Actiune in constatare Jurisprudenta comerciala. Decizia 49/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 1919/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 49
Ședința publică de la 03 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Roxana Popa
JUDECĂTOR 2: Ileana Isabela Dolache
GREFIER - -
Pe rol fiind soluționarea cererii de apel formulată de apelanta GRUP, împotriva sentinței comerciale nr. 3706 din data de 05.03.2009 pronunțată de tribunalul București Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații MINISTERUL CULTURII ȘI cultelor și NAȚIONAL DE A ROMÂNIEI.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanta prin avocat cu delegație de substituire la dosar și intimata Ministerul Culturii și Cultelor prin consilier juridic, lipsind intimata Muzeul Național de Istorie a României.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că s-au depus la dosar întâmpinări formulate de cele două intimate.
Apărătorul apelantei depune la dosar împuternicirea avocațială și dovada achitări taxelor judiciare de timbru în cuantumul legal stabilit.
Se comunică apărătorului apelantei câte un exemplar al întâmpinărilor formulate de intimate și reprezentantei intimatei un exemplar al întâmpinării formulată de intimata Muzeul Național de Istorie a României.
Intimata Ministerul Culturii și Cultelor prin consilier juridic, solicită acordarea unui termen pentru a lua la cunoștință de întâmpinarea formulată de intimata Muzeul Național de Istorie a României, ce a fost comunicată azi în ședință publică.
Apelanta prin avocat, arată că a luat cunoștință de întâmpinări.
Curtea în urma deliberării, apreciază că nu se impune amânarea cauzei și pentru a da posibilitatea intimatei Ministerul Culturi și Cultelor să ia cunoștință de întâmpinarea comunicată în ședință publică, dispune lăsarea dosarului la sfârșitul ședinței.
La a doua strigare a cauzei au răspuns apelanta prin avocat cu delegație de substituire la dosar și intimata Ministerul Culturii și Cultelor prin consilier juridic, lipsind intimata Muzeul Național de Istorie a României.
Curtea acordă părților cuvântul pe cererea de repunere în termenul de apel.
Apelanta prin avocat, arată că este o greșeală de redactare a cererii, nu este vorba de o cerere de repunere în termenul de apel, arată că de fapt sentința pronunțată de tribunalul București nu a fost comunicată.
Curtea invocă din oficiu excepția tardivității declarării apelului în raport de precizările apărătorului apelantei în sensul că nu formulează o cerere de repunere în termenul de declarare a căii de atac, în opinia sa apelul fiind declarat în termen față de necomunicarea sentinței apelate.
Apelanta prin avocat în combaterea excepției invocată de instanță, arată că practica majoritară a instanțelor este aceea de a da valența corespunzătoare dispozițiilor art. 921. rap. la art. 10. și anume aceea de a reține ca este îndeplinită procedura atunci când este realizată prin afișare, mai există o practică minoritară a instanțelor care pornește de la premisa că instanța trebuie să fie convinsă că partea a primit comunicarea. Mai arată că societatea pe care o reprezintă este o societate pe acțiuni, care are un serviciu de registratură cu sistem de înregistrare a corespondenței.
Solicită instanței să se raporteze la prevederile art. 92. și la prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului cu privire la dreptul la apărare. De asemenea invocă art. 20 din Constituția României și art. 148, arătând că apelanta are dreptul la un proces echitabil. Depune la dosar înscrisuri în combaterea excepției.
Intimata Ministerul Culturii și Cultelor prin consilier juridic, solicită admiterea excepției tardivități declarării apelului, să se constate apelul ca fiind tardiv formulat și pe fond menținerea sentinței pronunțată de tribunalul București.
CURTEA
Deliberând asupra apelului comercial d e față, reține următoarele:
Prin sentința comercială nr. 9706 din 5 martie 2009 judecătorul fondului din cadrul Tribunalului București Secția a VI-a Comercială a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta - GRUP SA împotriva pârâtei NAȚIONAL DE A ROMÂNIEI; a respins, totodată acțiunea reclamantei împotriva MINISTERULUI CULTURII ȘI CULTELOR, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
În considerentele sentinței, judecătorul fondului a reținut că între reclamantă și pârâta DE A ROMÂNIEI s-a încheiat contractul de execuție lucrări nr. 146 din 21.08.2002, având ca obiect executarea lucrărilor de consolidare, restaurare și îmbunătățire a funcționalității Muzeului Național (), autoritatea contractantă obligându-se să plătească prețul acestor lucrări. Contractul a suferit numeroase modificări cu privire la preț și termenul de finalizare, ultima prelungire fiind până la 31.12.2006.
Prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, reclamanta a solicitat să se constate că măsura de sistare a lucrărilor a fost luată cu nerespectarea prevederilor contractuale și să se dispună ridicarea acestei măsuri cu obligarea pârâtei la reluarea lucrărilor, în subsidiar solicitând să se constate suspendate obligațiile contractuale asumate de părți până la alocarea fondurilor destinate finalizări construcției.
Judecătorul a reținut că potrivit clauzelor contractuale, realizarea lucrărilor urma să se facă potrivit alocațiilor bugetare aprobate, lucrările urmând a fi corelate cu aceste alocații pentru a se evita efectuarea unor lucrări peste posibilitatea de finanțare. De asemenea, s-a prevăzut posibilitatea pentru achizitor de a dispune întreruperea temporară sau sistarea lucrărilor. Se precizează că aceste clauze contractuale nu menționează cazurile în care se poate lua măsura suspendării sau sistării lucrărilor, din interpretarea celorlalte clauze rezultând că măsura este impusă de lipsa alocațiilor bugetare.
Prin adresa nr. 3187/22.12.2006 pârâta a dispus întreruperea lucrărilor până la data ce va fi stabilită în funcție de primirea alocațiilor bugetare, termenul de întrerupere fiind utilizat în considerarea faptului că vor fi alocate sume de bani în viitor.
La data de 12.11.2007 reclamanta a fost invitată la sediul pârâtei pentru a discuta despre rezilierea contractului, în temeiul art. 23.2 din contract, care menționează posibilitatea pentru achizitor de a solicita rezilierea contractului fără apelarea la instanțele de judecată, în cazul reducerii fondurilor sau sistării lucrărilor datorită hotărârilor unor organe superioare. Această solicitare a avut la bază comunicarea făcută de Ministerul Culturii și Cultelor care a precizat că nu are fonduri bugetare alocate continuării lucrărilor la muzeu.
A fost apreciată ca nerelevantă semnarea anterior sistării lucrărilor, a unui contract de finanțare cu Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei, raportat la faptul că la întâlnirea din data de 9.05.2007 cu reprezentanții Unității de Management a Proiectului, constituită în cadrul Ministerului Culturii și Cultelor, s-a propus reproiectarea întregii lucrări, ceea ce presupune încheierea unor alte contracte de execuție.
În acest context judecătorul a apreciat că nu se poate reține că pârâtul nu a respectat clauzele contractuale, măsura sistării lucrărilor fiind impusă de lipsa alocațiilor bugetare, în raport de prevederile contractuale.
În consecință a fost apreciat ca neîntemeiat capătul de cerere referitor la ridicarea măsurii de sistare a lucrărilor.
În ce privește capătul de cerere subsidiar, constând în suspendarea obligațiilor contractuale până la obținerea finanțării, judecătorul a reținut că potrivit contractului autoritatea contractantă poate solicita rezilierea contractului în lipsa finanțării, sau sistării lucrărilor ca urmare a unor hotărâri ale organelor superioare. În plus, s-a reținut că reclamanta are obligația de a efectua lucrări de conservare în perioada sistării lucrării.
Cu privire la pârâta MINISTERUL CULTURII ȘI CULTELOR, judecătorul fondului a admis excepția lipsei calității procesuale, constatând că acesta nu este parte în contractul ce constituie temeiul pretențiilor reclamantei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta - GRUP SA, solicitând admiterea apelului și schimbarea sentinței apelate în sensul admiterii cereri astfel cum a fost formulată.
În motivare, apelanta a susținut, în esență următoarele:
- greșita soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei MINISTERUL CULTURII ȘI CULTELOR, susținând legătura indisolubilă dintre cele două pârâte, prin aspectul asigurării finanțării lucrărilor, precum și soluții favorabile pronunțate de alte instanțe în litigii asemănătoare;
- judecătorul nu s-a pronunțat cu privire la nelegalitatea măsurii de sistare a lucrărilor și a acordat ce nu s-a cerut, arătând că nu a fost respectat termenul de 30 de zile impus de contract pentru luarea acestei măsuri și că nu a fost formulată o cerere reconvențională prin care să se solicite rezilierea contractului.
Intimata NAȚIONAL DE A ROMÂNIEI a solicitat respingerea apelului ca nefondat, apreciind ca fiind legală și temeinică sentința pronunțată în fond, judecătorul pronunțându-se asupra legalității măsurii de sistare a lucrărilor; nu este întemeiată critica în sensul acordării a ce nu s-a cerut, prin sentința nefiind dispus nimic cu privire la rezilierea contractului, fiind făcute doar considerente cu privire la acest aspect pentru justificarea netemeiniciei cererii apelantei.
Și intimata MINISTERUL CULTURII ȘI CULTELOR a solicita respingerea apelului ca nefondat, apreciind ca legală și temeinică soluția dată de judecător excepției lipsei calității procesuale pasive.
Prin cererea de apel, apelanta a inserat și o solicitare de repunere în termenul de declarare a căii de atac. În ședința publică din data de 3 februarie 2010, apelanta a precizat că nu înțelege să formuleze și să susțină o cerere de repunere în termenul de apel, din punctul său de vedere calea de atac fiind promovată în termenul legal.
În consecință, a fost invocată din oficiu, excepția tardivității declarării apelului.
Analizând cu prioritate această excepție de procedură, conform art. 137.pr.civ. se reține următoarele:
Sentința comercială atacată prin prezentul apel a fost comunicată apelantei la data de 7 mai 2009, conform dovezii de comunicare existentă la fila 180 din dosarul de fond. Apelul fost înregistrat la grefa tribunalul București Secția a VI-a Comercială la data de 27 iulie 2009, fiind depus la oficiul poștal în data de 24 iulie 2009.
Potrivit art. 284.pr.civ. termenul de declarare a apelului este de 15 zile de la comunicarea sentinței pronunțate de judecătorul fondului.
Este evident, în cauză, că cererea de apel a fost depusă peste termenul de 15 zile prevăzut de lege.
Nu pot fi reținute susținerile apelantei în sensul că nu a fost făcută în realitate o comunicare, pentru că dacă ar fi fost făcută, dovada ar fi fost semnată la registratura societății.
Doctrina și practica judiciară sunt unanime în a aprecia că funcționarul poștal este, în fapt și în drept, un funcționar public, actele întocmite de acesta având autoritatea actelor funcționarilor publici. În consecință, mențiunile efectuate de funcționarul poștal pe dovada de îndeplinire a procedurii de comunicare fac dovada până la eventuala constare a unei fapte penale de către acea persoană, printr-o sentință definitivă pronunțată de instanțele de judecată.
În nici un caz însă, nu pot fi înlăturate mențiunile funcționarului poștal prin susținerea existenței unui serviciu de registratură care ar fi primit comunicarea sentinței apelate.
În consecință, va fi înlăturată această susținere a apelantei.
În raport de aceste considerații nu poate fi reținută nici apărarea apelantei în sensul că termenul de declarare a căii de atac trebuie calculat de la data primirii copiei hotărârii judecătorești atacate în prezenta cauză, în urma solicitării efectuate de apelantă.
Așa cum s-a arătat, prin mențiunile înscrise de funcționarul poștal, funcționar public, se constată comunicarea sentinței prin afișare, în condițiile lipsei destinatarului. Deci, din momentul comunicării sentinței prin afișare se începe calculul termenului de declarare a căii de atac, calcul care relevă depunerea tardivă a cererii de apel.
Se constată, totodată, că au fost respectate prevederile art. 921.pr.civ. comunicarea hotărârii fiind realizată prin afișare, ca urmare a constatări ide către funcționarul poștal a lipsei oricărei persoane la sediul apelantei.
În consecință, în temeiul considerentelor arătate, prin raportare la art. 103.pr.civ. excepția de tardivitate va fi admisă, apelul fiind respins ca tardiv declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția de tardivitate.
Respinge ca tardiv declarat, apelul formulat de apelanta - GRUP SA, cu sediul în B, șos. - nr. 152, sector 5 în contradictoriu cu intimatele NAȚIONAL DE A ROMÂNIEI, cu sediul în B, nr. 12, sector 3 și MINISTERUL CULTURII ȘI CULTELOR, cu sediul în B, șos. - nr. 30, sector 1 împotriva sentinței comerciale nr. 9706 din 5 martie 2009 pronunțată de judecătorul fondului din cadrul Tribunalului București Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 03.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
- -
Red. RP/5ex.
22.02.2010
Jud. fond
tribunalul București Secția a VI-a Comercială.
Președinte:Roxana PopaJudecători:Roxana Popa, Ileana Isabela Dolache
