Actiune in constatare Jurisprudenta comerciala. Decizia 501/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Dosar nr- (Număr în format vechi 1386/2008)
DECIZIA COMERCIALĂ NR.501
Ședința publică de la 20 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Marcela Câmpeanu
JUDECĂTOR 2: Eugenia Voicheci
Grefier: - -
Pe rol pronunțarea asupra apelului promovat de apelanta reclamantă - INTERNAȚIONAL SRL împotriva sentinței comerciale nr.143/12.05.2008 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă - SRL.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 13 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când, având nevoie de timp pentru a delibera si pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 20 2008, când a decis următoarele:
CURTEA
Asupra apelului comercial d e față.
Prin cererea înregistrată sub nr- din 28 decembrie 2007 pe rolul Tribunalului Teleorman, reclamanta - INTERNAȚIONAL SRL, cu sediul în Bac hemat-o în judecată pe pârâta - SRL (succesoare universală a - T SA T M), cu sediul în municipiul T M, jud. T și a solicitat emiterea unei ordonanțe care să conțină somarea pârâtei la plata sumei de 400.000 USD, actualizată în raport cu data inflației de la data plății, reprezentând contravaloarea utilajelor individualizate în dispozitivul sentinței comerciale nr.92 din 25 aprilie 2007, pronunțată de Tribunalul Teleorman, definitivă prin decizia comercială nr. 4243 din 25 septembrie 2006 Curții de Apel București - Secția a Va Comercială, irevocabilă prin nerecurare. A solicitat cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin sentința comercială nr. 92/2005, Tribunalul Teleormana admis acțiunea formulată de reclamanta din cauza de față și a obligat-o pe pârâta - T SA la restituirea unor utilaje și instalații de proveniență SA A arătat că în apel - SRL, lichidator al - T SA, a adus la cunoștință că societatea debitoare a fost radiată ca urmare a finalizării procedurii de lichidare voluntară prevăzută de legea nr.137/2002, în urma procedurii speciale de dizolvare prevăzută de OUG nr. 88/1997 și de legea nr.137/2002 întregul activ al debitoarei - T SA a fost achiziționat de - SA prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 3681 din 2 septembrie 2004.
Reclamanta a arătat și faptul că bunurile pe care le-a revendicat reprezintă bunuri încorporate în bunurile principale ce foloseau la îndeplinirea parametrilor tehnici de funcționare a instalațiilor de azot, amoniac și uree pe platforma - A SA, fiind dezmembrate fraudulos, achiziționate ulterior în mod ilicit de către - T SA prin intermediul - SRL și - SRL și reintroduse în circuitul economic de producție al instalațiilor lor existente pe platforma chimică din T
De asemenea, a arătat că dovada tranzacționării în masă a întregului activ al - T SA se regăsește în anunțul de vânzare din 27 august 2004 și că, la 22 iulie 2005, - SA - Filiala T M și-a schimbat denumirea în - SRL, păstrând datele de identificare.
A susținut că, deși are o creanță certă, lichidă și exigibilă în patrimoniul - T SA, ca efect al transmisiunii universale ce a operat la 2 septembrie 2004, obligația inițială s-a conservat prin transmisia integrală în patrimoniul - SA, care este succesor universal al - T SA.
Cererea este întemeiată în drept pe dispozițiile OG nr. 5/2001 cu modificările aduse prin legea nr.292/2002, prin OUG nr. 142/2002 și prin OUG nr.58/2003.
La 6 februarie 2008, pârâta a depus întâmpinare, prin care s-a apărat în fapt și în drept față de cererea de chemare în judecată, invocând în principal excepția lipsei calității sale procesuale pasive, cu motivarea că nu are calitate de succesoare a - T SA, întrucât prin contractul de vânzare - cumpărare nr. 3681 din 2 septembrie 2004 cumpărat o parte din activul - T SA, în care nu sunt incluse bunurile revendicate de reclamantă.
Pe fond, a solicitat respingerea cererii ca nefondată, susținând că, potrivit dispozițiilor articolului 129 punctul 1 Cod procedură civilă, reclamanta trebuia să-și probeze pretențiile. A invocat inopozabilitatea sentinței comerciale nr. 92/2005 a Tribunalului Teleorman și a sentinței comerciale nr. 7378 din 4 decembrie 2002 fostei Curți Supreme de Justiție.
La 11 februarie 2008, reclamanta a modificat cererea introductivă de instanță, cu respectarea condițiilor articolului 132 alineat 2 punctul 4 Cod procedură civilă, solicitând ca instanța să constate că pârâta a dobândit prin contractul de vânzare - cumpărare nr.3681/2005 calitatea de succesor universal al - T SA T M, preluând în integralitate activul platformei de fabricație T, cu toate drepturile și obligațiile existente în patrimoniul acestei societăți. A solicitat ca instanța să constate că reclamanta, în calitate de creditor al - T SA (radiată), are un drept de creanță consolidat în patrimoniul - SRL, în cuantum de 400.000 USD, reprezentând contravaloarea utilajelor individualizate în dispozitivul sentinței comerciale nr. 92/2005 a Tribunalului Teleorman, definitivă și irevocabilă.
În motivarea cererii, a invocat aceleași aspecte de fapt expuse în cererea introductivă de instanță și și-a întemeiat cererea în drept pe dispozițiile articolului 111 Cod procedură civilă.
La 7 aprilie 2008, pârâta a depus întâmpinare față de cererea modificatoare, prin care, în plus față de excepția lipsei calității procesuale pasive invocată în precedent, a invocat și excepția netimbrării cererii, cu motivarea că, față de pretențiile de 400.000 USD și de dispozițiile articolului 20 din legea nr. 146/1997, se impun precizarea prețului în lei și achitarea taxei la valoare, invocând și prevederile articolului 18 și 181Cod procedură civilă. A invocat de asemenea excepția inadmisibilității acțiunii în constatare în raport de prevederile articolului 111 Cod procedură civilă, cu motivarea de esență că reclamanta are la îndemână acțiunea în realizarea dreptului. Și-a menținut apărările pe fond expuse în întâmpinarea formulată inițial.
Prin sentința comercială nr. 143 din 12 mai 2008, Tribunalul Teleorman -Secția Civilă a respins ca inadmisibilă acțiunea în constatare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut netemeinicia excepției netimbrării, invocată de pârâtă, cu motivarea că, potrivit articolului 3 alineat 1 litera a din legea nr.146/1997, acțiunea în constatare întemeiată pe dispozițiile articolului 111 Cod procedură civilă se timbrează cu taxă de timbru fixă de 19 lei, în cauză fiind depuse la fila 22 dovezile de plată a taxei de timbru de 40 lei și a timbrului judiciar de 0,3 lei.
În ce privește excepția inadmisibilității, prima instanță a apreciat-o ca întemeiată, în raport de prevederile articolului 111 Cod procedură civilă, reținând că reclamanta avea la îndemână acțiunea în realizare împotriva pârâtei pe care o consideră succesor universal al - T SA.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel motivat reclamanta, cauza fiind înregistrată sub același număr unic la 17 iulie 2008 pe rolul Curții de Apel București - Secția a a Comercială.
În motivarea apelului, apelanta - reclamantă a făcut sinteza actelor de procedură îndeplinite în fața instanței de fond și a apreciat că hotărârea este nelegală, aceasta fiind "reprezentația" unei grave erori judiciare. A susținut că hotărârea nu se poate circumscrie din nici un punct de vedere rigorilor articolului 261 punctul 5 Cod procedură civilă, întrucât nu cuprinde motivele de fapt și de drept ce au fundamentat "optica" instanței la momentul pronunțării.
Sub acest aspect, apelanta - reclamantă a arătat că instanța de fond a interpretat în mod greșit regimul juridic al cererii principale atunci când a reținut că aceasta nu se poate circumscrie condițiilor de admisibilitate incidente unei acțiuni în constatare, în primul rând în considerarea modalității procedurale total eronate prin care a abordat instituția "inadmisibilității cererii principale". În acest sens, apelanta - reclamantă a susținut că, în acord cu practica și cu doctrina "judecătorească", instituției inadmisibilității nu îi poate fi aplicabil regimul juridic corespunzător excepțiilor procedurale și că noțiunea de inadmisibilitate își are izvorul chiar în apărările de fond, cu consecința că această apărare urma să fie soluționată după o prealabilă administrare a dovezilor și după o analiză succintă a fondului cauzei.
aceleiași critici, apelanta - reclamantă a susținut că, și în contextul calificării acestei apărări drept excepție, instanța de fond a greșit atunci când a apreciat-o întemeiată, întrucât a adus argumente generice, fără a dezvolta și motiva, raportat la problemele de fapt și de drept arătate în cererea principală, considerentele propriu-zise pentru care reclamanta ar fi trebuit să urmeze calea acțiunii în realizare.
În susținerea acestei critici, apelanta -reclamantă a reluat prezentarea situației de fapt care a premers formulării cererii de față, situație de fapt prezentată atât în cererea introductivă de instanță, cât și în cea de modificare și a arătat că justifică un interes legitim și actual în promovarea cererii, aceasta netinzând la obligarea intimatei pârâte la executarea unei pretenții, pentru a fi catalogată drept cerere în realizare. A arătat, de asemenea, că prioritatea, utilitatea și temeinicia unei cereri în realizare împotriva intimatei pârâte s-ar fi putut realiza numai în contextul în care apelanta - reclamantă nu ar fi dobândit anterior un drept de creanță în patrimoniul - T SA, iar universalitatea activelor acestei societăți s-ar fi transmis negrevată de nici o obligație în patrimoniul - SA-- SRL.
Ultima critică de nelegalitate vizează faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat în nici un fel asupra excepțiilor lipsei calității procesuale pasive și a lipsei de obiect a acțiunii. Sub acest aspect, s-a arătat că la 5 mai 2008 tribunalul a prorogat în mod expres discutarea și soluționarea celor două excepții după completarea probatoriului, sens în care intimatei pârâte i-a fost stabilită obligația de a depune la dosar toate anexele contractului de vânzare - cumpărare nr.3681 din 2 septembrie 2004. susținut că, și în situația în care instanța ar fi apreciat că, odată cu pronunțarea pe excepția inadmisibilității, celelalte excepții nu ar fi avut relevanță, era obligată să le respingă în dispozitiv ca rămase fără obiect.
În drept a invocat prevederile articolelor 295 alineat 2, 296 și 297 punctul 1 Cod procedură civilă, solicitând schimbarea în tot a sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
La 2 octombrie 2008, intimata pârâtă a depus întâmpinare, prin care s-a apărat în fapt și în drept față de motivele de apel, solicitând respingerea apelului ca netemeinic și nelegal.
Față de actele și lucrările dosarului, de probele administrate în cauză, Curtea apreciază apelul ca nefondat și îl va respinge cu această motivare și pentru următoarele considerente:
Critica de nelegalitate relativă la lipsa motivelor de fapt și de drept ce au fundamentat convingerea (nu "optica") instanței la momentul pronunțării hotărârii, raportat la prevederile articolului 261 punctul 5 Cod procedură civilă, este nefondată. În ce privește excepția netimbrării, Curtea reține că instanța de fond a calificat în mod expres și judicios acțiunea drept acțiune în constatare întemeiată pe prevederile articolului 111 Cod procedură civilă, a reținut că aceasta se timbrează cu taxă de timbru fixă, a indicat temeiul de drept incident și, raportat la actele de la dosar, a reținut achitarea taxei de timbru și a timbrului judiciar în cuantum mai mare decât cel legal datorat.
În ce privește excepția de inadmisibilitate, Curtea reține că prima instanță a calificat corespunzător acțiunea raportat la cererea modificatoare și la petitul acesteia, a indicat în mod corect temeiul juridic ce guvernează regimul unei astfel de acțiuni, temei indicat de altfel expres chiar de apelanta - reclamantă și, subsecvent acestei operațiuni, a dat eficiență dispozițiilor articolului 111 teza a II a Cod procedură civilă, reținând caracterul subsidiar al acțiunii în constatare atunci când partea are deschisă calea acțiunii în realizare, Curtea apreciind că o motivare sintetică și riguroasă nu poate fi asimilată lipsei motivelor de fapt și de drept care fundamentează soluția.
A doua critică, analizată prin prisma celor două argumente aduse în dezvoltare, este apreciată ca nefondată.
că problema naturii juridice a instituției inadmisibilităților este departe de a fi primit o rezolvare unitară la nivelul doctrinei și al practicii judecătorești, iar la nivel legislativ cu atât mai puțin.
Numai că în raport de dispozițiile articolului 111 teza a II a Cod procedură civilă, Curtea apreciază că, deși legiuitorul nu vorbește in terminis de inadmisibilitate și de natura acesteia de excepție procesuală, finalitatea reglementării se aproprie de cea a excepțiilor, respectiv de a limita accesul reclamantului la o hotărâre pe fondul acțiunii în constatare și de a mărgini cercetarea judecătorească la examinarea existenței unei eventuale acțiuni în realizare, consacrându-se astfel caracterul subsidiar al acțiunii în constatare față de cea în realizare.
Din acest punct de vedere, fiind în fața unui veritabil fine de neprimire consacrat legislativ expressis verbis, Curtea apreciază că, dincolo de controversele legate de natura juridică a inadmisiblității, în mod corect judecătorul fondului s-a limitat la verificarea existenței acțiunii în realizare ca o condiție preliminară a exercitării acțiunii în constatare și nu a pășit la cercetarea fondului acesteia din urmă, acest demers fiind de prisos.
Așadar, având în vedere aceste considerente, Curtea a înlăturat ca nefondate toate criticile și argumentele aduse de apelanta - reclamantă în legătură cu necercetarea fondului cauzei de către prima instanță, reținând că suplimentarea probatoriului și cercetarea "succintă" (cum pretinde apelanta-reclamantă) a fondului cauzei erau de prisos câtă vreme problema de dezlegat era cea a căii procedurale de ales.
Este nefondată și a fost înlăturată cea de a doua critică și prin prisma celui de-al doilea argument dezvoltat. În primul rând se cuvine subliniat faptul că dispozițiile articolului 111 Cod procedură civilă îl obligă pe judecător să verifice existența posibilității de a uza de calea acțiunii în realizare, nu și de a indica tipul acestei acțiuni.
Dar, în considerarea caracterului devolutiv al apelului, răspunzând și criticilor aduse de apelanta-reclamantă sub acest aspect, Curtea reține, în completarea considerentelor primei instanțe, că apelanta - reclamantă avea într-adevăr la îndemână acțiunea în realizare a pretenției sale chiar împotriva intimatei-pârâte, aceasta fiind calea procedurii execuționale (ca ultimă fază a procesului civil), prin intermediul căreia putea să își valorifice drepturile consacrate de sentința comercială nr. 92/2005 a Tribunalului Teleorman.
Fără a statua asupra calității procesuale pasive a intimatei - pârâte, întrucât această problemă nu formează obiectul judecății în prezenta cauză (câtă vreme nici instanța de fond nu s-a pronunțat pe acest aspect) și plecând de la temeiurile de fapt și de drept cu care apelanta - reclamantă a înțeles să învestească instanțele, Curtea apreciază că, atâta vreme cât de esența cererii este susținerea că intimata - pârâtă are calitate de succesor universal al - T SA (debitoare în titlul executoriu), nimic nu o împiedica pe apelanta - reclamantă să uzeze de procedura executării silite prevăzute de Cartea a Va Codului d e procedură civilă.
Doctrina și practica judecătorească sunt în consens asupra faptului că puterea lucrului judecat operează partes litigantes, după principiul res alios acta, aliis neque nocere, neque prodesse potest, principiu consacrat în codul civil de articolul 973 în materia efectelor convențiilor.
Pentru identitate de rațiune, cu respectarea principiului de drept ubi eadem ratio, ibi eadem solutio, se admite incontestabil că efectele convențiilor, așadar și cele ale hotărârii irevocabile, care se bucură de prezumția de legalitate și de adevăr, se produc și față de avânzii cauză, respectiv față de succesorii universali - cum se pretinde că este intimata - pârâtă, de succesori cu titlu particular și de succesorii cu titlu particular, din acest punct de vedere neexistând nici un impediment pentru ca apelanta - reclamantă să uzeze de calea executării silite în vederea realizării creanței direct împotriva intimatei-pârâte, chiar dacă titlul executoriu vizează o altă debitoare.
De altfel, apelanta -reclamantă nu este străină de acest demers, câtă vreme în susținerile orale făcute la termenul din 14 2008 și consemnate în încheierea de dezbateri de la termenul respectiv face referire la împrejurarea că s-a adresat în acest sens unui executor judecătoresc.
Eventualele piedici întâmpinate în cursul executării silite nu sunt de natură a conduce la concluzia că apelantei-reclamantei îi era blocată această cale de realizare a pretențiilor, câtă vreme avea la dispoziție mai multe remedii procedurale de îndepărtare a lor, în toate acțiunile la care Curtea va face referire instanțele având posibilitatea de a statua asupra efectelor sentinței comerciale nr. 92/2005 a Tribunalului Teleorman în patrimoniul intimatei - pârâte.
Astfel, Curtea reține că, în cazul refuzului executorului judecătoresc de a proceda la executarea silită împotriva intimatei - pârâte pe motiv de non identitate între aceasta și debitoarea din titlul executoriu, apelanta - reclamantă avea la îndemână calea prevăzută de articolele 6,7 și 53 din legea nr.188/2000, precum și calea contestației la executare în condițiile articolului 399 alineat 1 și 404 Cod procedură civilă, în cadrul căreia își putea valorifica toate susținerile legate de calitatea intimatei-pârâte de succesor universal al debitoarei - T SA.
Tot astfel, Curtea apreciază că apelanta - pârâtă avea la îndemână și posibilitatea de a-și valorifica apărările legate de calitatea procesuală pasivă a intimatei pârâte și pe calea întâmpinării într-o eventuală contestație la executare pe care intimata - pârâtă ar fi formulat-o împotriva executării silite.
Toate aceste argumente conduc la concluzia că acțiunea în constatare de față nu putea fi primită și a fost corect respinsă ca inadmisibilă față de existența acțiunii în realizare în modalitatea executării silite împotriva intimatei - pârâte.
Ultima critică este nefondată și a fost înlăturată. Un prim motiv constă în lipsa interesului apelantei - reclamante de a invoca nepronunțarea pe aceste excepții, care suntridicate de partea adversă tocmai pentru a nu se ajunge la cercetarea fondului, apelanta - reclamantă neavând nici un folos practic dacă instanța de fond ar fi cercetat și celelalte două excepții, câtă vreme scopul lor era de a impieta asupra fondului. Dacă se are în vedere scopul urmărit de apelanta - reclamantă și afirmat ca fiind acela de completare a probatoriilor pe fondul cauzei, Curtea reține că interesul manifestat de Apelanta - reclamantă este nelegitim, întrucât scopul urmărit este acea de accede la cercetarea fondului litigiului, cu înfrângerea dispozițiilor imperative ale articolului 111 teza a II a Cod procedură civilă, tratate în considerentele ce preced. Și dacă s-ar trece peste aspectul interesului în formularea acestei din urmă critici, aceasta încă este găsită nefondată, pentru că, din încheierea de dezbateri de la termenul din 5 mai 2008 (fila 60 dosarului de fond), reiese că instanța de fond nu a pus în discuție cele două excepții și nici nu a rămas în pronunțare asupra lor, pentru a fi obligată să se pronunțe prin dispozitiv (cum pretinde apelanta - reclamantă), cia prorogat discutarea acestora,în sarcina sa subzistând obligația de a le pune în discuție și de a le soluționa doar în ipoteza în care ar fi respins excepția netimbrării și pe cea a inadmisibilității acțiunii în constatare, ca atare nici o normă de procedură nu a fost astfel încălcată.
Față de argumentele ce preced, Curtea reține că prima instanță a stabilit concret situația de fapt, că a făcut o corectă și riguroasă aplicare a dispozițiilor legale incidente, că a pronunțat o hotărâre care respectă cerințele articolului 261 Cod procedură civilă, de aceea, în conformitate cu prevederile articolelor 295 și 296 Cod procedură civilă, va respinge apelul ca nefondat.
În ce privește cererea intimatei - pârâte de acordare a cheltuielilor de judecată, Curtea o va respinge ca neîntemeiată, întrucât dovada plății de sume cu acest titlu nu există la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta reclamantă - INTERNAȚIONAL SRL, cu sediul în - B,- sector 2, împotriva sentinței comerciale nr.143/12.05.2008 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă - SRL, cu sediul în T M,-, Județ
Respinge cererea intimatei de acordare a cheltuielilor de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile libere de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
4 ex./16.12.2008
Tribunalul Teleorman
Judecător fond:
Președinte:Marcela CâmpeanuJudecători:Marcela Câmpeanu, Eugenia Voicheci
