Actiune in constatare Jurisprudenta comerciala. Decizia 33/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA Nr. 33
Ședința publică de la 05 Februarie 2008
PREȘEDINTE: Maria Necșulescu
JUDECĂTOR 2: Tudora Drăcea
Grefier -
Pe rol judecarea apelului formulat de apelantul pârât CONSILIUL LOCAL prin PRIMARUL MUNICIPIULUI C, cu sediul în str. - nr. 7, C - jud. D, împotriva sentinței nr. 3948 din 12 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă - - C, cu sediul în-, C - jud.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat pentru intimata reclamantă - - C, lipsind apelantul pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că prin serviciul arhivă a fost atașată la dosar adresa nr. -/25.01.2008 emisă de Direcția Patrimoniu - Serviciul Evidența domeniu public și privat din cadrul Primăriei Municipiului
Curtea, constatând cauza în stare de judecată, a acordat cuvântul părții prezente:
Apărătorul intimatei reclamante - avocat solicită respingerea apelului ca nefondat, precizând că terenul ce face obiectul litigiului de față aparține domeniului privat, iar susținerea apelantei pârâte, potrivit căreia terenul aparține domeniului public, nu este dovedită.
CURTEA
Asupra apelului de față constată următoarele:
Prin sentința nr. 3948/12.09.2007, pronunțată de Tribunalul Dolj, Secția Comercială, în dosarul nr- (număr în format vechi 5258/COM/2006), s-a admis acțiunea în constatare formulată de reclamanta - - C, s-a constatat dreptul de folosință al reclamantei asupra terenului în suprafață exclusivă de 844,15 mp și indiviziune de 67,81 mp, situat în C, str. - - Complex Comercial, având ca vecinătăți: la nord - Primărie, la sud - Primărie C, la est - - Fructe - și la vest Restaurantul, Magazin Textil.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin procesul verbal din 1968 s-a efectuat recepția investiției intitulată "spații complex" situat în - - de către Direcția Comercială a Jud. au fost date în administrarea Întreprinderii comerciale de stat pentru produse alimentare. Ulterior, prin decizia nr.147/1990 emisă de Prefectura D, Întreprinderea comercială de stat pentru produse alimentare și-a încetat activitatea, înființându-se - - C, în patrimoniul acesteia fiind inclus și complex comercial - Unitatea nr.19.
Terenul pe care este situat complexul, asupra căruia s-a solicitat dreptul de folosință are suprafața de 911, 95 mp, din care 67,81 mp reprezintă calea de acces. Din adresa emisă de Primăria Car ezultat că terenul a intrat în proprietatea statului prin expropriere, iar în temeiul Lg.10/2001 au fost trimise notificări de foștii proprietari.
S-a mai reținut că reclamanta este proprietară asupra imobilului construcție, iar pentru desfășurarea activității comerciale și folosirii spațiilor sale este necesară recunoașterea dreptului de folosință asupra terenului, potrivit art.492 civ.
Acest drept de folosință există indiferent de existența notificărilor pe Legea nr.10/2001, scopul acestei legi fiind restituirea imobilelor preluate în mod abuziv de stat în perioada 6.03.1945-22.12.1989.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul CONSILIUL LOCAL C prin primarul municipiului C, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
S-a invocat caracterul subsidiar al acțiunii în constatare întemeiată pe dispozițiile art.111 pr.civ. față de acțiunea în realizarea dreptului, astfel că partea nu avea deschisă această cale câtă vreme putea cere realizarea dreptului.
S-a susținut că în mod greșit s-a stabilit dreptul de folosință pentru 67,812în indiviziune cu alți proprietari, fără ca expertul să precizeze dacă aceștia vor fi sau nu afectați.
HG834/1991 stabilește o procedură specială administrativă, precizând la art.1 că terenurile aflate în patrimoniul societății comerciale cu capital de stat la data înființării, necesare desfășurării activității se determină prin decizia organului administrației locale de stat.
Un alt motiv de nelegalitate al sentinței, invocat de apelant vizează neaplicarea de către instanță a art.3 din HG 834/1991, potrivit căruia prevederile art.1 nu se aplică terenurilor care fac parte din domeniul public, cum este cazul în speță, arătându-se că terenul ce face obiectul litigiului a trecut în proprietatea statului în temeiul Decretului de expropriere nr.60/1965, fiind emise notificări în baza legii 10/2001 de către foștii proprietari.
S-a mai arătat că, în mod greșit instanța de fond a apreciat că dreptul de folosință există indiferent de notificările efectuate în baza Legii 10/2001, deoarece prin aceasta se dă posibilitatea intimatei reclamante de a obține certificat de atestare a dreptului de proprietate, ceea ce ar prejudicia persoanele îndreptățite la restituirea în natură a imobilului.
Apelanta pârâtă a mai susținut că, în mod greșit s-a apreciat acțiunea admisibilă în temeiul art.492 civ. textul neavând aplicabilitate în speță, întrucât prevede că orice construcție făcută pe pământ este prezumată a fi făcută de către proprietarul acelui pământ.
Intimata reclamantă - - Caf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, deoarece procedura specială de atestare a dreptului de proprietate prevăzut de HG834/1991 implică promovarea unei acțiuni în constatarea dreptului de folosință în temeiul art.111 pr.civ, când nu se dețin dovezi cu privire la dreptul de administrare asupra terenului.
S-a mai arătat că, în mod corect a reținut instanța de fond că este proprietarul construcției, iar pentru desfășurarea activității comerciale este necesară recunoașterea dreptului de folosință.
Instanța, din oficiu a solicitat apelantului pârât înscrisuri din care să rezulte că terenul aparține domeniului public și că a fost notificat de foștii proprietari în baza Legii 10/2001, iar prin adresa nr.-/25.01.2008, apelantul a comunicat instanței că terenul în suprafață de 911,95.aferent complexului aparține domeniului privat fiind cuprins în listele de inventariere, iar dosarele constituite în baza Legii 10/2001, s-au înaintat B pentru analizarea acestora potrivit titlului VII din Legea 247/2005.
Apelul este nefondat.
Potrivit art.111 pr.civ. cererea în constatarea existenței unui drept poate fi promovată de partea care justifică interes și dacă aceasta nu poate cere realizarea dreptului. Acțiunea în constatare are caracter subsidiar, însă apelantul pârât nu a indicat ce acțiune avea la îndemână reclamanta pentru realizarea dreptului de folosință asupra terenului.
Societatea reclamantă s-a înființat prin decizia nr.147/26 octombrie 1990 Prefecturii D, figurând în anexă la poziția nr.1, iar terenul pentru care s-a solicitat constatarea dreptului de folosință este aferent complexului --, echivalentul dreptului de folosință fiind trecut în structura capitalului social, însă ulterior nu s-a emis decizie a organului administrației locale prin care să se determine terenul,potrivit art.1 din HG 834/1991.
Prin urmare, în condițiile în care dreptul de folosință a fost transmis societății încă de la înființare, că aceasta exercită acest drept, suprafața de teren fiind stabilită în procesul verbal de delimitare, situația terenului plus schița anexată cu semnătura tuturor vecinilor, iar reclamanta justifică interes în constatarea dreptului, hotărârea fiindu-i necesară pentru obținerea certificatului de atestare a dreptului de proprietate, neavând la îndemână calea acțiunii în realizarea dreptului de folosință asupra terenului pe care-l folosește, corect tribunalul a apreciat că sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 111 civ pr.
Instanța de fond a constatat dreptul de folosință asupra terenului în suprafață exclusivă de 844,15. și indiviziune de 67,81. aceste suprafețe sunt identice cu cele trecute în înscrisurile aflate la filele 7-17 dosar 15411/2006, procesul verbal de delimitare fiind semnat de vecinii terenului, printre care și apelantul, ceea ce înseamnă că aceștia au fost de acord cu delimitarea terenului, suprafețe regăsite întocmai și în documentația topo întocmită în anul 1993, filele 34-39 dosar -.
Față de această situație nu poate fi primită susținerea apelantului că sentința apelată afectează ceilalți proprietari, vecini ai terenului.
Din adresa -/25.01.2008 emisă de Primăria C -Serviciul Evidență Domeniu Public și Privat rezultă că terenul din litigiu în suprafață de 911,95. aparține domeniului privat, așa încât sunt nefondate susținerile din apel, în sensul că terenul face parte din domeniul public și este exceptat de la aplicarea HG834/1991.
Cât privește notificările efectuate de foștii proprietari în baza Legii 10/2001, din același înscris rezultă că acestora li s-au acordat despăgubiri și nu s-au emis dispoziții de restituire în natură, astfel că sunt nefondate criticile referitoare la prejudicierea persoanelor îndreptățite la restituirea în natură.
Pe de altă parte, aplicarea dispozițiilor Legii 10/2001 nu este împiedicată de constatarea dreptului de folosință al intimatei reclamante asupra terenului, cum corect a reținut și tribunalul.
Dreptul de folosință asupra terenului a fost dobândit în temeiul HG 834/1991 care reglementează situația terenurilor aflate în patrimoniul societății comerciale constituite în baza Legii 15/1990, așa încât dispozițiile art.492 civ. nu erau incidente în cauză, însă această situație nu afectează legalitatea și temeinicia hotărârii, neimpunându-se desființarea sau schimbarea acesteia.
În consecință, criticile formulate sunt nefondate, urmând ca în temeiul art.296 pr.civ. să se respingă recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelantul pârât CONSILIUL LOCAL prin PRIMARUL MUNICIPIULUI C, împotriva sentinței nr. 3948 din 12 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă - -
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 05 februarie 2008.
Președinte, | Judecător, |
Grefier, |
08 Februarie 2008
Red. /05.03.2008
Tehnored. / 4 ex.
Jud. fond: - Tribunalul Dolj
Președinte:Maria NecșulescuJudecători:Maria Necșulescu, Tudora Drăcea
