Actiune in constatare Jurisprudenta comerciala. Decizia 4/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - acțiune în constatare -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 4
Ședința publică din 21 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Mitrea Muntean Daniela
JUDECĂTOR 2: Galan Marius
Grefier - -
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamanta"" -, cu sediul în mun. S,-, județul S,împotriva sentinței nr. 4012 din 29 noiembrie 2006,pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal - dosar nr-.
La apelul nominal a răspuns consilier juridic, pentru reclamanta apelantă, lipsă fiind pârâta intimată Compania Națională de ferate CFR - - Sucursala Regională de Ferate
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se învederează instanței că prin corespondență a fost depus răspuns la întâmpinare de către reclamanta apelantă, în 2 exemplare.
Instanța constatând apelul în stare de judecată a acordat cuvântul la dezbateri.
Consilier juridic, pentru reclamanta apelantă solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, avându-se în vedere răspunsul la întâmpinare.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra apelului de față, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr. 2960/1999 la Judecătoria Suceava, reclamanta Sucursala Sac hemat în judecată pârâta SNCFR - Regionala I, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că suprafața de 135.020 situată între stația CFR și Antestația S, pe care s-a edificat linia de racord ferate, se află în administrarea directă a - B - SC - - Sucursala S, așa cum s-a dispus prin decretul de expropriere al nr. 202/1981 privind aprobarea documentațiilor tehnico-economice și a măsurilor de realizare a unor obiective de investiții și prin decizia Consiliului Popular Județean S, nr. 160/1981.
Pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, motivat de faptul că terenul expropriat aparține domeniului public de interes național scos din circuitul civil și dat în administrarea Regionalei CF I; până în anul 1995 a existat un contract de prestații-servicii la linia racord Stația S în baza căruia s-a plătit chirie pe terenul ocupat de linie, cât și celelalte servicii prestate.
Pe de altă parte conform prevederilor art. 5 din Legea nr. 15/1990 bunurile care la data transformării în regie autonomă se găsesc în patrimoniul societății, devin proprietatea noii unități.
Prin sentința civilă nr. 6230 din 18 noiembrie 1999 a Judecătoriei Suceava, în dosarul nr. 2960/1999 a fost respinsă ca nefondată acțiunea reclamantei - Sucursala S (SC - S), formulată împotriva pârâtei SN CFR - Regionala I prin care se solicită pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate că o suprafață de 135.020 teren situat între Stația CFR și Antestația S, pe care s-a edificat obiectivul de investiții "Linia de racord ferate este în administrarea directă a reclamantei".
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a apreciat ca întemeiate apărările pârâtei, potrivit cărora, prin decretul de expropriere nr. 35/09.02.1974, suprafața de teren de 22.155 pe distanța CF - Saf ost expropriată pentru executarea lucrărilor de dublarea liniilor respective, iar pentru dezvoltarea stației CF s-a expropriat 15.780 conform Decretului 18/12.02.1995.
Terenul expropriat aparține domeniului public de interes național, fiind scos din circuitul civil. Până în anul 1995 a existat un contract de prestații-servicii la linia racord Stația S, în baza căruia s-a plătit chiria pe terenul ocupat cu linie, cât și celelalte servicii prestate.
Conform Legii nr. 15/1990 bunurile care la data transformării în regie autonomă se găsesc în patrimoniul societății, devin proprietatea noii unități.
Împotriva acestei sentințe s-a formulat apel d e către reclamantă în care se arată următoarele:
Instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii reclamantei prin care a solicitat să i se pună în vedere pârâtei să depună la dosarul cauzei Decretele de expropriere nr. 35/9.02.1974 și nr. 18/1985.
Cum aceste acte, împreună cu 202/81 sunt singurele probe care prin analiza comparativă, ar putea clarifica în a cărui patrimoniu se află terenul în suprafață de 135.020 în litigiu, reclamanta consideră că instanța s-a abătut de la principiul de drept procesual - rolul activ în soluționarea cauzelor cu care s-a investit - pronunțând o soluție justă doar pe baza susținerilor neprobate de către pârâtă.
Reclamanta a solicitat a se observa că exproprierea în favoarea SE () S prin nr. 202/1981 este cu afectațiune specială și expresă, adică: edificarea de către SE () a obiectivului de investiții Linia de racord ferate (între Stația CFR și Antestația S).
În aceste condiții este evident că statul nu ar fi avut nici un interes de a crea artificial un drept de superficie în favoarea SE ()- (terenul să fie proprietate SNCFR, iar Linia de racord ferate, ca mijloc fix), edificat de apelantă, proprietatea ei, prin alte decrete de expropriere.
Prin decizia nr. 1 din 23.10.2003 a Tribunalului Suceava, apelul a fost admis și anulată sentința apelată, reținându-se cauza spre rejudecare ca instanță de fond.
În motivarea deciziei sale, tribunalul a reținut că instanța a fost chemată a analiza din care fond de comerț face parte imobilul în litigiu, fiind aplicabile disp. art. 4 Cod comercial și art. 2 pct.1 lit. a Cod pr. civilă (nemodificat), astfel că litigiul are natură comercială și, fiind o acțiune neevaluabilă în bani, instanța competentă să judece fondul este Tribunalul Suceava -Secția comercială.
Prin sentința nr. 4012 din 29.11.2006 Tribunalul Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal, judecând în fond cauza a admis în parte cererea reclamantei "" - S și a constatat că reclamanta deține în administrare terenul situat pe traseul cuprins între Km 443+2,3 și 443+7 în suprafață de 1789, identificat în anexa 2 planșa 12 din raportul de expertiză întocmit de ing. - 125 dosar.
Totodată a respins cererea reclamantei "" pentru diferența solicitată, până la 135.020
Pentru a hotărî astfel,Tribunalula reținut că, potrivit raportului de expertiză tehnică, doar suprafața de 1789 din suprafața totală de 15.702 teren situat pe traseul cuprins între Km 443+2,3 și 443+7 se află în administrarea reclamantei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta "" - S, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului reclamanta apelantă a arătat că: instanța de fond nu a analizat imperativ modul de aplicare a legii în timp, respectiv a nr.HG 834/1991 și a criteriilor de aplicare, cu spectrul aplicativ al. nr.OUG 12/1998/M/R privind transportul pe CFR și reorganizare a SNCFR pe de o parte, și prin raportarea Decretului de expropriere nr. 18/1985 emis de intimata pârâtă, la Decretul nr. 202/1981, nr. 304/1983 și Decretul nr. 160/1981 a Consiliului Popular județean S, pe de altă parte; nu s-au luat în considerare proiectele de execuție care au stat la baza emiterii decretelor de expropriere, rap. la disp. Legii 9/1980 - privind investițiile ci doar anexele la Decretele nr. 202/1981 și nr. 304/1983; nu s-a ținut cont de procesul - verbal de vecinătate nr. 3402 din 18.03.1986 încheiat cu Primăria, care recunoaște proprietatea "" - S și nici de faptul că, RENEL - Filiala a achitat taxe și impozite pentru terenul deținut în administrare; nu s-a ținut cont că, pentru determinarea suprafețelor de teren necesare desfășurării activității "", competența cade în sarcina comisiilor de evaluare, iar soluțiile date de acest organism au valoarea constituirii de drepturi.
Prin întâmpinare, intimata pârâtă a solicitat respingerea apelului reclamantei ca nefondat.
A arătat că, în speță nu se pune problema modului de aplicare a legii în timp prin compararea vigorii nr.HG 834/1991 cu spectrul aplicativ al OUG12/1998 pe de o parte și prin raportarea Decretului de expropriere nr. 18/1995, la Decretul nr. 304/1983 și Decretul nr. 160/1981 a Consiliului Popular Județean S, întrucât toate legile privind căile ferate române, prevăd că porțiunea de 20 m de o parte și de alta a axei căii ferate constituie proprietate - publică a statului și se află în administrarea CFR, din motive de asigurare a siguranței publice.
Deosebit de aceasta, mai arată intimata că, nu au relevanță în cauză procesul - verbal de vecinătate nr. 3402/18.03.1986 încheiat cu Primăria comunei și nici faptul că reclamanta a achitat taxe pentru terenurile ce
le-a deținut în administrare.
Precizează că, expertiza tehnică efectuată în cauză este temeinic argumentată și documentată, astfel că în mod injust se susține că s-a făcut de către instanța de fond o verificare incompletă a situației de fapt și că s-a aplicat greșit legea.
Analizând hotărârea apelată, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului precum și a criticilor formulate în apel,Curteaconstată neîntemeiat apelul reclamantei.
În speță, reclamanta a investit instanța de fond cu o acțiune în constatare a faptului că suprafața de 135.020 teren situat între stația CFR și Antestația S pe care s-a edificat obiectivul său de investiții "Linie de racord ferate", se află în administrarea directă a - B - "" - - Sucursala S, invocând în drept disp. art. 111 Cod pr. civilă.
Așa cum rezultă din probatoriul administrat în cauză, prin Decretul nr. 202/1981 s-a expropriat, suprafața de 13.502 în vederea construirii unei centrale electrice de termoficare pe lignit în municipiul S, care s-a atribuit în administrare Electrice I, antecesoarea reclamantei, prin Decretul nr. 160/1981 a Consiliului Popular al județului
Prin Decretul nr. 304/1983 s-a expropriat suprafața de 706.727 pentru obiectivul investiții " S - pe lignit".
Deosebit de aceasta, prin Decretul nr. 35/1974 s-a expropriat suprafața de 22.752 în vederea dublării liniei de cale ferată Adjud - S și s-a trecut în administrarea Ministerului Transporturilor și. Ulterior, prin Decretul nr. 18/1985 s-a expropriat suprafața de 15.780 în vederea dezvoltării stației, care s-a trecut în administrarea Ministerului Transporturilor și.
În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice de specialitate iar concluziile acesteia au fost în sensul că, terenurile din decretele menționate se suprapun pe o suprafață totală de 14.839 din dreptul Stației CFR sau 12.282 din dreptul Km 438+8.
Din această suprafață totală în litigiu doar terenul situat pe tronsonul cuprins între Km 443+2,3 și 443+7 se află în administrarea reclamantei (112 și plan de situație 125, fond).
Hotărârea Guvernului nr. 834/1991 reglementează procedura de obținere a certificatelor de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, de către societatea comercială cu capital de stat, stipulând în art. 1 că se vor atesta în proprietate terenurile necesare desfășurării activității comerciale.
OUG nr. 12/1998 privind transportul pe căile ferate române și reorganizarea SNCFR prevede în cap. IV art. 25 zona de siguranță a căilor ferate, pe lățimea de 20 m de o parte și de alta a axului căii ferate și stabilește că din punct de vedere juridic această porțiune este proprietatea publică a statului.
Așadar, față de aceste aspecte, o analiză comparativă a acestor acte normative cât și a decretelor de expropriere nu este de natură a aduce lămuriri suplimentare și nici a determina o altă situație de fapt întrucât OUG nr. 12/1998 nici nu abrogă și nici nu modifică HG 834/1991, având obiecte de reglementare diferite, ele putându-se eventual doar completa.
Cât privește procesul - verbal de vecinătate nr. 3402/18.03.1986 încheiat de Primăria comunei, apelanta arată că nu a fost avut în vedere de către instanța de fond.
Însă, acest înscris nu poate determina prin el însuși o situație de fapt diferită de cea reținută de expert în expertiza întocmită. Reclamanta ar fi putut solicita expertului ca la efectuarea expertizei să aibă în vedere și acest înscris, lucru pe care nu l-a cerut.
Deasemeni nerelevant din punct de vedere al stabilirii existenței dreptului de administrare al reclamantei pentru terenul în litigiu, este și faptul plății de către aceasta o perioadă îndelungată a taxelor aferente acestui teren.
În fine, ultima critică, în sensul că determinarea suprafețelor necesare desfășurării activității cade în sarcina comisiilor de evaluare nu poate fi primită întrucât acest aspect excede obiectului analizei instanței în cadrul procesual al acțiunii în constatare întemeiată pe disp. art. 111 Cod pr. civilă. Pentru toate aceste aspecte, constatând legală și temeinică hotărârea instanței de fond, apelul declarat de reclamantă urmează a fi respins ca nefondat, în conformitate cu art. 296 Cod pr. civilă.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta -, cu sediul în mun. S,-, județul Sîmpotriva sentinței nr. 4012 din 29 noiembrie 2006,pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 21 ianuarie 2008.
Președinte, Judecător, Grefier,
Red.
Jud.
BE
2 ex/4.02.2008
Președinte:Mitrea Muntean DanielaJudecători:Mitrea Muntean Daniela, Galan Marius
