Actiune in constatare Jurisprudenta comerciala. Decizia 31/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA nr. operator 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR.-
DECIZIA CIVILĂ NR.31/A/COM
Ședința publică din 21 februarie 2008
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Marian Bratiș
JUDECĂTOR 2: Magdalena Mălescu
GREFIER: - -
S-a luat în pronunțare apelul formulat de către reclamantul împotriva sentinței civile nr.1268/21.09.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâții intimați - și, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra apelului și concluziile părților au avut loc în ședința publică din data de 14 februarie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și potrivit căreia pronunțarea a fost amânată pentru azi, când, pârâții intimați - și au depus concluzii scrise.
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1268 din 21.09.2007 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa respins excepțiile necompetenței materiale a tribunalului, prescripției dreptului la acțiune și lipsei calității procesuale pasive invocate de către pârâți și a respins acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții și SC SRL.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr- reclamantul a chemat în judecată pe pârâții și SC SRL, solicitând instanței să constate, în baza înscrisului încheiat între părți la data de 6.06.2006 și intitulat "declarație-contract", calitatea de asociat la SC SRL a reclamantului și să dispună efectuarea cuvenitelor mențiuni la ORC
În motivarea cererii reclamantul a arătat că a încheiat cu pârâtul la data de 06.06.1996 un înscris intitulat "declarație contract" prin care pârâtul în calitate de asociat unic al SC SRL recunoaște că a primit suma de 7000 mărci germane în vederea achiziționării de utilaje și materiale pentru dotarea unui atelier în vederea fabricării unor produse, toate bunurile fiind cumpărate pe numele societății.
Prin acest înscris, învederează reclamantul, pârâtul recunoaște faptul că reclamantul a contribuit la majorarea capitalului social al societății și, pe cale de consecință, în schimbul sumei de bani împrumutate este de acord să cesioneze J din nr. părților sociale ale societății, să devină asociat și să beneficieze de 50 % din profitul societății.
Prin precizarea de acțiune depusă la dosar, intitulată note de ședință, reclamantul a arătat că înțelege să solicite ORC T să constate că a dobândit calitatea de asociat ca urmare a convenției încheiată la data de 06.06.1996 cu pârâtul, cu un aport de 100 Ron la capitalul social, având un număr de 10 părți sociale și o cotă de participare la beneficii de 50 %.
Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâtul a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, susținând că suma în discuție i-a fost împrumutată și că dreptul la acțiune privind restituirea acestui împrumut este prescrisă conform art. 3 și 6 din Decretul nr. 167/1958, depășindu-se termenul general de prescripție de 3 ani, de la data încheierii actului s-au împlinit 11 ani, ori în toată această perioadă reclamantul a rămas în pasivitate.
S-a invocat de asemenea excepția lipsei calității procesuale pasive arătând că în acest moment nu mai are calitatea de asociat în societatea pârâtă.
Pârâtul a invocat și excepția de necompetență materială a tribunalului, considerând acțiunea ca fiind evaluabilă în bani, nefiind vorba despre o acțiune în constatare ci despre o acțiune în realizarea unui drept, iar acțiunea în constatare are un caracter subsidiar ce nu poate fi admisă atâta timp cât se poate cere realizarea dreptului și consideră litigiul de competența judecătoriei.
Pe fondul cauzei pârâtul a solicitat respingerea cererii ca fiind neîntemeiată, susținând că reclamantul a împrumutat suma de 7000 DM pentru achiziționarea de utilaje, materiale și dotarea unui atelier pentru fabricare de copertine, marchize și prelate, și că drept garanție a rambursării împrumutului a introdus în înscrisul încheiat, clauza potrivit căreia în cazul neplății urma să i se cesioneze reclamantului 50 % din părțile sociale.
Pârâtul susține că împrumutul a fost rambursat reclamantului care a beneficiat de servicii publicitare, bilete de avion, atât pentru el cât și pentru familia sa, ceea ce și explică pasivitatea acestuia timp de 11 ani.
Prin răspunsul la întâmpinare reclamantul a solicitat respingerea excepțiilor invocate și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată arătând în motivare că excepția de necompetență materială a tribunalului este neîntemeiată întrucât obiectul cererii îl reprezintă constatarea calității de asocial al societății, cererea neavând un caracter patrimonial. Reclamantul a solicitat respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune susținând că între părți nu a intervenit un contract de împrumut. Înscrisul încheiat cuprinzând intenția expresă a părților de majorare a capitalului social prin participarea reclamantului la această majorare, apreciind totodată că nici excepția lipsei calității procesuale pasive nu este întemeiată atâta timp cât contractul a fost încheiat cu pârâtul în calitatea sa de asociat unic și administrator al societății.
Reclamantul a respins și apărările de fond ale pârâtului, susținând că acestea nu sunt susținute de probe, omițând să învedereze faptul că își invocă propria culpă și că o sumă de bani împrumutată chiar în termenii contractului de împrumut, obligația de restituire a împrumutului nu putea fi stinsă prin produse sau servicii, care de altfel au fost achitate de către reclamant.
Din probele administrate în cauză, instanța de fond a reținut că între reclamantul și pârâtul s-a încheiat la data de 06.06.1996 un înscris intitulat "declarație contract" prin care pârâtul declara că acceptă suma de 7000 DM pentru achiziționarea de utilaje și materiale și dotarea unui atelier pentru fabricarea de copertine, marchize și prelate ce vor fi cumpărate pe numele societății pârâte, sumă ce i-a fost dată de către reclamantul, în schimbul a 50 % din profitul societății și acceptă vânzarea a 50 % din părțile sociale ale societății.
Analizând conținutul înscrisului mai sus amintit instanța de fond a constatat că părțile nu au utilizat termenul de împrumut și că în mod cât se poate de limpede se precizează că suma ce i-a fost predată pârâtului urma să fie utilizată de către acesta pentru cumpărarea unor bunuri pe numele societății și că în schimbul acestei sume reclamantul urma să îi cesioneze 50 % din părțile sociale, la data încheierii înscrisului pârâtul fiind asociat unic.
Înscrisul întocmit poate avea valoarea unui contract de cesiune între părți, contract prin care pârâtul îi cesiona reclamantului cota de 50 % din părțile sociale ale societății, contract ce însă nu a fost urmat așa cum se impunea de continuarea procedurii de înscriere a mențiunii de cesiune la ORC T în sensul încheierii unui act adițional și a formulării unei cereri de înscriere a mențiunii.
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul întemeindu-se pe declarația contract a solicitat constatarea calității sale de asociat la societatea pârâtă și în consecință dispunerea efectuării "cuvenitelor mențiuni la ORC T", mențiuni pe care le-a concretizat reclamantul în notele scrise în sensul că ORC să înscrie calitatea sa de asociat cu un aport la capitalul societății de 100 RON, având un număr de 10 părți sociale și o cotă de participare la beneficii de 50 %.
Potrivit certificatului constatator emis de ORC T la data eliberării acestuia - 12.06.2007 - asociații societății SC SRL sunt și, pârâtul având doar calitatea de administrator al acestei societăți.
În atare situație, cererea reclamantului este neîntemeiată întrucât contractul prin care i se cesionau părțile sociale nu mai poate constitui temei al dobândirii părților sociale la societatea pârâtă, atâta vreme cât nu au fost atacate actele care au stat la baza cesionării părților de către pârât noilor asociați și societății, și în condițiile în care nu s-a solicitat radierea mențiunii de cesiune a părților sociale către noii asociați, care de altfel, nici nu au fost chemați în judecată, având de altfel calitatea de terți față de reclamant, față de aceștia, transmiterea părților sociale neavând nici un efect întrucât operațiunea nu a fost înscrisă în Registrul Comerțului așa cum pretind dispozițiile art. 203 din Legea nr. 31/1990.
Față de obiectul cererii de chemare în judecată prin care se solicită constatarea calității de asociat al reclamantului la societatea pârâtă și dispunerea înregistrării mențiunii privind cesiunea de părți sociale la ORC T, litigiul este unul de natură comercială, nepatrimonială, fiind incidente dispozițiile art. 2 pct.1 lit. proc. civ. competența materială aparținând tribunalului.
Este lipsită de temei și excepția lipsei calității procesuale pasive față de faptul că, înscrisul pe care reclamantul își întemeiază cererea a fost încheiat cu pârâtul.
Nu a putut fi admisă nici excepția prescripției dreptului la acțiune, întrucât cererea nu poate fi calificată drept o acțiune în restituirea unui împrumut, reclamantul neînțelegând să formuleze o asemenea cerere și, potrivit principiului disponibilității, reclamantul este acela care decide asupra obiectului cererii și temeiul juridic al acesteia.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii și constatării calității de asociat a reclamantului apelant în cadrul
În motivarea reclamantul apelant a reiterat considerentele arătate în acțiunea introductivă, învederând că, prin înscrisul sub semnătură privată încheiat în data de 6.06.2006 cu pârâtul intimat - a dobândit 50% din părțile sociale în cadrul pârâtei intimate, precum și 50% din profitul acesteia, în schimbul sumei de 7.000 mărci germane. Acest înscris îndeplinește toate cerințele legale pentru a fi calificat act de cesiune a părților sociale și, totodată, de asociere a reclamantului apelant în cadrul societății comerciale mai sus enunțate. Faptul că, acest înscris nu a fost continuat de procedura înscrierii operațiunii cesiunii la. s-a datorat opoziției pârâtului intimat, acesta dând dovadă de rea-credință inclusiv prin aceea că, ulteriorii încheierii actului sub semnătură privată cu reclamantul apelant, a cesionat toate părțile sale sociale către alte două persoane, și.
În mod netemeinic prima instanță, consideră reclamantul apelant, arătă că cererea reclamantului nu este admisibilă pentru scopul declarat, acela al dobândirii părților sociale de la societatea pârâtă, câtă vreme, actele de cesiune către asociații prezenți mai sus amintiți nu au fost atacate și nu s-a obținut radierea calității de asociat a acestor persoane de la registrul comerțului. În acest context reclamantul apelant invocă principiul disponibilității părții în a configura cadrul subiecților participanți în litigiul declanșat, precum și, calitatea de terți a noilor asociați față de actul sub semnătură privată încheiat de către reclamant cu pârâtul intimat.
În cauză s-a formulat întâmpinare de către pârâții intimați - și T în care s-a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței Tribunalului Timiș arătându-se pe de o parte că acțiunea promovată de către reclamant este de fapt o acțiune evaluabilă în bani, întrucât consacră remiterea de către reclamant a unei sume de 7.000 mărci germane către asociatul unic pârâtul - cu titlu de împrumut, în schimbul cesionării de către acesta din urmă a 50% din părțile sociale deținute de către pârât în cadrul, precum și a 50% din profiturile ce se vor realiza de către societatea comercială. Prin urmare, acțiunea reclamantului fiind una patrimonială se prescrie în termenul general de 3 ani prevăzut de art.3 și 6 din Decretul 167/1958. Pe de altă parte, înscrisul sub semnătură privată încheiat între părți este prin esență unul care vizează împrumutul unei sume de bani, iar nu majorarea capitalului social al prin aportul în numerar subscrise de către reclamant. Mai mult, acest împrumut a fost rambursat de către pârât, astfel că, reclamantul nu dovedește interesul în a aborda demersul judiciar ce face obiectul acțiunii introductive.
În fine, pârâții intimați mai susțin că, părțile sociale a au fost dobândite în integralitate de către alte persoane care, și-au asigurat efectul opozabilității prin înscrierea actelor de cesiune la registrul comerțului, iar actele de cesiune nu au fost invalidate, respective mențiunile în registrul comerțului nu au fost înlăturate.
Examinând apelul declarat prin prisma motivelor invocate, a apărărilor consemnate prin întâmpinările și concluziile scrise de către pârâții intimați, dar și în mod extensiv conform art.295 proc.civ. Curtea de Apel constată că acesta este nefondat.
Astfel, din probele administrate în cauză rezultă că, potrivit înscrisului intitulat "declarație-contract" între reclamant și pârâtul - s-a încheiat un act juridic la data 6.06.1996, care cuprinde două categorii de clauze, și anume: prima care atestă remiterea unei sume de bani de 7.000 mărci germane de către reclamant, pârâtului cu titlu de împrumut, în vederea achiziționării a acestuia din urmă, a unor bunuri în beneficiul a cărei asociat unic era la acea epocă pârâtul; a doua, care atestă modul de stingere a acestei datorii, în sensul că în schimbul sumei acordată cu titlu de împrumut reclamantului, acesta va primi 50% din profitul societății comerciale și va beneficia de vânzare de către pârât a 50% din părțile sociale a aceleiași societăți comerciale.
Ulterior, între părți nu s-au mai încheiat alte înscrisuri prin care să se consolideze cea de-a doua categorie de clauze în temeiul căreia reclamantul avea vocația de a dobândi calitatea de asociat, dispunând de 50% din părțile sociale a În schimb, prin contractul de cesiune încheiat la data de 23.01.2006 și actul adițional la actul constitutiv al nr.1/23.01.2006, pârâtul intimat - asociat unic al, cesionează în totalitate părțile sale sociale către noii asociați și, același pârât pierzând calitatea de asociat, dar păstrându-și-o pe cea de administrator. Actul adițional a făcut obiectul încheierii nr. 873/20.03.2006 pronunțată de judecătorul delegate la. de pe lângă Tribunalul Timiș, efectuându-se, așadar, publicitatea actului modificator al
Curtea relevă că, atât actul modificator al actului constitutiv al societății comerciale cât și Încheierea judecătorului delegat nu au fost invalidate.
Se impune așadar, clarificarea efectelor juridice pe care actul sub semnătură privată le-a produs în raport cu părțile contractante, cu societatea comercială și cu terții care au dobândit drepturi societare în opoziție cu reclamantul.
Între părțile înscrisului sub semnătură privată, calificarea juridică a actului astfel încheiat, este aceea a unui act de cesiune de părți sociale, fără a lua în considerare contravaloarea pe care părțile au înțeles să o nominalizeze în schimbul acelor părți sociale. Un astfel de act de cesiune este opozabil părților semnatare chiar dacă nu îndeplinește toate condițiile prevăzute de art.7, art.203 și art.204 din Legea nr.31/1990, referitoare la conținutul actului constitutiv al societății cu răspundere limitată având doi asociați, modificarea actului constitutiv și transmiterea părților sociale către terți. Neîndeplinind aceste cerințe, înscrisul sub semnătură privată încheiat între părți este un acord de preasociere, trebuind să fie continuat în executarea obligațiilor specifice izvorând din acest acord, cu încheierea unui act adițional care să consolideze în mod definitiv asocierea celor două părți în cadrul Nerespectarea de către pârâtul intimat, -, a termenilor acordului de preasociere, conferă celeilalte părți, reclamantului apelant, dreptul de a exercita acea acțiune în justiție prin care se tinde la recunoașterea acordului de preasociere și obligarea celuilalt asociat la încheierea actului modificator la actul constitutiv, singurul în măsură să producă efecte juridice depline. Reclamantul a omis această etapă și a cerut în mod direct să i se constate calitatea de asociat în cadrul în temeiul acordului de preasociere. O astfel de acțiune este neîntemeiată, întrucât instanța de judecată poate constata o astfel de stare de fapt asociativă numai în temeiul unui act constitutiv care determină explicit condițiile asocierii a două persoane în cadrul unei societăți comerciale.
În raport cu înscrisul sub semnătură privată încheiat între părți nu produce nici un fel de efecte juridice, întrucât raporturile juridice născute sub cupola acestui înscris au natura unor raporturi intra-societare, care privesc în exclusivitate părțile semnatare, iar nu societatea comercială la care face referire înscrisul. Pentru în calitatea sa de subiect autonom de drepturi și obligații, prezintă relevanță juridică actul constitutiv și, după caz, actul modificator al actului constitutiv, singurele acte juridice în măsură să producă modificări cu privire la structura internă a societății comerciale.
În raport cu terții, și anume noii asociați și, persoane care au dobândit toate părțile sociale deținute de către pârâtul intimat - și au efectuat toate demersurile pentru a se înscrie în registrul comerțului sub această calitate și cu drepturile societare dobândite, înscrisul sub semnătură privată încheiat între reclamantul apelant și pârâtul intimat - nu produce nici un efect, întrucât, conform art.203 din Legea nr.31/1990 transmiterea părților sociale trebuie înscrisă în registrul comerțului și în registrul de asociați a societății, iar o astfel de transmitere a părților sociale are efect față de terți numai din momentul înscrierii ei în registrul comerțului. Reclamantul apelant din motive care îl privesc, nu și-a asigurat, așa cum s-a arătat mai sus, nici validarea deplină a actului de cesiune printr-un act modificator la actul constitutiv al societății comerciale și nici înscrierea unei astfel de operațiuni în registrul comerțului.
Astfel fiind, urmează a se respinge apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.1268/21.09.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr- și obliga pârâtul - la plata sumelor de 100 lei către pârâtul intimat - și de 600 lei către pârâta intimată cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.1268/21.09.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr-.
Obligă pârâtul - la plata sumelor de 100 lei către pârâtul intimat - și de 600 lei către pârâta intimată cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
Definitivă.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 21.02.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
GREFIER,
- -
Se comunică câte un exemplar din decizie părților:
reclamantul
pârâții intimați
- și
Red.03.03.2008
Tehnored 5 ex.03.03.2008
Instanță fond: Tribunalul Timiș
Jud.
Președinte:Marian BratișJudecători:Marian Bratiș, Magdalena Mălescu
