Actiune in constatare Jurisprudenta comerciala. Decizia 45/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr.45/COM
Ședința publică din 24 aprilie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Revi Moga
JUDECĂTOR 2: Nicolae Stanciu
Grefier ---
Pe rol, judecarea apelului comercial (după casare) declarat de apelanta-reclamantă- SRL - PRIN LICHIDATOR JUDICIAR- cu sediul în F, str.- -, -2,.5, județul I, în contradictoriu cu intimata-pârâtă - INDUSTRIAL SRL - cu sediul în M,-, județul C, împotriva sentinței civile nr. 4844/25.09.2007, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, având ca obiect acțiune în constatare - pretenții.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 13.04.2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru delibera, în temeiul art.260 al.1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la 17.04.2009 și, respectiv, 24.04.2009, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra apelului comercial d e față:
Prin sentința civilă nr.4884/COM/25.09.2007, Tribunalul Constanțaa respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta - SRL prin lichidator judiciar -, în contradictoriu cu pârâta - Industrial SRL.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că nu rezultă existența unui raport de cauzalitate între fapta invocată și prejudiciul pretins pentru a putea fi invocată răspunderea materială delictuală a pârâtei.
Reclamanta - SRL a declarat apel împotriva acestei hotărâri, înregistrat pe rolul Curții de APEL CONSTANȚA sub nr-.
Prin decizia civilă nr.48/COM/17.03.2008, Curtea de APEL CONSTANȚAa anulat apelul ca netimbrat.
Impotriva acestei hotărâri a declarat recurs - SRL prin lichidator judiciar -, invocând disp.art.304 pct.5 Cod procedură civilă, în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei Curții de APEL CONSTANȚA pentru soluționarea apelului în fond.
Prin decizia nr.2746/7.10.2008, pronunțată de Inalta C de Casație și Justiție, a fost admis recursul și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, motivând că în temeiul art.15 lit.p din Legea nr.146/1997 rap.la art.77 din Legea nr.85/2006, calea de atac promovată de lichidatorul judiciar în exercitarea atribuțiilor sale prev.de art.25 din Legea nr.85/2006, este scutită de taxă.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de APEL CONSTANȚA sub nr-.
Ca motive de apel, se invocă următoarele:
1.In mod greșit instanța de fond a apreciat, în raport de probatoriul administrat în cauză că nu sunt întrunite cumulativ condițiile impuse de art.998-999 cod civil pentru antrenarea răspunderii civile delictuale a pârâtei și obligarea acesteia la plata sumei de 331.447,88 lei reprezentând echivalentul valoric al prejudiciului cauzat societății apelante prin fapta ilicită a acesteia;
De asemenea, în mod eronat, s-a reținut că angajarea salariaților nu poate avea caracterul unei fapte ilicite, câtă vreme aceasta ar fi consimțit la încetarea raporturilor de muncă prin raportare șa înscrisul aflat la fila 136 dosar fond. Insă, acest înscris nu este datat, astfel că nu se poate prezuma acordul apelantei, iar, pe de altă parte, acesta a fost exprimat în condițiile în care salariații încetaseră a-și mai îndeplini în mod corespunzător sarcinile de serviciu sau de a se mai prezenta la locul de muncă.
Mai arată apelanta că declarațiile martorilor fac dovada susținerilor sale coroborate cu refuzul pârâtei de a răspunde la întrebarea nr.5 din interogatoriu.
Astfel, prin atragerea personalului apelantei de către societatea pârâtă, s-a ajuns în cursul lunii noiembrie 2004 ca salariații să "migreze" în mod masiv, determinând dezorganizarea societății prin lipsa personalului necesar desfășurării activității.
Se apreciază, astfel, ca fiind dovedită susținerea potrivit căreia atragerea personalului societății apelante s-a făcut în scopul dezorganizării activității coroborată și cu disp.art.4 lit.h din Legea nr.11/1991.
Instanța de fond nu a coroborat concluziile raportului de expertiză cu celelalte probe administrate în cauză.
Rezultă că apelanta a dovedit nu numai existența prejudiciului, dar și a legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicită a pârâtei și acest prejudiciu.
Cât privește vinovăția, aceasta rezultă din declarațiile martorilor audiați.
2.Instanța de fond a apreciat eronat că cel de-al doilea capăt de cerere al acțiunii nu poate fi primit, deoarece pârâta ar fi făcut dovada stingerii obligației de plată.
La momentul încetării activității, societatea pârâtă a preluat lucrările pe care apelanta le avea în derulare la 13 secții din cadrul Șantierului Naval M, aspect confirmat cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei cât și din susținerile pârâtei din cuprinsul întâmpinării.
Societatea pârâtă a finalizat lucrările și a încasat de la contractorul comun valoarea lor integrală, deși efectuase numai 20% din acestea.
Contrar susținerilor pârâtei, apelanta nu a primit integral valoarea lucrărilor executate.
Facturile fiscale și chitanțele prezentate de pârâtă reprezintă contravaloarea uneltelor și utilajelor proprietatea apelantei remise pârâtei la momentul încetării activității societății în hala M, astfel cum rezultă din depozițiile martorilor.
In aceste condiții, se apreciază că pe temeiul juridic al îmbogățirii fără justă cauză este justificată solicitarea sa de obligare a pârâtei la plata sumei de 20.000 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor efectuate și încasate de pârâtă de la contractul comun M
In apel a fost audiat martorul.
Pârâta a depus concluzii scrise.
Analizând toate probele administrate, Curtea reține următoarele:
Instanța de fond a fost sesizată de către apelantă cu o acțiune modificată, solicitând obligarea pârâtei-intimate la plata sumei de 331.477,88 lei beneficiu nerealizat pe perioada noiembrie 2004-octombrie 2006, cât și la plata sumei de 20.000 lei reprezentând contravaloarea unor lucrări navale efectuate și neîncasate.
Pentru primul capăt de cerere a fost invocat ca temei juridic disp.art.998-999 Cod civil, referitoare la răspunderea civilă delictuală și disp.art.4 lit.h și art.9 din Legea nr.11/1991.
Insă, în art.4 lit.h din Legea nr.11/1991, este definită contravenția de atragere a unor salariați ai unui comerciant în scopul înființării unei societăți comerciale sau angajarea salariaților unui comerciant în scopul dezorganizării activității sale.
In lege, se prevăd modalitățile de constatare a contravenției ori apelanta nu a făcut această dovadă.
Este adevărat că în art-9 din lege se prevede că dacă una din faptele de la art.4 sau 5 cauzează daune patrimoniale sau morale, persoana îndreptățită se poate adresa instanței competente cu o acțiune în pretenții.
Insă, în lipsa procesului-verbal de constatare a contravenției, apelanta trebuie să dovedească îndeplinirea cumulativă a condițiilor angajării răspunderii civile delictuale (fapta ilicită, vinovăția, prejudiciul și raportul de cauzalitate între faptă și prejudiciu).
Din înscrisurile existente la dosar (relațiile de la. C, contracte individuale de muncă), rezultă că o parte din angajații apelantei au devenit, după încetarea raporturilor de muncă cu aceasta, angajați ai pârâte-intimate.
Este adevărat și de necontestat că ambele societăți desfășurau activități asemănătoare și în spații apropiate.
Inscrisul existent la fila 136 din dosar este un tabel intitulat "" și din care rezultă că un număr de 33 angajați ai - SRL se pot transfera la o altă societate din cadrul Santierului Naval
Insă, cum corect a reținut și instanța de fond, înscrisul, deși nu este datat, dar coroborat cu celelalte probe, rezultă că acordul a fost exprimat anterior angajării persoanelor respective.
In concluzie, nu se poate reține că această angajare ar avea caracterul unei fapte ilicite și că, în final, ar fi dus la dezorganizarea activității apelantei.
Insolvența în care a ajuns apelanta și declarată ulterior prin hotărâre judecătorească, nu poate fi asimilată dezorganizării societății.
Mai mult, fapta prevăzută la art.4 lit.h din Legea nr.11/1991, pentru a fi ilicită, trebuie ca scopul urmărit de pârâta-intimată să fie acela al înființării unei societăți concurente, ceea ce nu are aplicabilitate în cauza de față.
De altfel, concluziile raportului de expertiză - SRL nu susțin apărările apelantei în ceea ce privește existența prejudiciului în patrimoniul său.
De asemenea, nu există nici un raport de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
Nefiind întrunite cumulativ condițiile angajării răspunderii delictuale, acest capăt de cerere urmează a fi respins.
Nici cel de-al doilea capăt de cerere, respectiv obligarea pârâtei la 20.000 lei contravaloare lucrări nu a fost dovedit de către apelantă.
La data intrării în insolvență, apelanta efectuase lucrări beneficiarului în procent de 80%, finalizarea lucrărilor fiind încredințată pârâtei.
După efectuarea lor și plata acestora de către beneficiar, apelanta a solicitat plata în procent de 80% prin facturile nr.-/8.12.2004 și nr.-/10.12.2004, sumă onorată la plată de pârâtă cu un număr de 10 ordine de plată.
Față de cele expuse, rezultă că toate criticile aduse soluției instanței de fond sunt neîntemeiate, motiv pentru care, în conf.cu art.296 Cod procedură civilă, apelul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul comercial (după casare) declarat de apelanta-reclamantă- SRL - PRIN LICHIDATOR JUDICIAR- cu sediul în F, str.- -, -2,.5, județul I, în contradictoriu cu intimata-pârâtă - INDUSTRIAL SRL - cu sediul în M,-, județul C, împotriva sentinței civile nr. 4844/25.09.2007, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 aprilie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, --- |
Jud.fond:
Red.jud.-
2.06.2009
Tehnored.-gref.
4ex./19.06.2009
Președinte:Revi MogaJudecători:Revi Moga, Nicolae Stanciu
