Actiune in constatare Jurisprudenta comerciala. Decizia 45/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția Comercială, de Contencios
Administrativ și Fiscal-.
DOSAR NR.-
DECIZIA NR.45/C/2008 -
Ședința publică din 22 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Tătar Ioana- - - JUDECĂTOR 2: Vîrtop Florica
- -- JUDECĂTOR 3: Sabău Mirela
- - - grefier
********
Pe rol fiind pronunțarea apelului comercial formulat reclamanta domiciliată în, nr.2. jud. B în contradictoriu cu intimatul pârâtCONSILIUL LOCALcu sediul în localitatea, jud. B împotriva sentinței nr.1544/COM din 11 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect -acțiune în constatare -.
Se constată că, dezbaterea cauzei în fond a avut loc la data de 15 aprilie 2008, când părțile prezente au pus concluzii consemnate în încheierea de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie și când s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 22 aprilie 2008. În termenul de pronunțare apelanta a depus la dosar concluzii scrise.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra apelului comercial d e față, constată următoarele:
Prin sentința nr.1544/COM din 11 decembrie 2007, Tribunalul Bihora respins acțiunea formulată de reclamanta cu domiciliul în, nr. 90, jud. B în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local reprezentat prin Instituția Primarului comunei, cu sediul în, jud.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că, prin contractul de închiriere nr.1489/27.10.2003, încheiat între pârâtul Consiliul Local al comunei, în calitate de locator, și reclamanta, în calitate de locatar, reclamanta a închiriat de la pârât, spațiul din clădirea fostului dispensar uman, reprezentând în natură suprafața de 86,6 mp construcție și terenul în suprafață de 2.000 mp, imobil care se află înscris în CF 1471, nr.top.294/2, proprietatea Statului Român, făcând parte din domeniul privat, pentru o perioadă de 5 ani -filele 8-9 dosar.
Potrivit art.1 și 2 din 346/2004 privind stimularea înființării și dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii, "prezenta lege reglementează măsuri destinate creării cadrului favorabil înființării și dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii. În sensul prezentei legi, prin întreprindere se înțelege orice formă de organizare a unei activități economice și autorizate potrivit legilor în vigoare să facă acte și fapte de comerț, în scopul obținerii de profit, în condiții de concurență, respectiv societăți comerciale persoane fizice care desfășoară activități economice în mod independent ".
Conform art.12 și 13 din actul normativ menționat mai sus, "întreprinderile mici și mijlocii au acces la activele disponibile ale regiilor autonome, societăților/companiilor naționale și societăților comercial cu capital majoritar de stat, cu respectarea dispozițiilor legale privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia în următoarele condiții: întreprinderile mici și mijlocii au acces prioritar la închirierea, concesionarea sau leasingul activelor disponibile ale regiilor autonome, societăților/companiilor naționale și societăților comerciale cu capital majoritar de stat, în condițiile art.13 În contextul prezentei legi, prin active se înțelege unități de producție, subunității, secții, spații comerciale, spații de cazare ori alte bunuri de același gen din patrimoniul unei regii autonome, societăți/companii naționale, precum și al unei societăți comerciale cu capital majoritar de stat, ce pot fi organizate să funcționeze independent ".
În speță, instanța a constatat că reclamantei nu-i sunt aplicabile dispozițiile legale menționate mai sus, având în vedere că spațiul în cauză are destinație medicală, iar reglementarea juridică o constituie OUG 110/2005 cu privire la vânzarea spațiilor proprietatea privată a statului sau a unităților administrativ-teritoriale cu destinație de cabinete medicale, precum și a spațiilor în care se desfășoară activități conexe actului medical.
Având în vedere principiul disponibilității în procesul civil, precum și faptul că reclamanta și-a exprimat și în scris poziția față de temeiul juridic al acțiunii prin precizarea depusă la dosar, instanța a apreciat că acțiunea este neîntemeiată și drept consecință a respins-
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, solicitând admiterea apelului, schimbarea în totalitate a sentinței, în sensul admiterii cererii astfel cum a fost formulată.
În dezvoltarea motivelor de apel arată că instanța de fond a făcut o apreciere eronată a probelor administrate în cauză. Astfel, din contractul de închiriere depus la dosarul cauzei rezultă faptul că, spațiul ce i-a fost închiriat de către intimată nu are destinația de cabinet medical ci a fost închiriat pentru activitatea de comerț.
Instanța de fond reține eronat că spațiul are destinație medicală.
Menționează că imobilul în care se găsește spațiul solicitat este compus din două părți, respectiv o parte dispensarul medical care nu formează obiectul cererii și o altă parte spațiul comercial în suprafață de 86,6 mp. și 2.000 mp. teren ce formează obiectul contractului de închiriere nr.1489/2003.
Cu privire la temeiul de drept invocat în susținerea cererii apreciază că, invocarea unui temei nu este de natură a duce la respingerea acțiunii, atâta timp cât din petitul acesteia rezultă care este cererea și ce se urmărește prin acțiune.
În speță, atâta timp cât instanța de fond a apreciat că acțiunea ar fi admisibilă în temeiul OUG nr.110/2005, putea soluționa această cerere, chiar dacă s-ar fi indicat un alt temei de drept.
Pe de altă parte, apreciază că, în speță sunt aplicabile dispozițiile Legii nr.346/2004 fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.12 și 13 pentru admisibilitatea cereri astfel că, în mod eronat reține instanța că aceste dispoziții legale nu sunt aplicabile în soluționarea cererii.
În drept a invocat dispozițiile art.282 și următoarele Cod procedură civilă.
Intimatul nu sa prezentat în instanță și nu a formulat "Întâmpinare".
Examinând apelul declarat prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, în temeiul art.295 Cod procedură civilă, curtea de apel constată că este nefondat, urmând a fi respins având în vedere următoarele considerente:
Reclamanta apelantă a solicitat prin acțiunea introductivă, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că are un drept de preemțiune la cumpărarea imobilului, constând în clădirea dispensarului uman în suprafață de 86,6 mp. și terenul aferent de 2.000 mp. și să fie obligată pârâta să-i vândă acest imobil la prețul ce urmează a se stabili pentr-o expertiză de specialitate, cu cheltuieli de judecată.
A precizat că prin contractul de închiriere nr.1489/27.10.2003 i-a fost închiriat imobilul pentru o perioadă de 5 ani de zile și că este îndreptățită a cumpăra spațiul potrivit art.12 și 13 din Legea nr.346/2004 privind stimularea înființării și dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii în care se încadrează conform prevederilor art.2 din această lege.
Din probațiunea existentă la dosar rezultă că, prin contractul de închiriere nr.1489 di 27 octombrie 2003, pârâtul Consiliul Local, în calitate de locator a închiriat reclamantei, în calitate de locatar spațiul din clădirea fostului Dispensar Uman, reprezentând în natură suprafața de 86,6 mp. construcție și terenul în suprafață de 2.000 mp. imobil înscris în CF 1471 -, nr.top 294/2 proprietatea Statului Român, făcând parte din domeniul privat, pentru o perioadă de 5 ani.
Instanța de fond a reținut în mod corect că, prevederile art.12,13 din Legea nr.346/2004 privind stimularea înființării și dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii, nu sunt incidente în speță, câtă vreme imobilul închiriat pârâtei este proprietatea Statului Român, făcând parte din domeniul privat și nu este un activ disponibil al regiilor autonome, societăților/companiilor naționale și societăților comerciale cu capital majoritar de stat la care se referă prevederile actului normativ indicat.
Este eronată susținerea apelantei în sensul că, atâta timp cât instanța de fond a apreciat că acțiunea ar fi admisibilă, în temeiul OUG nr.110/2005 putea să soluționeze cererea, chiar dacă s-a indicat un alt temei de drept.
Instanța de fond a reținut doar că spațiul în cauză are destinație medicală și că reglementarea juridică cu privire la acestea o constituie OUG nr.110/2005 cu privire la vânzarea spațiilor proprietatea privată a statului sau unităților administrativ - teritoriale cu destinație de cabinete medicale, precum și a spațiilor în care se desfășoară activități conexe actului medical.
Este adevărat că spațiul închiriat reclamantei apelante este din clădirea fostului Dispensar Uman, dar acesta a fost închiriat pentru destinația de comerț astfel că, acțiunea acesteia nu era admisibilă nici în temeiul OUG nr.115/2005.
Față de cele ce preced, apreciind nefondate motivele de apel invocate, în temeiul art.296, 298 Cod procedură civilă, apelul ca fi respins ca nefondat, fără cheltuieli de judecată nefiind solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondatapelul comercial d eclarat de apelanta reclamantă domiciliată în, nr.2. jud. B în contradictoriu cu intimatul pârâtCONSILIUL LOCALcu sediul în localitatea, jud. B împotriva sentinței nr.1544/COM din 11 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o menține în totalitate.
Fără cheltuieli de judecată în apel.
DEFINITIVĂ.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi 22 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER.
Red.dec. - jud. -
- în concept, 08.05.2008-
Jud. fond C-.
Tehnoredact.- -
12.05.2008/4 ex./ 2 com./12.05.2008
1.domiciliată în, nr.2. jud.
2.CONSILIUL LOCALcu sediul în localitatea, jud. B
Președinte:Tătar IoanaJudecători:Tătar Ioana, Vîrtop Florica, Sabău Mirela
