Actiune in constatare Jurisprudenta comerciala. Decizia 279/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALĂ NR.279
Ședința publică de la 11 iunie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE I -
JUDECĂTOR 1: Iulia Prelipcean
GREFIER - -
.
Pe rol fiind soluționarea apelurilor formulate de apelantele - PRONO-, - SA și - SA, împotriva sentinței comerciale nr.7578/18.06.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc la data de 04.06.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta când, Curtea având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea la data de 11.06.2009, când în aceeași componență a decis următoarele:
CURTEA
Prin cererea înregistrată la 10.10.2006 în dosarul nr- la Judecătoria Sectorului 3 B reclamanta - 99 SRL a chemat în judecată pe pârâta - SA solicitând să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2432/11.09.2003 încheiat între pârâtă și - SA.
Prin sentința civilă nr.8653 pronunțată la 03.11.2006 în dosarul nr- Judecătoria Sectorului 3 Baa dmis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, unde cauza a fost înregistrată în dosarul nr-.
Pe de altă parte, prin cererea înregistrată la 30.11.2005 în dosarul nr.16294/2005 la Judecătoria Sectorului 3 B, reclamanta - SA a chemat în judecată pârâta - 99 SRL solicitând să fie obligată aceasta la plata sumei de 3 EURO/mp/lună pentru o suprafață de 186 mp, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a terenului proprietatea sa, aferent construcțiilor aflate în proprietatea pârâtei, de la data de 01.10.2002 până la 31.08.2003.
Pârâta - 99 SRL a formulat cerere reconvențională, solicitând să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2432/11.09.2003 încheiat între reclamantă și - SA, pe care înțelege să o cheme în judecată, să se dispună obligarea pârâtei să încheie un contract de vânzare-cumpărare pentru suprafața de teren pentru care s-a angajat prin art.7 din contractul nr.64/04.02.2000 iar în caz contrar să fie obligată reclamanta la plata de daune interese și să se dispună repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2432/11.09.2003.
La termenul din 10.02.2006 reclamanta și-a completat cererea de chemare în judecată solicitând să se constate existența dreptului de superficie.
La termenul din 19.05.2006 pârâta - 99 SRL a renunțat la capătul doi din cererea reconvențională, privind obligarea reclamantei la încheierea unui contract de vânzare-cumpărare.
La termenul de judecată din 24.11.2006 Judecătoria Sectorului 3 Baa dmis excepția de netimbrare a capătului 3 din cererea reconvențională și a anulat petitul din cererea reconvențională având ca obiect repunerea părților în situația anterioară.
La termenul de la 23.03.2007 Judecătoria Sectorului 3 Baî naintat dosarul nr.16294/2005 Tribunalului București - Secția a VI-a Comercială în vederea discutării excepției de litispendență a cererii reconvenționale în raport cu cauza constituind obiectul dosarului nr-.
De asemenea, prin cererea reconvențională înregistrată în dosarul nr- pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 B, pârâta - 99 SRL a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2432/11.09.2003 încheiat între - SA și - SA și să se dispună repunerea părților în situația anterioară.
La termenul din 17.05.2006 - 99 SRL a precizat că nu a formulat drept capăt de cerere și aspectul repunerii părților în situația anterioară, menționarea lui intervenind din eroare.
Prin sentința nr.6983/06.09.2003 pronunțată în dosarul nr- Judecătoria Sectorului 3 Baa nulat cererea reconvențională ca netimbrată. Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a admis apelul declarat împotriva acestei sentințe, a desființat sentința atacată și a trimis cauza pentru rejudecare la aceeași instanță, Judecătoria Sectorului 3 B, unde cauza a fost înregistrată în dosarul nr-. Prin încheierea dată în acest dosar la 28.08.2007 Judecătoria Sectorului 3 Bat rimis dosarul la Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în vederea discutării excepției de litispendență în raport cu dosarul nr- aflat pe rolul acestuia.
În dosarul nr- Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a admis prin încheierea de la 19.09.2007 excepția de litispendență privind dosarele nr.6924/2007, 16924/2005 și -.
Prin sentința nr.7578 pronunțată la18.06.2008 în dosarul nr- Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a respins cererea - 99 SRL privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr.2432/11.09.2003, ca nefondată, a luat act că - 99 SRL a renunțat la capătul de cerere privind obligarea - SA să încheie contractul de vânzare-cumpărare având ca obiect terenul în litigiu, a respins cererea principală formulată în dosarul nr.16294/2005 a - SA, ca nefondată, a obligat - 99 SRL să plătească - SA suma de 1.000 RON, cheltuieli de judecată și către - SA a sumei de 500 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință comercială tribunalul a reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare nr.64/04.02.2000 - SA a transmis - 99 SRL proprietatea asupra unor imobile construcții situate în-, sector 3. Conform clauzei 7 din contract, vânzătorul se obliga să vândă cumpărătorului și terenul aferent construcțiilor, în suprafață de 363 mp "de îndată ce va dobândi toate drepturile conferite de calitatea de proprietar".
La 11.09.2003 prin contractul autentificat sub nr.2432 - SA transmite către - SA proprietatea asupra unor construcții și teren în suprafață de 2.743 mp situat la aceeași adresă, terenul incluzând și suprafața de 363 mp promisă - 99 SRL, care a solicitat să se constate nulitatea acestui din urmă contract susținând frauda la lege și lipsa cauzei. Frauda la lege s-a invocat față de prețul derizoriu și fictiv de 518.208.277 ROL declarat în scopul sustragerii de la plata taxelor destinate statului. Or, un preț nu poate fi și fictiv și derizoriu. Nu s-a dovedit că părțile contractante ar fi urmărit fraudarea dispozițiilor fiscale din OG nr.12/1998, Dispozițiile art.4 din acest act normativ au în vedere o disproporție vădită între valoarea declarată de părți și aceea de circulație a bunului, ceea ce înseamnă preț derizoriu, numai în acest caz impunându-se plata la notar a unei taxe calculate în raport cu valoarea de circulație. Expertiza tehnică întocmită în cauză a indicat o valoare de circulație a imobilului de 448.628 RON, ceea ce înseamnă că prețul stabilit de părți este de câteva ori mai mic decât valoarea de circulație, fără a fi însă și infim, derizoriu.
Potrivit art.966 Cod civil, obligația fără cauză nu poate avea nici efect. În speță, transmiterea dreptului de proprietate a avut drept cauză obținerea prețului.
Prin urmare, nu s-a dovedit nici frauda la lege, nici lipsa de cauză pentru constatarea nulității absolute a contractului nr.2432/11.09.2003.
La cererea privind obligarea - SA de a încheia contractul de vânzare-cumpărare referitor la terenul menționat în clauza 7 din contractul nr.64/04.02.2000, astfel cum s-a solicitat de - 99 SRL în cererea reconvențională, aceasta din urmă a renunțat la judecată.
În ceea ce privește cererea - SA de a fi obligată pârâta - 99 SRL la plata contravalorii lipsei de folosință a terenului în suprafață de 186 mp, se pretinde că pârâta - 99 SRL are un drept de superficie iar reclamanta - SA este proprietarul terenului pe care se află construcția proprietatea pârâtei, astfel că reclamanta este îndreptățită la contravaloarea folosului terenului respectiv.
Cererea în discuție nu poate fi încadrată în categoria acțiunilor în constatare prevăzute de art.111 Cod procedură civilă. Pârâta este titulara unui drept de superficie,care sub aspect definitoriu este însă un drept real principal, opozabil terților deci și proprietarului terenului de sub construcții, reclamanta fiind ținută să nu facă nimic de natură a aduce atingere exercitării dreptului de superficie de către pârâtă. Prin urmare, reclamanta proprietară a terenului nu este îndreptățită să obțină de la pârâtul superficiar contravaloarea lipsei de folosință.
Tribunalul a mai reținut și culpa procesuală a - 99 SRL în promovarea cererii în constatarea nulității absolute a contractului nr.2432/2003 în raport cu prevederile art.274 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe comerciale au declarat apel fiecare dintre părțile în cauză.
Prin apelul declarat de - 99 SRL, astfel cum a fost completat printr-o cerere formulată la 26.02.2009, timbrat și în termen legal, s-a solicitat schimbarea în parte a hotărârii atacate în sensul admiterii cererii de constatare a nulității absolute a contractului autentificat sub nr.2432/11.02.2003.
În motivarea apelului s-a arătat, în esență, că din formularea acțiunii, ca motiv de nulitate mai rezultă, pe lângă frauda la lege și lipsa cauzei și nerespectarea dreptului de preempțiune recunoscut de pârâta - SA conform art.7 din contractul nr.64/04.02.2000, făcându-se chiar trimitere la textul art.24 pct.4.12 al HG nr.457/28.08.1997.
Pârâta avea obligația de a îi vinde și terenul în baza unei promisiuni ferme în acest sens și a unui drept de preempțiune.
S-a mai arătat de către apelant că tribunalul a analizat motivele fraudei la lege și al lipsei cauzei, fără a manifesta rol activ, doar în raport cu scopul urmărit de părți iar nu și cu voința acestora, vânzătorul urmărind să se exonereze de promisiunea fermă de vânzare. Chiar și cumpărătorul era în măsură să înțeleagă situația juridică a terenului și să se abțină de la încheierea contractului. Chiar dacă reclamanta nu a formulat un capăt distinct de cerere sub aspectul dreptului de preempțiune, instanța urma să califice nulitatea solicitată de reclamant ca fiind relativă.
Apelantul a mai susținut că în condițiile respingerii cererii - SA de obligare a - 99 SRL la despăgubiri tribunalul trebuia să compenseze cheltuielile de judecată cel puțin parțial.
Prin apelul formulat de - SA, timbrat și în termen legal, s-a solicitat modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii proprii și obligarea pârâtei - 99 SRL la plata sumei de 3 EURO/mp/lunar pentru suprafața de 186 mp, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a terenului proprietatea subscrisei, aferent construcțiilor aflate în proprietatea - 99 SRL, de la 01.10.2002 până la 31.08.2003, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului s-a arătat că tribunalul a respins greșit cererea apelantei. Aceasta a respectat întocmai locațiunea. Pârâta este titularului unui drept de servitute, dar reclamanta nu i-a vândut și terenul de sub construcții, astfel că nu se justifică un drept de folosință gratuit.
Prin apelul formulat de - SA, timbrat și în termen legal, s-a solicitat schimbarea în parte a hotărârii atacate în sensul admiterii cererii acesteia de a fi obligată pârâta - 99 SRL la plata contravalorii lipsei de folosință a terenului proprietatea reclamantei, aferent construcțiilor aflate în proprietatea pârâtei, de la 01.10.2003 până la data încetării dreptului de superficie, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului s-a arătat că asupra cererii în discuție tribunalul nu s-a pronunțat prin hotărârea apelată.
- SA și - SA au formulat întâmpinare la apelul - 99 SRL solicitând respingerea acestuia ca nefondat. De asemenea, - 99 SRL a formulat întâmpinare la apelul formulat de - SA.
Curtea a încuviințat fiecăreia dintre părți proba cu înscrisuri.
Față de acestea, analizând actele și lucrările dosarului cauzei, Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește apelul formulat de apelanta - SA, în baza contractului încheiat sub nr.64/04.02.2000, cumpărătorul - 99 SRL a dobândit nu numai dreptul de proprietate asupra imobilelor construcții ci în fapt și folosința asupra terenului în suprafață de 186 mp aferent construcțiilor, teren rămas în proprietatea apelantei și a exercitat atributul folosinței asupra acestuia în virtutea dreptului de superficie al cărui titular a devenit.
Voința apelantului vânzător nu a fost însă aceea de a-i lăsa cumpărătorului terenul aferent construcțiilor în folosință gratuită ci de a-i vinde ulterior terenul respectiv. Dreptul de superficie este opozabil desigur apelantei proprietare a terenului, în sensul că aceasta are obligația de a nu face nimic de natură a aduce atingere exercițiului liber și nestingherit al folosinței dar, în mod corelativ, nu se impune nici în fapt nici printr-o eventuală dispoziție legală că exercitarea folosinței trebuie să fie în mod obligatoriu gratuită, deși părțile nu au convenit în acest sens. Dimpotrivă, în mod echitabil, beneficiul folosinței terenului aferent construcțiilor cumpărate reclamă plata către proprietarul terenului aservit a contravalorii pierderii provocate acestuia din urmă în raport cu folosința de care este lipsit.
Sub aspectul contravalorii lipsei de folosință reclamantul a indicat calculul avut în vedere în cererea de chemare în judecată, pârâtul necontestând acest calcul.
Față de cele arătate Curtea apreciază că prima instanță a respins în mod greșit cererea apelantei-reclamante, apelul acesteia fiind fondat.
În ceea ce privește apelul - SA, prin sentința apelată tribunalul a omis să se pronunțe în vreun mod și asupra cererii formulate de reclamanta-apelantă.
Potrivit art.297 Cod procedură civilă, în cazul în care prima instanță nu a intrat în cercetarea fondului cauzei, instanța de apel va desființa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Referitor la apelul - 99 SRL, acesta este nefondat. Prin sentința nr.10636 pronunțată la 15.10.2008 în dosarul nr- Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a admis cererea de completare a sentinței comerciale nr.7578/18.06.2008 pronunțată în același dosar astfel cum a fost formulată de reclamanta - 99 SRL, în sensul că a admis în parte cererea privind cheltuielile de judecată solicitate de această din urmă societate comercială, similar motivului de apel în discuție.
În raport cu schimbarea sentinței apelate în urma admiterii apelului - SA, motivul în discuție apare ca nefondat.
Nu este fondat nici motivul referitor la dreptul de preempțiune. Prin cererea de chemare în judecată - 99 SRL a invocat doar nulitatea absolută cu privire la contractul nr.2432/11.09.2003 care este imprescriptibilă și poate fi invocată de oricine prezintă un interes legal. Invocarea în apel a unui pretins drept de preempțiune nu este corelativă formulării unui capăt de cerere în acțiunea introductivă în sensul nulității relative a contractului, în condițiile în care, de altfel, - 99 SRL nici nu a fost parte la acel contract. În acest context pretinderea rolului activ din parte judecătorului este pe deplin nejustificată, în contextul în care un astfel de motiv de nulitate nu a fost invocat la judecata în primă instanță.
În consecință, în raport cu considerentele sentinței, Curtea, în baza art.296 Cod procedură civilă, va admite apelul - SA, va schimba în parte sentința atacată în sensul că va admite cererea formulată de aceasta, obligând pârâta - 99 SRL la plata sumei de 6.138 EURO, în echivalentul în lei la data plății, reprezentând contravaloare lipsă folosință teren pe perioada 01.10.2002 - 31.08.2003 și, de asemenea, va admite apelul declarat de apelanta - SA și va trimite spre rejudecare primei instanțe cererea formulată de aceasta în contradictoriu cu - 99 SRL, privind plata contravalorii lipsei de folosință a terenului proprietatea - SA.
Totodată Curtea va respinge apelul formulat de apelanta - 99 SRL ca nefondat. va menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate și va obliga intimata - 99 SRL să plătească apelantei - SA suma de 2.523 lei, reprezentând cheltuieli de judecată (taxă de timbru în fond și apel și onorariu de avocat).
Pentru aceste motive
În numele legii
Decide
Admite apelul formulat de apelanta - SA cu sediul în B,-, sector 3, împotriva sentinței comerciale nr.7578/18.06.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - 99 SRL cu sediul în B, șos. - cel M, nr.50,.35B,.1,.6,.24, sector 2, și intimata - SA cu sediul în B,-, sector 3.
Schimbă în parte sentința atacată, în sensul că:
Admite cererea formulată de - SA și obligă pârâta - PRONO- la plata sumei de 6.138 euro în echivalent lei la data plății, reprezentând contravaloare lipsă folosință teren pentru perioada 01.10.2002 - 31.08.2003.
Admite apelul declarat de apelanta - SA împotriva aceleiași sentințe.
Trimite spre rejudecare primei instanțe cererea formulată de - SA în contradictoriu cu - PRONO-, privind plata contravalorii lipsei de folosință a terenului proprietatea - SA.
Respinge apelul formulat de apelanta - PRONO-, împotriva aceleiași sentințe, ca nefondat.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Obligă intimata - PRONO- să plătească apelantei - SA suma de 2.523 lei reprezentând cheltuieli de judecată (taxă timbru în fond și apel și onorariu avocat).
Cu recurs în 15 zile de la comunicare
Pronunțată în ședință publică azi, 11.06.2009.
Președinte, Judecător, I
Grefier,
Red.Jud.
Tehnored.
Nr.ex.: 5
Fond: Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
PREȘEDINTE: Iulia Prelipcean
Președinte:Iulia PrelipceanJudecători:Iulia Prelipcean, Aurică Avram
