Actiune in constatare Jurisprudenta comerciala. Decizia 44/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILA NR.44/COM
Ședința publică de la 24 aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Gherasim
JUDECĂTOR 2: Kamelia Vlad
JUDECĂTOR 3: Monica Costea
Grefier - - -
Pe rol, judecarea apelurilor comerciale formulate de reclamanta - SRL, cu sediul în C - -, Turist, județul C și de pârâtul MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR, cu sediul în C,-, județul C, împotriva sentinței civile nr.3535/COM din 28.10.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, având ca obiect acțiune în constatare.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 06.04.2009 și consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 13.04.2009, 17.04.2009 și 24.04.2009.
CURTEA:
Asupra apelului comercial d e față:
Prin sentința civilă nr. 3535/com/28.10.2008 a Tribunalului Constanțaa fost respinsă excepția lipsei de interes în promovarea acțiunii, invocată de pârât, fiind admisă în parte cererea de chemare în judecată a reclamantei - expres SRL C, fapt pentru care s-a constatat că, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul C prin Primar, reclamanta are un drept de superficie asupra imobilului situat în C, - - Turist, compus din dreptul de proprietate asupra construcțiilor1- -căsuțe (433,17 mp), - (59,14 mp) și - gunoi (11,09 mp) și dreptul de folosință asupra terenului aferent, în suprafață de 503,4 mp, obligându-l pe pârât să-și dea acordul la întabularea dreptului de superficie în cartea funciară.
Prima instanță a fost investită cu cererea prin care reclamanta - SRL Cas olicitat să i se constate, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul C prin primar, dreptului său de superficie asupra imobilului situat în C, - - Turist, compus din construcții și teren în suprafață de 15.000 mp. urmând a fi obligat pârâtul
să-și dea acordul la intabularea dreptului de superficie în cartea funciară, cu cheltuieli de judecată.
În motivele de fapt ale acțiunii sale reclamanta a arătat că a cumpărat prin contractul de vânzare cumpărare nr.1667/12.04.2001 de la - - SA - societate comercială cu capital de stat - imobilul-activ- Turist, situat în -, cu următoarele vecinătăți: nord - domeniu public, sud - minihoteluri vile, est - plajă, vest - b-dul -. Pentru terenul pe care este amplasat activul, - - SA a transmis dreptul de folosință în baza contractului de închiriere - anexa 2 parte integrantă a contractului - art.1.2 contract vânzare-cumpărare.
Potrivit art.4 din contract, - - SA s-a obligat să vândă, la cerere, prin negociere, după obținerea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului, emis în baza nr.HG834/1991, terenul aferent activului.
Această obligație contractuală nu a fost executată, dat fiind că - - SA nu a obținut acest certificat, urmare refuzului Consiliului Local al Municipiului C de a emite avizul necesar, obligatoriu, pentru emiterea acestui certificat.
Refuzul emiterii acestui certificat a fost justificat de Consiliul Local prin aceea că acest teren aparține în regim de drept privat Municipiului C care nu poate fi obligat să vândă acest teren.
Acceptând premisa existenței dreptului de proprietate a municipiului C asupra acestui teren, în acord cu disp. art.2 lit.d și art.6 din Legea nr.18/1991 - teren din intravilan pe care se află amplasate construcții - reclamanta a apreciat că are un drept de superficie asupra acestui imobil.
Dreptul de superficie este un drept real complex, care include în conținutul său juridic atributele dreptului de proprietate asupra construcției, precum și prerogativa folosinței și, în mod limitat, a posesiei și dispoziției asupra terenului pe care se află construcția, teren care se află în proprietatea altei persoane decât titularul dreptului de superficie.
Temeiul legal al dreptului de superficie, în Codul civil român, îl constituie disp. art.492 Cod civil, care conține o regulă și o excepție. Regula consacră dreptul de accesiune imobiliară artificială, iar excepția permite dovedirea dreptului de superficie.
De la edificarea campingului, autoarea sa, - - SA și apoi reclamanta, au avut posesia asupra terenului, pe care se află edificate construcțiile. De altfel, edificarea unui astfel de obiectiv, nu putea fi făcută decât cu acordul proprietarului terenului, cu atât mai mult cu cât, inițial, autoarea sa a fost o întreprindere socialistă de stat, transformată în societate comercială în temeiul Legii nr.15/1990.
La momentul edificării acestui camping dreptul de proprietate asupra terenului și dreptul de proprietate asupra construcțiilor se confundau în persoana Statului, care le deținea în temeiul dreptului real de tip nou, dreptul de proprietate socialistă.
Înscrierea dreptului de folosință împotriva titularului dreptului de proprietate nu s-a putut face fără acordul celui din urmă, impunându-se, în accepțiunea reclamantei, obligarea acestuia la a-și da consimțământul la înscrierea dreptului de folosință în cartea funciară.
Pentru dovedirea situației de fapt, reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
În apărare, pârâta Municipiul Caf ormulat, conform art.115-118 Cod proc. civilă, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.
A susținut pârâta că, în cauză nu s-a afirmat și nici nu s-a făcut dovada faptului că respectivele construcții ar fi fost edificate pe întreaga suprafață de 15.000 mp teren, că amprenta la sol a acestora ar fi de 15.000 mp teren.
În fapt, construcțiile edificate pe acest teren de 15.000 mp nu ocupă ca și amprentă la sol decât 503,40 mp așa cum reiese din schița anexată acțiunii.
În atare situație, de plano cererea reclamantei nu ar fi putut fi analizată decât pentru suprafața de 503,40. cât ocupă construcțiile.
În al doilea rând pârâtul a invocat excepția lipsei de interes a reclamantei în formularea acțiunii, întrucât, prin contractul de vânzare-cumpărare nr.1667/12.04.2001 perfectat cu - - SA, prin art.1.2 pentru terenul de 15000 mp. vânzătoarea a transmis dreptul de folosință în baza unui contract de închiriere, ce constituie anexa 2 la contractul de vânzare-cumpărare.
În atare situație, cât timp reclamanta - SRL se bucură de folosința terenului în discuție, nu rezultă care este interesul ca prin prezenta cerere să se constate același lucru, folosința asupra terenului.
În ceea ce privește componenta dreptului de superficie relativă la dreptul de proprietate asupra construcțiilor, aceasta este dovedită cu contractul de vânzare-cumpărare nr.1667/2001 perfectat cu - - SA și nu este contestată.
Dreptul de superficie poate lua naștere prin titlu, uzucapiune sau în temeiul legii.
Reclamanta a invocat în acțiunea sa legea, respectiv prevederile art.492 Cod civil, care nu puteau fi aplicabile decât în ceea ce privește suprafața de 503,40 mp, cât este amprenta la sol a construcțiilor, iar nicidecum pentru terenul împrejmuit de 15.000 mp.
Însă, nici pentru suprafața de 503,40 mp ocupată de construcții reclamanta nu a dovedit existența unui titlu în baza căruia ar fi dobândit dreptul de folosință asupra terenului în contradictoriu cu Municipiul
Deopotrivă, nu a existat acordul din partea municipalității pentru constituirea acestui drept de superficie, considerent pentru care nici cererea de obligare la exprimarea acordului pentru intabularea dreptului în cartea funciară nu era întemeiată.
Acțiunea a fost considerată întemeiată în parte și a fost admisă pentru următoarele considerente reținute din actele și lucrările dosarului:
Dreptul de superficie, dedus din disp. art.492 Cod civil, reprezintă un drept real imobiliar și perpetuu pe care o persoană (proprietar asupra unor construcții, altor lucrări sau plantații) îl are pe o suprafață de teren care aparține altei persoane, teren asupra căruia superficiarul un drept de folosință.
Dreptul de superficie constituie o excepție de la regula potrivit căreia proprietatea terenului cuprinde și proprietatea a tot ceea ce se află pe suprafața lui, precum și de la principiul că proprietatea asupra unui lucru principal se extinde asupra a tot ceea ce se unește, ca accesoriu, cu acel lucru.
Constituirea dreptului de superficie se poate realiza prin convenție, prin legat și prin uzucapiune.
În speță, reclamanta a dobândit dreptul de proprietar asupra activului Turist situat în -, județul C prin contractul de vânzare-cumpărare nr.1667/12.04.2001 încheiat cu - - SA în calitate de vânzător.
Calitatea de titular al dreptului de proprietate al autoarei reclamantei asupra construcțiilor ce constituie activul "" este justificată prin nr.HG1041/1990 și nr.154/1991 emise ca urmare a adoptării Legii nr.15/1990 privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale și nu este contestată de pârât.
Întrucât, până în prezent, situația juridică a terenului aferent activului nu a fost clarificată din perspectiva nr.HG831/1991, reclamanta figurează înregistrată în evidențele fiscale ca plătitor de taxă folosință teren proprietate de stat în suprafață de 15.000 mp.
Susținerea pârâtului conform căreia, în cauză, nu este îndeplinită cerința pentru nașterea, în favoarea reclamantei, a dreptului de superficie, dedusă din lipsa acordului proprietarului terenului, având un caracter nefundat, a fost înlăturată de instanță.
Este adevărat că esențial pentru a fi în prezența unui drept de superficie este ca edificarea construcției să se facă în baza acordului proprietarului terenului.
Această condiție este îndeplinită în cauză:
Pe de o parte, anterior anului 1989 atributele dreptului de proprietate se regăseau în mâinile uneia și aceleiași persoane - statul -, iar pentru nașterea dezmembrămintelor era necesară manifestarea de voință a aceluiași subiect de drept.
În acest context, nu se putea contesta existența dreptului de folosință al asupra terenului, consecință a acordului titularului dreptului, respectiv statul.
În condițiile schimbării formei de proprietate, din proprietate de stat în proprietate privată, dreptul de folosință al lucrării asupra terenului a căpătat valențele necesare pentru a forma conținutul complex al dreptului de superficie, opozabil pârâtului, întrucât a fost recunoscut de însuși autorul său.
Pe de altă parte, în considerarea existenței acestui drept, pârâtul încasează taxa de folosință a terenului știut fiind că, în esența sa, dreptul de superficie nu este gratuit.
Pentru aceste considerente, instanța a constatat că reclamanta - SRL s- legitimat cu un drept de superficie, dobândit prin acordul autorului pârâtului, titular al dreptului de proprietate asupra terenului, pentru suprafața de 503,4 mp ocupată efectiv de construcții cu caracter definitiv.
Diferența până la concurența suprafeței de 15.000 mp urmează a fi valorificată în procedura reglementată de nr.HG834/1991 ocazie în care se pune în discuție caracterul necesar și util al folosinței terenului pentru asigurarea scopului și destinației pentru care a fost construit activul, respectiv camping turistic.
În aplicarea disp. art.20 alin.1 din Legea nr.7/1996 conform cărora "dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciară pe baza actului prin care s-au constituit ori s-au transmis în mod valabil" și art.20 al.3 din Legea nr.7/1996 conform cărora "hotărârea judecătorească -sau, în cazurile prevăzute de lege, actul autorității administrative va înlocui acordul de voință cerut în vederea înscrierii drepturilor reale, dacă sunt opozabile titularilor", a fost obligat pârâtul să-și de acordul la intabularea dreptului de superficie în cartea funciară.
Excepția lipsei de interes în promovarea acțiunii, invocată de pârât a fost respinsă ca nefondată, instanța reținând că interesul, ca și condiție a acțiunii civile, reprezintă folosul practic urmărit de cel care a pus în mișcare acțiunea civilă, el trebuind a fi justificat atât la momentul promovării acțiunii, dar și ulterior acestei date în legătură cu toate actele procedurale îndeplinite.
În raport de disp. art.492 cod civil și 46/1996 interesul reclamantei era justificat de intenția sa de a obține o hotărâre judecătorească prin care să se constate că se legitimează cu un drept contestat de pârât.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel ambele părți litigante.
Apelanta - SRL Cac riticat hotărârea primei instanțe, sub un prim aspect, întrucât în considerentele sentinței atacate s-a reținut că dreptul de superficie nu poate fi instituit decât asupra terenului pe care se află edificate construcții, iar instanța de fond a reținut întinderea dreptului solicitat de reclamantă doar pentru suprafața de 503,40 mp, deși, conform fișelor corpului de proprietate, sunt construcții edificate și pe suprafața de 303,50 mp, pe care se află grupul sanitar și postul trafo.
Din această perspectivă a solicitat apelanta ca hotărârea atacată să fie schimbată în parte.
Sub un alt aspect, a fost criticată soluția primei instanțe pentru modalitatea de aplicare a regulilor privind dreptul de superficie doar pentru terenul ocupat de construcții, apelanta învederând că, în cauză, obiectul contractului de vânzare cumpărare încheiat cu - - SA l-a constituit activul comercial Turist, iar activitatea specifică în vederea căreia a fost achiziționat acest imobil nu poate fi derulată exclusiv în spațiul ocupat de construcțiile edificate pe terenul aflat în domeniul privat al Municipiului
Astfel, în accepțiunea apelantei reclamante, folosința întregii suprafețe de teren pentru realizarea activității de campare în perimetrul Turist o îndreptățește la constatarea, în favoarea sa, a dreptului de superficie pentru cei 15 000 mp, suprafață asupra căreia Statul, ca antecesor al intimatului pârât Municipiul C, a recunoscut pentru - SRL acest drept de folosință.
Din punctul de vedere al apelantei reclamante nu poate fi primit considerentul instanței de fond privind valorificarea dreptului pretins în procedura reglementată de HG nr. 834/1991, de vreme ce această procedură poate fi uzitată doar de antecesoarea - - SA, de la care a fost achiziționat activul Turist.
De altfel, a mai susținut apelanta - SRL că existența acestui activ a fost recunoscută printr-o hotărâre anterioară (sentința civilă nr. 233/com/2003 a Tribunalului Constanța, modificată prin decizia nr. 252/CA/ 2003 Curții de APEL CONSTANȚA ), prin care s-a anulat C referitoare la adoptarea PUZ-ului pentru zona C din stațiunea -, statuându-se că propunerile din PUZ afectau activul coemrcial Turist, în suprafață de 15 142 mp, potrivit planurilor de amplasament și delimitare.
În susținerea apelului său a depus - SRL C la dosar fișa corpului de proprietate pentru imobilul cu nr. cadastral 180, fișa corpului de proprietate pentru imobilul cu nr. cadastral 181, sentința civilă nr. 223/com/2003 a Tribunalului Constanța, decizia civilă nr. 252/CA/2003 a Curții de APEL CONSTANȚA.
În recursul declarat de intimatul Municipiul C prin Primar, calificat de instanța de control judiciar ca fiind apel, s-a criticat hotărârea primei instanțe, în primul rând, sub aspectul respingerii excepției lipsei de interes, instanța de fond apreciind eronat că reclamanta justifică un interes, cât timp aceasta se bucură de folosința terenului în discuție, chiar dreptul pe care-l pretinde pe cale contencioasă.
Pe fondul cauzei, din punctul de vedere al apelantului pârât Municipiul C prin Primar, soluția este susceptibilă de schimbare, reclamanta nedovedind existența unui titlu în baza căruia ar fi dobândit un drept de folosință asupra terenului în discuție în contradictoriu cu Municipiul C, astfel că nu regăsește în cauză niciuna dintre modalitățile consacrate de codul civil pentru constituirea dreptului de superficie.
A mai susținut apelantul că reclamanta nu a probat existența vreunei autorizații de construire pe respectivul teren a construcțiilor asupra cărora a devenit proprietară, la fel cum nu a probat nici existența vreunui acord al municipalității (sau a Statului) la edificarea respectivelor construcții.
Examinând apelurile declarate în cauză, Curtea reține următoarele:
Asupra apelului reclamantei - SRL:
Titlul de proprietate pe care îl deține - SRL C pentru construcțiile edificate în perimetrul -ului Turist din stațiunea - îl reprezintă contractul de vânzare cumpărare nr. 1667/12.04.2001 încheiat cu - - SA, iar instanța de fond a reținut corect, analizând titlurile constitutive de drepturi ale autoarei, că, la momentul executării acestor construcții, atributele dreptului de proprietate se regăseau în mâinile aceluiași subiect de drept, Statul Român.
Ulterior anului 1989, prin reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale, prin Legea nr.15/1990, s-au creat premisele existenței unui drept de superficie, fiind defalcat dreptul de proprietate asupra imobilului compus din aceste construcții și terenul în suprafață de 15 000 mp în patrimoniul a două subiecte de drept distincte, respectiv - - SA pentru construcții și unitatea administrativă locală, pentru terenul aflat în domeniul său privat.
Plecând de la aceste considerente judicios reținute de prima instanță, Curtea reține că, potrivit înscrisurilor depuse în completare în apel, se impune a se constata existența unui drept de superficie în favoarea reclamantei - SRL și pentru celelalte construcții pe care le deține în -ul Turist, drept complex compus din dreptul de proprietate asupra postului trafo și a grupului sanitar, conform fișei de proprietate de la fila 11, și dreptul de folosință asupra terenului pe care se află amplasate aceste imobile.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de apel invocat în cererea sa de - SRL, referitor la existența dreptului de superficie asupra întregii suprafețe de teren ce este aferentă activului - Turist -, Curtea constată caracterul său neîntemeiat, plecând de la normele legale care reglementează constituirea acestui drept real.
Astfel, codul civil, în cuprinsul art.492, instituie o prezumție relativă de proprietate în favoarea proprietarului terenului pentru "orice construcție, plantație sau lucru făcut în pământ sau asupra pământului", prezumție care, odată răsturnată, dă naștere tocmai dreptului de superficie, drept ce se extinde, în simetria juridică a acestei situații, doar asupra terenului pe care s-ar afla edificate aceste construcții, nu și asupra suprafețelor libere, pe care nu se suprapune niciun alt drept de proprietate.
Prin urmare, solicitarea apelantei reclamante de a se institui un drept de superficie asupra întregii suprafețe de teren de 15 000 mp, în condițiile în care doar suprafața de 806, 90 mp este ocupată de construcții, nu este fondată, prezumția relativă instituită prin art. 492 Cod civ. nefiind aplicabilă decât pentru terenul aferent unor construcții aflate în proprietatea unei alte persoane decât cea în patrimoniul căreia se află terenul respectiv.
Din această perspectivă, a modului în care este reglementat dreptul de superficie, Curtea reține că este fondat primul motiv de apel invocat de către - SRL C, fapt pentru care urmează ca, în conformitate cu dispozițiile art. 296 Cod proc. civ. să admită acest apel și, în consecință, să schimbe în parte sentința atacată, în sensul constituirii în favoarea apelantei reclamante - SRL a dreptului de superficie și pentru suprafața de teren de 303, 50 mp, pe care se află edificate construcțiile aflate în proprietatea sa, cu destinația de grup sanitar și post trafo, teren situat în stațiunea -, camping Turist.
Asupra apelului declarat de pârâtul Municipiul C prin Primar:
În fața primei instanțe a fost invocată de către pârâtul Municipiul C prin Primar excepția lipsei de interes a reclamantei în formularea cererii sale de chemare în judecată, arătându-se de către autorul excepției că, atât timp cât suprafața de teren de 15 000 mp se află deja în folosința - SRL C, nu se mai justifică solicitarea de a constata instanța de judecată dobândirea acestui drept pe care-l are deja.
Este adevărat că apelantei reclamante i-a fost transmis dreptul de folosință asupra terenului în suprafață de 15 000 mp, prin contractul de vânzare cumpărare a activului, având număr de înregistrare 1667/12.04.2001, însă acest drept a fost constituit în patrimoniul - SRL de către vânzătoarea - - SA, nicidecum de către pârâtul chemat în judecată în cauza de față.
Prin urmare, interesul reclamantei în formularea cererii sale de chemare în judecată rezidă tocmai în aceea de a obține în contradictoriu cu titularul dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu un drept de folosință, drept care se contestă în prezent.
Din acest punct de vedere, Curtea reține că este îndeplinită în cauză cerința interesului, fiind corect respinsă de către prima instanță excepția invocată de pârâtul Municipiul C prin primar, fapt pentru care se apreciază a avea un caracter neîntemeiat acest prim motiv de apel invocat în cererea sa de exercitare a controlului judiciar asupra sentinței civile nr. 3535/com/28.10.2008 a Tribunalului Constanța.
În legătură cu modalitatea de soluționare a fondului cauzei de către prima instanță, apelantul pârât a apreciat că nu s-a făcut dovada intervenirii vreunui titlu în baza căruia reclamanta să fi dobândit dreptul de folosință asupra terenului aflat în patrimoniul unității administrative locale, fapt pentru care, în opinia sa, se impunea respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Ceea ce ignoră apelantul pârât în cauză este tocmai împrejurarea că, așa cum a reținut corect prima instanță, constituirea dreptului de superficie pentru terenul aferent construcțiilor nu s-a realizat în temeiul unui titlu, ce impunea acordul proprietarului terenului la edificarea respectivelor construcții, ci în temeiul legii, evoluția legislativă ulterioară anului 1989 permițând divizarea dreptului de proprietate asupra întregului bun imobil, aparținând statului la data constituirii sale, în drept de proprietate distinct asupra construcțiilor, transmis în patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat, prin legea nr. 15/1990, și drept de proprietate asupra terenului, menținut în patrimoniul statului, prin unitățile sale administrative descentralizate.
Prin urmare, argumentele apelantului pârât sunt neîntemeiate, fiind probată de către apelanta reclamantă - SRL modalitatea de constituire a dreptului de superficie, astfel cum acesta a rezultat prin răsturnarea prezumției relative instituite prin art. 492 Cod civil, în virtutea legii, fapt pentru care Curtea va respinge apelul declarat de pârâtul Municipiul C prin Primar ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de către reclamanta - SRL, cu sediul în C - -, Turist, județul C, împotriva sentinței civile nr.3535/COM din 28.10.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, având ca obiect acțiune în constatare.
Schimbă în parte sentința apelată în sensul că reclamanta are un drept de superficie și asupra imobilului compus din construcții reprezentând post trafo și grup sanitar, pentru care există un drept de proprietate al reclamantei și drept de folosință asupra terenului aferent acestor construcții, în suprafață de 303,50 mp. situat în C, - - Turist.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Respinge apelul formulat de MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR, cu sediul în C,-, județul, împotriva sentinței nr.3535/COM/2008 a Tribunalului Constanța.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 24 aprilie 2009.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Jud.fond:
Tehnored.jud.-
4 ex./25.05.2009
Președinte:Adriana GherasimJudecători:Adriana Gherasim, Kamelia Vlad, Monica Costea
