Actiune in constatare Jurisprudenta comerciala. Decizia 401/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALĂ NR. 401
Ședința publică de la 29 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE I -
JUDECĂTOR 1: Iulia Prelipcean
GREFIER - -
.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenta - SRL, împotriva sentinței comerciale nr.4857 din 25.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - SRL și - LEASING ROMANIA SA.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns, recurenta, reprezentată de dl., legitimat cu CI seria - nr. - eliberată de la data de 17.02.2006, cu delegație la dosar, intimata - SRL, reprezentată de avocat, cu împuternicire avocațială la dosar și intimata - LEASING ROMANIA SA, reprezentată de consilier juridic, cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că apărătorul intimatei - SRL a depus la dosar, prin Serviciul Registratură, o cerere prin care solicită lăsarea dosarului la sfârșitul ședinței de judecată.
Se împlinește lipsa semnăturii cererii de apel d e către reprezentantul apelantei, care depune la dosar delegație în acest sens.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de apel.
Reprezentantul apelantei învederează instanței că nu poate pune concluzii pe cererea de apel neavând studii juridice.
Apărătorul intimatei - LEASING ROMANIA SA solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței apelate ca temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
Consideră că în mod corect instanța de fond a constatat că apelanta nu și-a îndeplinit obligația de preluare a bunului, ca urmare nu poate invoca rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare. Apelanta încearcă să justifice refuzul de preluare a bunului pe o interpretare eronată a clauzelor contractului de vânare - cumpărare, art. 3.3. care prevede că termenul de livrare curge de la semnarea contractului și încasarea avansului. Prin încasarea avansului apelanta înțelege încasarea avansului de către - LEASING ROMANIA SA conform contractului de leasing. Conform art. 2.2. din contractul de vânzare - cumpărare termenul de avans este foarte clar definit, prețul va fi plătit de către cumpărător către vânzător astfel, 30% din preț cu titlu de avans, deci nu se poate face trimitere la noțiunea de avans dintr-un alt contract, si anume contractul de leasing. În concluzie, termenul de livrare curgea în patru luni de la data semnării contractului și încasării de către vânzător a unei tranșe din preț.
Apărătorul intimatei - SRL pune aceleași concluzii de respingere a apelului. Își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
CURTEA
Prin sentința comercială nr.4857/25.03.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a vi-a Comercială s-a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta - & SRL în contradictoriu cu pârâtele - SRL și - Leasing Romania ifn SA.
Reclamanta a solicitat constatarea intervenirii rezoluțiunii contractului de vânzare-cumpărare nr.-vers.2 din 21.12.2007 și obligarea pârâtei - SRL la plata sumei de 109.742,44 lei reprezentând avans. La termenul din 17.09.2008 reclamanta și-a completat acțiunea cu un capăt de cerere având ca obiect constatarea rezilierii contractului de leasing financiar nr.44758/21.12.2007 încheiat cu pârâta -, deoarece culpa în nelivrarea la timp a echipamentelor nu îi aparține, astfel că această pârâtă nu avea dreptul să rezilieze contractul de leasing.
Tribunalul a reținut următoarele considerente în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect constatarea intervenirii rezoluțiunii contractului de vânzare-cumpărare din data de 21.12.2007:
La data de 21.12.2007 se încheie între pârâta - Leasing Romania sa, în calitate de finanțator și reclamantă, în calitate de utilizator contractul de leasing financiar nr.44758, prin care reclamanta s-a angajat să achiziționeze echipamentul de sudură orbitală / 60-2, furnizat de pârâta - internațional SRL. În baza acestui contract de leasing, pârâta - în calitate de cumpărător a încheiat cu furnizorul ales de reclamantă și cu reclamanta contractul de vânzare-cumpărare nr.-vers.2/21.12.2007 având ca obiect material bunul menționat în contractul de leasing. Conform contractului de leasing, una dintre obligațiile reclamantei era aceea de a prelua obiectul leasingului de la furnizor, livrarea urmând să aibă loc, în maximum 4 luni de la data semnării contractului de vânzare-cumpărare și încasării avansului. Instanța a interpretat noțiunea de "avans" în raport de încasarea căruia urma a se face livrarea bunului, ca fiind avansul încasat de furnizor și nu de către finanțator, având în vedere că este un termen folosit într-un contract de vânzare-cumpărare. S-a reținut că părțile au agreat ca furnizorul să livreze bunul după ce acesta încasează prima tranșă din preț, adică avansul. S-a constatat că pârâta a încasat avansul de la reclamantă la data de 24.12.2007 și l-a plătit la rândul ei furnizorului la data de 7.01.2008 potrivit.56. Termenul de 4 luni aferent livrării bunului începea să curgă de la 7.01.2008 expira la data de 7.05.2008. Din documentele transmise de furnizor rezultă că acesta și-a îndeplinit obligația de livrare în termen, conform înștiințării transmise reclamantei la 5.05.2008, dar a și pus la dispoziția reclamantei, începând cu 10.03.2008 și până la livrarea bunului din contract, un echipament similar celui menționat în contract. Având în vedere dispozițiile art.14 alin.2 din OG.nr.51/1997, precum și prevederile art.3.2 alin.2 din Condițiile Generale ale contractului de leasing, pârâta - a reziliat contractul de leasing financiar, conform adresei nr.-/16.07.2008.
Ca urmare a refuzului reclamantei de a prelua bunul, scopul contractului de vânzare-cumpărare nu mai putea fi îndeplinit, motiv pentru care cumpărătorul a exercitat la data de 16.07.2008 dreptul de a denunța unilateral contractul de vânzare-cumpărare, conform art.9.
Față de această situație de fapt, instanța a reținut că, încetarea contractului de vânzare-cumpărare a avut loc din culpa reclamantei care nu și-a îndeplinit obligația de preluare a bunului de la furnizor.
În considerarea principiului "nemo auditur propiam turpitudinem allegans", instanța a constatat că reclamanta nu este îndreptățită să solicite rezoluțiunea, acesta fiind o sancțiune a neexecutării culpabile a unui contract sinalagmatic cu executare imediată, iar în cauză, neexecutarea este imputabilă reclamantei, astfel că a respins ca neîntemeiat acest capăt de cerere.
Cât privește cerere de obligare a pârâtei - la plata avansului în sumă de 109.742,44 lei, instanța a constatat din înscrisurile de la dosar că reclamanta a plătit cu titlu de avans suma de 108.701,42 lei și că în raport de culpa reclamantei, restituirea avansului nu se justifică, astfel că cererea a fost respinsă, ca neîntemeiată.
Referitor la capătul de cerere având ca obiect constatarea intervenirii rezilierii contractului de leasing financiar, instanța a reținut că, potrivit adresei nr.-/16.07.2008 transmisă reclamantei, contractul de leasing financiar a fost reziliat de către pârâta - în baza art.3.2 alin.2 din Condițiile Generale de Leasing - parte integrantă a contractului de leasing nr.44758/21.12.2007, în urma refuzului reclamantei de a prelua bunul livrat de pârâta -. Rezilierea contractului nu poate fi considerată o consecință a eventualei admiteri a cererii de constatare a rezoluțiunii contractului de vânzare-cumpărare, având în vedere că rezilierea, ca și rezoluțiunea, este o sancțiune a neexecutării culpabile a unui contract. Pârâta - și-a îndeplinit obligațiile asumate, în timp ce reclamanta s-a răzgândit în privința angajamentelor luate prin cele două contracte și invocând culpa furnizorului, a refuzat să preia bunul pe care se obligase să-l achiziționeze în leasing. Pentru aceste considerent, a fost respins ca neîntemeiat și acest capăt de cerere.
- & SRL a declarat apel împotriva acestei sentințe și a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și completată.
În motivarea apelului se arată că instanța a interpretat greșit clauzele contractelor, fără a face aplicarea principiilor generale de drept prevăzute de codul civil. În acest sens se susține că termenul de 4 luni pentru livrarea bunului începe să curgă de la data când apelanta a făcut plata avansului către pârâta -, având în vedere că nici o prevedere din contract nu face referire la data încasării avansului de către furnizor. Întrucât termenul de 4 luni de la achitarea avansului nu a fost respectat, contractul fiind rezolvit de plin drept, apelanta consideră că este îndreptățită să solicite restituirea avansului în sumă de 109.742,44 lei. Apelanta pretinde că, din cauza neîndeplinirii obligației de livrare a bunului, a înregistrat pierderi importante în desfășurarea activității.
Prin întâmpinările depuse la dosar, intimatele au solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat, cu motivarea că în mod corect s-a interpretat de către instanța de fond că termenul de livrare se calculează de la data încasării avansului în contul vânzătorului, dat fiind că este vorba de un contract de vânzare-cumpărare și obligația de plată revine cumpărătorului.Nu se poate reține o culpă a vânzătorului care și-a îndeplinit obligația de livrare în termen, însă apelanta a refuzat să mai preia bunul.
Analizând sentința apelată în raport de criticile invocate și de probele dosarului, Curtea constată apelul ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Motivul de apel invocat de apelantă privește modul de interpretare al clauzelor dintr-un contract și aplicarea eronată a principiilor și normelor de interpretare prevăzute de codul civil.
Se susține că dispozițiile art.3.1 și 3.2 din Condițiile Generale de leasing-parte integrantă a contractului de leasing financiar, precum și cele referitoare la calcularea termenului de livrare a bunului ce face obiectul leasingului și al contractului de vânzare-cumpărare, nu au fost interpretate potrivit voinței părților.
Conform contractului de leasing încheiat de apelantă, aceasta s-a obligat în calitate de utilizator să preia bunul de la furnizor. În art.10 din OG.nr.51/1996 privind operațiunile de leasing se prevede pentru utilizator aceeași obligație, respectiv: "locatarul/utilizatorul se obligă: a) să efectueze recepția și să primească bunul la termenul și în condițiile de livrare agreate cu furnizorul". Potrivit contractului de vânzare-cumpărare, furnizorul-vânzător avea obligația livrării bunului către utilizator (apelanta-reclamantă) "în maximum 4 luni de la data semnării contractului de vânzare-cumpărare și încasării avansului". Întrucât avansul reprezintă primă din prețul de vânzare al bunului, în mod firesc și logic a interpretat instanța de fond că vânzătorul are obligația livrării bunului începând din momentul în care încasează avansul. Prevederile art.3.3 referitoare la termenul de livrare al bunului se coroborează cu dispozițiile art.2.2 din același contract de vânzare-cumpărare și în care se explică în detaliu modul de plată al prețului.
Contrar susținerilor apelantei, dispozițiile citate sunt clare, fără echivoc, nefiind vorba nicidecum de clauze îndoielnice care ar fi trebuit să fie interpretate în favoarea celui care se obligă. Termenul de livrare a fost calculat corect de către prima instanță, potrivit voinței și acordului exprimat de pârâți în contractul de vânzare-cumpărare.
Așadar, apelanta-reclamantă este partea care nu și-a îndeplinit obligația contractuală asumată, respectiv de a prelua bunul de la furnizor, fapt ce a condus la aplicarea sancțiunilor stipulate în contractele încheiate și anume, locatorul/finanțator (- ) a reziliat contractul de leasing financiar, conform adresei nr.-/16.07.2008, iar vânzătorul - și-a exercitat de asemenea, dreptul de a denunța unilateral contractul de vânzare-cumpărare în temeiul art.9 ult. aliniat, dat fiind că în urma refuzului apelantei de a prelua bunul, scopul contractul nu mai putea fi îndeplinit (livrarea bunului în schimbul încasării prețului integral convenit).
Curtea apreciază că instanța a reținut în mod întemeiat culpa apelantei în desființarea celor două contracte, motiv pentru care cererile acesteia de a se dispune rezilierea, respectiv rezoluțiunea contractelor sunt neîntemeiate raportat la principiul conform căruia, nimeni nu poate invoca propria culpă pentru obține protecția unui drept și ca atare, au fost respinse.
În considerarea acelorași argumente de mai sus, Curtea observă totodată, că cererea apelantei de restituire a avansului a fost în mod corect respinsă, ca neîntemeiată.
În concluzie, în conformitate cu prevederile art.296 proc.civ. Curtea urmează să respingă apelul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de - SRL cu sediul ales la Cabinet de Avocat în I,-, - parter,.6, județul I, împotriva sentinței comerciale nr.4857 din 25.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - SRL cu sediul în B,-, sector 1, și - LEASING ROMANIA SA cu sediul în B, șos. B-P, nr.17-21,.2, sector 1, ca nefondat.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.10.2009.
Președinte, JUDECĂTOR 2: Aurică Avram
I
Grefier,
Red.Jud.
Nr.ex.: 5
Fond: Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Președinte:
Președinte:Iulia PrelipceanJudecători:Iulia Prelipcean, Aurică Avram
