Actiune in constatare Jurisprudenta comerciala. Decizia 463/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 1021/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 463
Ședința publică de la 18 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Diana Manole
JUDECĂTOR 2: Roxana Popa
GREFIER - -
Pe rol fiind soluționarea cererii de apel formulată de apelanta - IMOBILIARE SRL împotriva sentinței comerciale nr. 1863 din data de 02.02.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - -STRUCT SA.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanta prin avocat cu delegație la fila 7 din dosar și intimata prin avocat cu delegație la fila 21 din dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Apelanta prin avocat, depune la dosar chitanța în original privind achitarea taxei judiciare de timbru.
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă părților cuvântul pe cererea de apel.
Apelanta prin avocat, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței pronunțată de Tribunalul București în sensul pronunțării unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare cumpărare. Cu cheltuieli de judecată.
Au depus la dosarul cauzei înscrisuri prin care intimata s-a obligat să transmită dreptul de proprietate asupra terenului.
Intimata prin avocat, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de Tribunalul București ca fiind temeinică și legală. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra apelului comercial d e față, reține următoarele:
Prin sentința comercială nr. 1863 din 02.02.2009 judecătorul fondului din cadrul Tribunalului București Secția a VI-a Comercială a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta - IMOBILIARE SRL în contradictoriu cu pârâta - -STRUCT SA.
Judecătorul fondului a reținut că reclamanta a solicitat pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare cu privire la terenul în suprafață de 292 mp și construcția edificată pe acesta - vil tip, situate în satul, comuna, jud. D, parcela 229, aceasta invocând faptul că părțile au încheiat un contract de execuție construcție prin care pârâta s-a obligat să edifice construcția, în schimbul sumei de 364.234 lei + TVA, urmând ca la finalizarea construcției și plata integrală a prețului, părțile să se prezinte la notariat pentru încheierea actului autentic de vânzare cumpărare. Reclamanta a susținut că a achitat integral prețul, iar construcția a fost finalizată, dar pârâta a refuzat să se prezinte la notariat pentru încheierea actului de vânzare cumpărare.
Acțiunea fost înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 B, sub nr-, prin sentința civilă nr. 8924 din 07.11.2007, judecătorul declinând competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalul București Secția a VI-a Comercială, reținând caracterul comercial al litigiului.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a VI-a Comercială sub nr-. Judecătorul investit prin declinarea de competență a reținut caracterul netemeinic al cererii reclamantei, cu următoarele considerente: prin contractul de execuție construcție încheiat între părți, nu s-a stipulat transferul dreptului de proprietate de la pârâtă către reclamantă, ci s-a menționat că acest transfer va avea loc prin încheierea unui contract de vânzare cumpărare. Judecătorul a reținut o culpă a pârâtei în neîncheierea contractului de vânzare cumpărare, dar a constatat că reclamanta nu a investit instanța cu un capăt de cerere prin care, în primul rând, să se constate intervenirea vânzării cumpărării cu privire la imobil. Judecătorul a apreciat că nu poate modifica ori completa el însuși obiectul acțiunii, reținând că prin precizarea și completarea din data de 29.02.2008 reclamanta solicitând doar să se aibă în vedere și alte dispoziții legale.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta - IMOBILIARE SRL, solicitând admiterea apelului și modificarea sentinței apelate în sensul pronunțării unei sentințe care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare.
În motivare, după o expunere a situației de fapt, apelanta a arătat că în mod greșit a considerat judecătorul fondului că nu este complet investit, considerând că, potrivit art. 129.pr.civ. calificarea juridică a oricărei situații de fapt descrisă într-o cerere de chemare în judecată este apanajul exclusiv al judecătorului. Ca atare, apreciază că judecătorul trebuia să dea eficiență clauzelor contractuale referitoare la efectele neîndeplinirii obligației de transmitere de către intimata pârâtă a dreptului de proprietate după achitarea integrală a prețului.
Apelanta a arătat că nu era necesară formularea unui capăt distinct de cerere prin care să solicite să se constate intervenită vânzarea cumpărarea, considerând că ar fi investit astfel instanța cu o acțiune în constatare inadmisibilă, potrivit art. 111.pr.civ. partea putând solicita realizarea dreptului. Apelanta a invocat prevederea art. 4 alin. 2 din Legea nr. 247/2005 care menționează că în situația în care, după încheierea unui antecontract cu privire la un teren cu sau fără construcții, una dintre părți refuză ulterior să încheie contractul, partea care și-a îndeplinit obligațiile, poate sesiza instanța competentă care poate pronunța o hotărâre care să țină loc de contract.
Prin concluziile scrise depuse la dosar, intimata a solicitat respingerea apelului declarat în cauză, apreciind ca fiind legală și temeinică soluția pronunțată de judecătorul fondului, în raport de neformularea de către apelanta reclamantă a unui capăt de cerere care să vizeze constatarea intervenirii contractului de vânzare cumpărare.
Nu au fost administrate probe noi.
Analizându-se actele și lucrările dosarului în raport de criticile formulate și de apărările invocate, se apreciază că apelul nu este fondat.
Astfel, se reține că în mod corect a soluționat cauza judecătorul fondului, raportat la faptul că apelanta reclamantă a solicitat doar pronunțarea hotărârii care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare, fără a solicita și constatarea intervenirii acestei vânzări.
Nu poate fi reținută critica apelantei vizând rolul activ al judecătorului fondului cu privire la calificarea juridică dată unei situații de fapt descrisă într-o cerere de chemare în judecată. Manifestarea rolului activ al judecătorului în această ipoteză legală presupune, de exemplu, calificarea unei acțiuni ca fiind în anularea unui act juridic, în condițiile în care se solicită constarea nulității absolute, ori stabilirea naturii juridice a acțiunii, în funcție de aspectele de fapt, ca fiind o acțiune în pretenții, în evacuare, în desființarea unui contract, în constarea unui drept, etc.
Acest rol activ nu poate presupune în nici un caz completarea acțiunii cu noi capete de cerere, pentru că în acest mod s-ar încălca principiul disponibilității ce guvernează procesul civil.
Nu poate fi reținută nici critica apelantei referitoare la inadmisibilitatea formulării capătului de cerere vizând constatarea intervenirii vânzării cumpărării. În primul rând, apelanta invocă existența unei acțiuni în realizare, fără a indica, concret, care ar fi acea acțiune. În al doilea rând, se reține că apelanta se substituie, practic, instanței de judecată, dând o soluție de inadmisibilitate unui asemenea capăt de cerere, deși apanajul său este acela de a cere, iar al instanței acela de a dispune cu privire la această cerere.
Este înlăturată și critica apelantei referitoare la incidența în cauză a dispoziției art. 5 alin. 2 din Titlul X al Legii nr. 247/2005. Se constată că textul invocat de apelantă are în vedere existența unui antecontract de vânzare cumpărare cu privire la un teren, cu sau fără construcții. Or, în speță, nu există un asemenea antecontract de vânzare cumpărare, părțile încheind doar un contract de execuție construcție. Acest contract nu conține nici un element caracteristic unei anteconvenții de vânzare cumpărare, cum ar fi promisiunea bilaterală de cumpărare din partea apelantei și promisiunea fermă de vânzare din partea intimatei, ori inserarea unei clauze vizând transferul dreptului de proprietate. Dimpotrivă, în actul încheiat de părți se menționează expres că "prezentul contract nu transferă dreptul de proprietate de la executant la beneficiar", dreptul de proprietate asupra construcției născându-se în patrimoniul executantului, intimat în prezenta cauză. Totodată, se prevede expres că transferul dreptului de proprietate de la executant la beneficiar are loc doar prin încheierea contractului de vânzare cumpărare în formă autentică, fiind stabilit doar un termen de încheiere al acestui contract - 60 de zile de la finalizarea construcției și plata integrală a prețului.
Pe fondul cauzei, se reține că apelanta se află într-o gravă eroare, de la momentul formulării cererii de chemare în judecată. Pentru a fi clar, ceea ce a solicitat apelanta reclamantă echivalează cu o cerere adresată notarului public pentru emiterea încheierii de autentificare, fără a solicita și încheierea actului pentru care s-ar aplica respectiva autentificare. În speță, reclamanta solicită atribuirea caracterului de act autentic, fără a solicita, totodată, să se constate existența (intervenirea) acelui act. Or, în lipsa constatării existenței acelui act, prin care să se consacre transmiterea dreptului de proprietate de la o parte către cealaltă, nu se poate acorda caracterul de autenticitate.
În raport de această situație, se reține că judecătorul fondului a apreciat corect "precizarea și completarea la acțiune" depusă de apelanta reclamantă, înscris care nu conține nicio adăugare la obiectul inițial al cererii de chemare în judecată, ci indică doar judecătorului să aibă în vedere și posibilitatea aplicării și a altor dispoziții legale. Dar, această aplicare nu poate fi efectuată decât în raport de obiectul cererii de chemare în judecată care, așa cum s-a reținut viza doar pronunțarea hotărârii care să țină loc de act autentic.
În consecință, față de toate considerentele reținute, și constatându-se că sentința pronunțată de judecătorul fondului este legală și temeinică, față de modul în care reclamanta a înțeles să formuleze cererea sa, în baza art. 296.pr.civ. apelul declarat în cauză va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta - IMOBILIARE SRL, cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet avocat, din B,-, - 107,. 45, sector 5 în contradictoriu cu pârâta - -STRUCT SA, cu sediul în B,--3, sector 2 împotriva sentinței comerciale nr. 1863 din 02.02.2009 pronunțată de judecătorul fondului din cadrul Tribunalului București Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-.
Cu drept de recurs.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
- -
Red. RP/4ex.
03.12.2009.
Jud. fond
Tribunalul București Secția a VI-a Comercială.
Președinte:Diana ManoleJudecători:Diana Manole, Roxana Popa
