existenței unui interes justificat și aceea ca reclamanta să nu se afle în situație de a cere însăși realizarea dreptului său.
În speță, concluziile instanței de fond privind constatarea drepturilor și obligațiilor părților, astfel cum acestea au convenit prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 932 din 18.06.1998, modificat prin procesul verbal din 10.12.1999, referitoare la diminuarea suprafeței de teren ce a făcut obiectul vânzării și a prețului, este corectă.
Astfel, intimata a dovedit că atât suprafața de teren, convenită inițial a fi vândută prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 932/18.06.1998, de 42.395. a fost diminuată cu 2.754., astfel încât suprafața de teren convenită de părți este de 39.641. cât și faptul că prețul stabilit inițial a fost diminuat cu suma de 51.967 USD.
Proba existenței obligațiilor și drepturilor astfel convenite de părți a fost făcută prin procesul verbal încheiat la data de 10.12.1999, cu ocazia predării suprafeței de teren, înscris perfect valabil, astfel cum s-a constatat și prin rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova (fila 33 dosar fond).
În cuprinsul acestui înscris apelanta pârâtă - SA C recunoaște că există o lipsă de teren în suprafață de 2.754, fiind de acord cu diminuarea corespunzătoare a prețului, cu 51.967 USD.
Această probă se coroborează cu aceea privind documentația cadastrală, întocmită cu ocazia înscrierii în (sub condiție suspensivă) prin încheierea nr. 4802 din 24.01.2000 întocmită de Oficiul Județean de cadastru, geodezie și cartografie la data de 18.11.1999 și necontestată (filele 23-25 dosar fond) și cu recunoașterea implicită a apelantei pârâte - SA Chiar dacă formal, la nivel de simplă afirmație și neconcretizată în fapt, apelanta și-a arătat disponibilitatea de a-i pune la dispoziție suprafața de teren lipsă, totuși, prin nicio probă apelanta nu face dovada că ar fi încercat măcar să suplinească suprafața de teren lipsă, prin oferirea alteia.
Și în ceea ce privește prețul care a fost diminuat cu suma de 51.967 USD, clauza convenită de părți prin procesul verbal este clară și neechivocă.
În acest context, Curtea apreciază ca nefondate criticile apelantei privind faptul că instanța nu s-a pronunțat asupra apărărilor invocate și că a respins probele solicitate. Înscrisurile invocate nu au relevanță față de convenția încheiată de părți la data de 10.12.1999, proba cu expertiza topo și contabilă, nu este utilă în condițiile în care ambele părți au recunoscut existența diminuării suprafeței de teren vândute cu 2754 mp, față de documentația cadastrală.
De asemenea, Curtea constată că este corectă și concluzia instanței privind plata prețului, astfel cum a fost diminuat prin procesul verbal încheiat la data de 10.12.1999, cu consecința constatării dreptului de proprietate al intimatei reclamante - - COM SRL C retroactiv, de la data de 18.06.1998 (data încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr. 932).
Astfel, din cuprinsul tranzacției încheiate de părți la data de 27.02.2003 și a adresei nr. 1987 din 3 iunie 2004 emisă de apelanta pârâtă - SA (fila 136 do9sar fond), reiese că acestea au convenit ca restul ratelor, în cuantum de 100.000 USD să se facă eșalonat începând cu luna martie 2003 și până în decembrie 2003. Prin ordinul de plată nr. 381/05.09.2003, intimata a făcut dovada achitării ratei aferente lunii septembrie. Aceasta reprezintă ultima, întrucât cele aferente lunilor octombrie, noiembrie și decembrie 2003, în cuantum de 50.000 USD, constituie diminuarea de preț convenită de părți corespunzătoare lipsei de teren de 2.754.
Prin urmare, sunt nefondate criticile formulate în acest sens de apelantele - SA C și - J & H SRL C, cât și cele referitoare la plata penalitățile de întârziere, întrucât nici prin procesul verbal încheiat și nici prin tranzacția din 27.02.2003, părțile nu au inserat vreo clauză în acest sens, privind plata acestora, iar sentința nr. 3967/2006 a Tribunalului Dolj nu are autoritate de lucru judecat, fiind în prezent suspusă controlului judiciar, aflându-se pe rolul Curții de APEL CRAIOVA și suspendată prin încheierea din 27.02.2008.
De asemenea, din conținutul contractului de vânzare-cumpărare nr. 932 din 18.06.1998, reiese că transmiterea dreptului de proprietate asupra terenului s-a convenit să se realizeze nu în condițiile art. 1295 civ. ci la data achitării ultimei rate din preț.
Astfel, transmiterea dreptului de proprietate către intimată este numai afectată de un termen suspensiv - plată prețului - care potrivit art. 1022 - 1023.civ. amână exercițiul dreptului până la împlinirea sa. O dată împlinit, prin plata prețului, intimata a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului, cu efect retroactiv de la data de 18.06.1998, ce constituie momentul inițial al încheierii contractului.
În ceea ce privește îndeplinirea condițiilor formale de exercitare a acțiunii în constatare, Curtea constată că sunt îndeplinite.
Astfel, intimata justifică interes în promovarea acțiunii în constatare, întrucât urmărește să i se recunoască și să i se consolideze dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 39.641, situat în C, str. - nr. 35, drept ce se află într-o situație de incertitudine prin contestarea sa de către apelante.
De asemenea, intimata nu se află în situația de a cere realizarea dreptului subiectiv, întrucât bunul ce face obiectul dreptului de proprietate se află în posesia sa, iar numai dreptul este contestat, hotărârea fiindu-i necesară pentru consolidarea acestuia.
Din această perspectivă sunt nefondate criticile formulate de apelante prin invocarea excepției inadmisibilității acțiunii în constatare, în motivele de apel.
În acest sens, susținerile apelantelor privind posibilitatea ca intimata să promoveze acțiune în realizare, constând în diminuarea prețului, ori de rezoluțiune contractului de vânzare-cumpărare sunt nefondate.
Astfel, în condițiile în care intimata urmărește menținerea convențiilor încheiate cu apelanta - SA C, recunoașterea executării obligațiilor și consolidarea dreptului său de proprietate, nu are interesul în promovarea unei acțiuni în rezoluțiunea acestor convenții, după cum nu are interes nici a uneia întemeiate pe dispozițiile art. 1327, 1328 și 1334.civ. având în vedere că părțile au convenit deja asupra acestei operațiuni prin actul juridic încheiat la data de 10.12.1999.
De asemenea, Curtea constată că nu este fondată nici excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată prin motivele de apel.
Astfel, potrivit Decretului 167/1958, acțiunea în constatare întemeiată pe dispozițiile art. 111 pr.civ. nu este prescriptibilă, întrucât prin intermediul acesteia nu se solicită realizarea unui drept patrimonial, ci doar constatarea existenței sau inexistenței unui drept subiectiv civil.
În speță, obiectul acțiunii în constatare promovată de reclamantă îl constituie constatarea existenței obligațiilor contractuale (de plată a prețului) și a dreptului de proprietate, deci a unor drepturi subiective, ci nu realizarea unui drept patrimonial (drept de creanță) și a căror existență este una de sine stătătoare.
În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat a sentinței nr. 653 din 27.02.2003 a Tribunalului Dolj în raport de prezenta cauză, Curtea constată că nu este fondată, întrucât nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 163 pr.civ. și 1201 civ.
Astfel, pe de o parte litigiul ce a fost soluționat prin sentința invocată a avut ca obiect constatarea nulității tranzacției încheiate la data de 27.02.2003 și, în consecință, în timp ce prezenta cauză are un alt obiect și o altă cauză juridică, iar, pe de altă parte sentința nu este definitivă și irevocabilă, aceasta se află în curs de soluționare, urmare a casării, fiind în prezent suspendată în temeiul art. 244.pr.civ. prin încheierea de ședință din 27.02.2008 (fila 23 dosar Înalta Curte de Casație și Justiție).
De altfel, și celelalte hotărâri invocate de apelante ( sentința nr. 3967 din 4 iulie 2006 Tribunalului Dolj și sentința 1160 din 22 septembrie 2004, respectiv pretenții și rezoluțiune), sunt în prezent supuse controlului judiciar, cauzele fiind suspendate în temeiul art. 244.pr.civ. (fila 18 și fila 90 dosar Înalta Curte de Casație și Justiție).
În ceea ce privește cererea de arătare a titularului dreptului și cea de intervenție, Curtea constată că soluția instanței de fond este corectă.
În conformitate cu dispozițiile art. 64, 65.pr.civ. cererea privind arătarea titularului dreptului se poate formula de către pârât numai dacă acesta este chemat în judecată, într-o acțiune reală, în realizare, întrucât reclamantul este cel care pretinde un drept real asupra unui bun. Or, în speță, cererea reclamantei este una în constatare.
De asemenea, o altă condiție pe care trebuie să o îndeplinească cererea de arătare a titularului dreptului promovată de pârât este aceea ca pârâtul să dețină bunul cu titlu precar sau să exercite un drept asupra acestuia.
În speță, obiectul contractului de vânzare cumpărare nr. 877 încheiat la data de 30.03.2006 între - SA C și - J & H SRL C, îl constituie vânzarea unor drepturi litigioase, iar nu transmiterea vreunui drept real. Acesta va fi transmis numai în condițiile art. 1017.civ. la împlinirea condiției suspensive, respectiv câștigarea prezentului litigiu.
În ceea ce privește cererea de intervenție principală introdusă de - J & H SRL C, Curtea constată că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de dispozițiile art. 49 alin. 1.pr.civ.
Potrivit textului de lege invocat, oricine are interes poate interveni într-o pricină ce se poartă între alte persoane.
În speță, intervenienta - J & H SRL C nu invocă o pretenție concretă, un drept al său, întrucât acesta se află supus condiției suspensive, astfel încât interesul acesteia nu este născut și actual, cum în mod corect a reținut instanța de fond.
În consecință, având în vedere considerentele expuse, Curtea constată că apelurile sunt nefondate, instanța de fond făcând o corectă aplicare a dispozițiilor legale invocate și o apreciere corectă a materialului probator și, prin urmare, în temeiul art. 296 pr.civ. va respinge apelurile.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate apelurile declarate de pârâta - SA C, cu sediul în C,-, județul D și de intervenienta - J & H SRL C, cu sediul în C, strada -, l comercial unitatea 27,.1, județul D, împotriva sentinței nr.4287 din 14 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă - COM SRL C, cu sediul în C, Șoseaua Noi, km.2, județul D, prin lichidator C, cu sediul în C, B, nr.2. județul
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 10 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, - - | JUDECĂTOR, - - |
GREFIER, - - |
red. jud. 6 ex.
Tehnored. /12.01.2010
11 Ianuarie 2010
Președinte:Nela OcheaJudecători:Nela Ochea, Lotus Gherghină
