Actiune in constatare Jurisprudenta comerciala. Decizia 290/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALĂ NR.290
Ședința publică de la 29 mai 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE I -
JUDECĂTOR 1: Iulia Prelipcean GREFIER - -
.
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de apelanta CENTRUL DE A PERSONALULUI DIN MECANIZAREA AGRICULTURII, împotriva sentinței comerciale nr.9405/06.09.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata MUNICIPIUL B reprezentat de PRIMARUL GENERAL.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelanta, reprezentată de avocat -, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de apel.
Apărătorul apelantei solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței apelate și constatarea încetării contractului de asociere nr.2405/1992. Arată că scopul încheierii contractului de asociere dintre părți a fost realizarea unei activități în comun, în vederea obținerii de beneficii proporțional cu cota de aport a fiecăreia. După finalizarea lucrărilor intenția părților a fost aceea de a partaja în fapt și în drept imobilul, sens în care intimatul a transmis către întreaga sa cotă de aport, conform art.1 alin.1 din Actul adițional nr.2 la contractul de asociere. Cu toate că părțile nu au urmărit exploatarea în comun a imobilului după punerea în funcțiune a acestuia și-a asumat obligația de a plăti și în aceste condiții taxa anuală de concesiune pentru ca, la momentul încheierii actului adițional nr.2, nici una din părți nu știa ce va face cu apartamentele, dacă vor fi vândute în totalitate sau nu. Taxa de concesiune a fost plătită de apelantă până în anul 2004, urmând ca din anul 2005 să fie încasată de la proprietarii actuali ai apartamentelor din blocul (adresa nr.942, fila 53). Obiectul asocierii a fost realizat în parte, cu privire la executarea lucrării, partea a doua a obiectului asocierii, respectiv exploatarea în comun a imobilului nu s-a executat. În consecință arată că, potrivit celor susținute, s-a încheiat un contract de asociere între părți, iar nu un contract de concesiune sau de altă natură. Susține că s-a încheiat un alt contract de asociere în participațiune cu Oltenia în anul 1997.
CURTEA
Prin sentința comercială nr.9405/6.09.2007 pronunțată de Tribunalul Bucureștis -a respins excepția inadmisibilității acțiunii formulate de reclamanta Centrul de a Personalului din Mecanizarea Agriculturii în contradictoriu cu pârâtul Municipiul B și pe fond, s-a respins acțiunea ca, neîntemeiată.
Tribunalul Bucureștia reținut în motivarea hotărârii că reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul Municipiul B prin Primar General solicitând să se constate caducitatea contractului de asociere în participațiune nr.2405/1992deoarece contractul a avut ca obiect terminarea execuției lucrărilor de construcții, punerea în funcțiune și exploatarea în comun de către părțile contractante a blocului din, că s-a finalizat construcția la data de 23.12.1996 și ulterior s-a încheiat actul adițional nr.2 prin care Consiliul General al Municipiului Bat ransmis în întregime cota sa de aport către reclamantă care, în 1998 înstrăinat apartamentele pe care le deținea către terțe persoane, inclusiv în ceea ce privește obligația de plată a taxei de concesiune. Pârâtul a susținut că durata asocierii este pe toată durata de existență a construcției și că prin actul adițional nr.2 la contract, reclamanta s-a obligat să plătească taxa de concesiune indiferent dacă păstrează sau înstrăinează apartamentele ce i-au revenit conform contractului de asociere. Instanța a calificat cererea de chemare în judecată, apreciind că reclamanta urmărește să obțină constatarea încetării efectelor contractului de asociere în participațiune, astfel că cererea nu este inadmisibilă în raport de dispozițiile art.111 proc.civ.
Pe fondul cererii, Tribunalul Bucureștia reținut că manifestarea de voință expresă a părților a fost aceea de a menține în sarcina reclamantei obligația de plată a taxei de concesiune, chiar dacă s-au înstrăinat apartamentele către terți dobânditori și că pe de altă parte nici nu s-a făcut dovada transmiterii de către reclamantă a dreptului de proprietate asupra tuturor apartamentelor corespunzătoare cotei de aport. S-a mai considerat de către instanță că înstrăinarea imobilelor către terțe persoane nu are ca efect și transmiterea obligației de plată a taxei de concesiune, atâta vreme cât această transmisiune nu este acceptată de către pârât.
Împotriva acestei sentințe s-a declarat apel d e către reclamanta care a solicitat modificarea în tot a hotărârii apelate și ca urmare, să se constate încetarea contractului de asociere nr.2405/1992 ca fiind rămas fără obiect.
Criticile apelantei se referă în esență la interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății și a voinței părților contractante.
Se susține de către apelantă că scopul încheierii contractului de asociere în participațiune a fost realizarea unei activități în comun în vederea obținerii de beneficii proporțional cu cota de aport iar ulterior finalizării lucrărilor de construcții, intenția părților a fost aceea de a partaja în fapt și în drept imobilul, în acest sens încheindu-se actul adițional nr.2 prin care a transmis către apelantă întreaga sa cotă de aport. a acceptat plata taxei de concesiune doar până la momentul înstrăinării în totalitate a apartamentelor din blocul. Se arată în continuare că, intenția reală a părților a fost aceea de a încheia un contract de asociere în participațiune cu toate efectele acestui contract și nicidecum un contract de concesiune.
Intimatul Municipiul Baf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat cu motivarea că intenția părților la momentul încheierii actului adițional nu a fost de încetare a asocierii. Se susține că acest contract își produce încă efectele sub aspectul achitării taxei anuale de concesiune.
Curtea a încuviințat apelantei proba cu înscrisuri și cu interogatoriul intimatului, iar intimatului proba cu înscrisuri. Au fost administrate probele încuviințate.
Analizând sentința atacată prin prisma criticilor aduse de apelantă și ținând seama de probele administrate precum și de prevederile legale aplicabile, Curtea a reținut următoarele:
Apelanta reclamantă a solicitat în contradictoriu cu intimata pârâtă să se constate încetarea contractului de asociere în participațiune nr.2405/1992 cu motivarea că acesta a rămas fără obiect. Prima instanță a respins acțiunea considerând că este neîntemeiată chiar și în situația înstrăinării apartamentelor din imobilul construit de către apelantă către terții dobânditori, împrejurare apreciată ca nedovedită cu certitudine, dat fiind că la art.2 din actul adițional nr.2 la contractul de asociere, apelanta s-a obligat să plătească în mod expres taxa de concesiune în continuare pe durata de existență a construcției, "indiferent că aceasta păstrează sau înstrăinează apartamentele ce i-au revenit".
Curtea reține că părțile au încheiat un contract de asociere în participațiune nr.2405/1992 având ca obiect "terminarea execuției lucrărilor de construcții, punerea în funcțiune și exploatarea în comun de către părțile contractante a blocului din ansamblul. La art.7 din același contract s-a convenit ca, activitățile economice să se desfășare după darea în exploatare a blocului, când părțile vor stabili de comun acord condițiile de exploatare în comun a bunului. Conform procesului-verbal de recepție nr.73, construcția blocului a fost finalizată la data de 23.12.1996, ulterior părțile au încheiat actul adițional nr.2 prin care a transmis în întregime cota sa de aport de 17,25% către.Ca urmare, apelanta reclamantă a dobândit 100% din suprafața utilă a imobilului. Potrivit art.8.4.2. din Anexa nr.1 la contractul de asociere, "asociatul care va renunța, va preda partea sa celeilalte părți contractante, liberă de orice sarcini față de bun sau de terțe de persoane fizice sau juridice, române sau străine". Așadar, scopul încheierii contractului a fost realizarea unei activități în comun,în vederea obținerii de beneficii proporțional cu cota de aport a fiecăreia. După terminarea lucrărilor de construcție a imobilului din ansamblul cele două părți nu au mai urmărit exploatarea în comun a imobilului, intenția acestora fiind de a partaja în fapt și în drept spațiul, încheindu-se actul adițional nr.2 prin care intimata a transmis către apelantă toată cota sa de aport. Prin renunțarea intimatei la cota sa de aport, contractul de asociere în participațiune și-a încetat efectele. Scopul încheierii contractului constând în realizarea unei activități de exploatare în comun a imobilului construit a dispărut din chiar momentul în care intimata pârâtă a înțeles să iasă din asociere. În mod evident o asociere nu poate exista decât între două părți contractante. La data încheierii actului adițional nr.2 la contractul de asociere, apelanta a devenit proprietara întregului imobil. Împrejurarea că în actul adițional s-a stipulat în sarcina apelantei existența obligației de plată a taxei de concesiune în continuare nu poate fi interpretată în sensul că sub acest aspect contractul de asociere își produce efectele, așa cum în mod eronat a apreciat prima instanță. Potrivit dispozițiilor art.977 și 982 civil, interpretarea convențiilor trebuie făcută după intenția comună a părților, nu după sensul literal al termenilor, iar clauzele convențiilor se interpretează unele prin altele, dându-se fiecăreia înțelesul ce rezultă din actul întreg. Așadar, apelanta a înțeles să-și asume obligația de plată a taxei de concesiune până la momentul înstrăinării tuturor apartamentelor ce i-au revenit ca urmare a renunțării intimatei integral la cota sa de aport. Din probele administrate a rezultat că în calitatea sa de proprietar a încheiat contracte de vânzare-cumpărare cu terțe persoane fizice, înstrăinând întregul spațiu încă din anul 1998. La data înstrăinării s-au transmis către dobânditori inclusiv obligațiile da plată a impozitelor și taxelor de orice natură,prin urmare și obligația de achitare a taxei de concesiune. Ca o dovadă în plus că apelanta a înțeles să plătească această taxă numai până la momentul înstrăinării apartamentelor și nu pe toată durata existenței construcției este faptul că noii proprietari au încheiat cu Municipiul B contracte de concesiune (68,72dosar apel) pentru cota indiviză de tern aferentă fiecărui apartament.
În concluzie, Curtea constată că instanța de fond a interpretat greșit clauzele contractuale și a apreciat eronat asupra voinței părților, astfel că în conformitate cu dispozițiile art.296 proc.civ. urmează să admită apelul, să schimbe în parte sentința apelată, în sensul că va admite acțiunea și va constata încetarea contractului de asociere în participațiune nr.2405/1992. Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate, referitoare la respingerea excepției inadmisibilității acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelanta CENTRUL DE A PERSONALULUI DIN MECANIZAREA AGRICULTURII cu sediul în comuna -i de, șos. B--, Km.7, județul I, împotriva sentinței comerciale nr.9405/06.09.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata MUNICIPIUL B reprezentat de PRIMARUL GENERAL cu sediul în B,-, sector 5.
Schimbă în parte sentința atacată în sensul că, admite acțiunea.
Constată încetarea contractului de asociere nr.2405/1992.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.05.2008.
Președinte, JUDECĂTOR 2: Aurică Avram
I - - -
Grefier,
- -
Red.Jud.
Nr.ex.: 4
9.06.2008
Fond: Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Președinte:
Președinte:Iulia PrelipceanJudecători:Iulia Prelipcean, Aurică Avram
