Actiune in constatare Jurisprudenta comerciala. Decizia 523/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 1488/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 523
Ședința publică de la 09 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Viorica Trestianu
JUDECĂTOR 2: Diana Manole
GREFIER - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra cererilor de apel formulate de apelanta reclamantă SRL și de apelanta pârâtă - LEASING SRL împotriva sentinței comerciale nr. 4279 din data de 16.03.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 02.12.2009, susținerile fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a se depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 09.12.2009, când a decis următoarele:
CURTEA
Asupra apelului de față:
Prin sentința comercială nr. 4279/16.03.2009 a Tribunalului București - Secția a VI-a Comercială, au fost respinse excepțiile invocate de pârâtă și a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta - SRL, în contradictoriu cu pârâta - LEASING SRL, în parte.
S-a constatat intervenită vânzarea autoturismului care a făcut obiectul contractul de leasing nr. 70867/12.05.2005 și a fost respins petitul 2 ca neîntemeiat.
Pârâta a fost obligată la 1. 396 lei cheltuieli de judecată.
În motivare s-a reținut că nu este operantă clauza compromisorie inserată între părți în art. 14.2 din contractul de leasing, deoarece nu se referă la cadrul procesual de față, ci la "încheierea, interpretarea, executarea și rezilierea contractului."
Procedura de convocare la conciliere a fost respectată conform art. 7201Cod procedură civilă, societatea pârâtă fiind convocată la sediul și cu denumirea din contractul de leasing și facturile fiscale emise de către aceasta.
Nici excepția lipsei calității de reprezentant nu se justifică în raport de contractul de asistență juridică nr. 62372/25.09.2008 și împuternicirea avocațială atașată la dosar, acțiunea fiind formulată ulterior, la 01.10.2008.
Pe fond se reține că părțile au încheiat contractul de leasing nr. 70867/12.05.2005, având ca obiect dreptul de folosință asupra autovehiculului BMW 5301, în valoare de 53.882 euro fără TVA, din care 11.375 euro achitați în avans, 9. 100 euro valoare reziduală, diferența fiind achitată în 36 redevențe lunare.
Ultima factură fiscală achitată de reclamantă este nr. -/05.06.2008 în cuantum de 4.966,28 lei, aferentă redevenței nr. 36 prin ordinul de plată nr. 156/18.06.2008.
Dreptul de opțiune în sensul transferării dreptului de proprietate conform art. 3.8 și art. 10.1 din contract, a fost exercitat de reclamantă prin notificarea transmisă pârâtei la 13.06.2008.
Societatea reclamantă și-a achitat toate obligațiile, respectiv ratele, iar în temeiul art. 3.2, din contract și suma de 200 euro servicii vamale.
Reclamanta nu datorează în raport de clauzele contractuale și de dispozițiile art. 27 din OG nr. 51/1997 suma de 22.032,76 lei, reprezentând accize și prestări servicii vamale, pretinsă de pârâtă și, în consecință, nici penalități de întârziere.
În consecință, s-a reținut temeinicia acțiunii în raport de dispozițiile art. 9 lit. d și art. 16 din OG nr. 51/1997.
Reclamanta a emis, conform art. 3.3 din contractul de leasing, un număr de 36 bilete la ordin în favoarea proprietarei pârâte, pentru garantarea ratelor de leasing.
Nu se apreciază ca probată, în conformitate cu dispozițiile art. 1169 Cod civil, introducerea la plată în mod abuziv de către pârâtă a biletului la ordin în cuantum de 1. 348,5 euro scadent la 08.07.2008.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta în termen legal, invocând următoarele:
Hotărârea este nelegală prin prisma modului în care instanța a soluționat excepțiile de necompetență generală a instanțelor de judecată și excepția lipsei procedurii concilierii prealabile.
Instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 3433din Cod procedură civilă, întrucât nu a ținut seama de clauza compromisorie inserată în contractul de leasing la secțiunea 14 "Litigii", care atrăgea competența exclusivă a Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României.
Pentru a se putea soluționa acțiunea, instanța trebuia să analizeze modul în care a fost executat contractul de către ambele părți, prin urmare era perfect aplicabilă față de obiectul cauzei clauza compromisorie.
Reclamanta nu a făcut dovada concilierii prealabile, înscrisurile depuse la dosar fiind nule absolut.
Convocarea a vizat - LEASING SA (denumirea corectă a societății pârâte), deși reclamanta cunoștea această denumire din toate facturile fiscale.
Dovada de primire a convocării la conciliere nu poartă ștampila societății pârâte și nici nu este clar numele persoanei care a aplicat semnătura de primire.
De altfel, nici nu a fost depus vreun înscris care să ateste rezultatul concilierii prealabile, așa cum se prevede în alin. 4 al art. 7201Cod procedură civilă, fapt de natură a atrage aplicarea dispozițiilor art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă.
Hotărârea nu este temeinică în ce privește admiterea acesteia în parte, întrucât reclamanta nu a achitat factura nr. -/05.06.2008, în valoare de 22. 032, 76 lei, reprezentând contravaloarea accizelor și prestărilor de servicii vamale, aceste sume fiind în sarcina reclamantei potrivit clauzelor inserate în secțiunea 13 din contract.
Ca atare, nu putea fi admisă acțiunea, întrucât nu s-a îndeplinit condiția achitării tuturor obligațiilor financiare asumate față de proprietar.
Împotriva aceleiași sentințe a declarat în termen legal apel și reclamanta, în ce privește respingerea petitului 2, prin care s-a solicitat obligarea pârâtei la restituirea sumei încasate și nedatorate, care forma obiectul biletului la ordin scadent la 08.07.2008, deși au fost depuse înscrisurile doveditoare, iar încasarea sumelor respective nici nu a fost contestată de către pârâtă.
De asemenea, soluția primei instanțe este greșită și pe aspectul cheltuielilor de judecată, întrucât a redus cuantumul taxei judiciare de timbru, inclusiv pe capătul 1 de cerere admis integral.
Ambele apeluri au fost însoțite de dovezile achitării taxelor judiciare de timbru prevăzute de lege.
Ambele părți au depus întâmpinare, solicitând respingerea ca neîntemeiate a apelurilor declarate de partea adversă.
La solicitarea instanței, au fost depuse în cadrul probei cu înscrisuri încuviințată ambelor apelante, copia biletului la ordin privind rata 36 din contractul de leasing și dovada introducerii la plată a acestuia.
Analizând în conformitate cu dispozițiile art. 295 Cod procedură civilă apelurile, Curtea constată și reține următoarele:
Dispozițiile art. 3434alin. 1 Cod procedură civilă, stabilesc că, în cazul în care părțile în proces au încheiat o convenție arbitrală cum este situația în speță, pe care pârâta apelantă o invocă, instanța își verifică competența.
În alin. 2 lit. a al aceluiași text, se prevede însă că instanța va reține procesul spre soluționare, dacă pârâtul și-a formulat apărările în fond, fără nicio rezervă întemeiată pe convenția arbitrală.
Or, în speță, la prima zi de înfățișare de la termenul de judecată din 26.01.2009, pârâta prin avocat și-a susținut apărările în fond, a invocat excepții (excepția netimbrării acțiunii, excepția lipsei calității de reprezentant al reclamantei) și a propus proba cu înscrisuri, încuviințată, de altfel, de prima instanță, fără a-și formula vreo rezervă întemeiată pe clauza compromisorie.
Această apărare a fost formulată ulterior, printr-o cerere depusă la 30.01.2009 prin serviciul registratură.
Rezultă deci că, în mod corect prima instanță a reținut cauza spre soluționare în raport de dispozițiile art. 3434alin. 2 Cod procedură civilă, respingând excepția necompetenței generale.
În ce privește procedura concilierii prealabile, aceasta constituie o condiție de prematuritate a acțiunii și nicidecum de inadmisibilitate a acesteia.
Rațiunea dispozițiilor art. 7201Cod procedură civilă a rezultat din necesitatea de a simplifica procedura soluționării cauzelor, având ca obiect pretenții de natură bănească, în sensul de a se acorda prioritate voinței părților în ce privește soluționarea litigiilor pe cale amiabilă și nu pe cale judecătorească.
Pârâta apelantă se prevalează de neîndeplinirea întocmai a dispozițiilor art. 7201Cod procedură civilă, fără a dovedi însă o vătămare care să justifice sancțiunea nulității prevăzută de art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă, pe care îl invocă, dar fără a-și manifesta voința de a rezolva litigiul pe cale amiabilă, astfel încât să paralizeze demersul judiciar al apelantei reclamante.
În consecință, în mod corect prima instanță, a respins această excepție ca neîntemeiată.
Instanța de fond a reținut, în mod corect, achitarea integrală a obligațiilor financiare asumate prin contractul de leasing nr. 70867/12.05.2005 încheiat cu societatea pârâtă.
În art. 2 pct. 2.7 din contract, s-a stipulat cu exactitate "valoarea totală" a acestuia la suma de 53.882 euro fără TVA, din care avans 11.375 euro și 9. 100 euro valoare reziduală, restul fiind achitat în 36 redevențe lunare.
Nu erau aplicabile dispozițiile art. 27 din OG nr. 51/1997, întrucât aveau în vedere situația în care utilizatorul nu și-a putut exercita dreptul de opțiune prevăzut în contract, însă în speță odată cu plata redevențelor, au fost achitate și valoarea reziduală, cât și celelalte obligații privind taxe contractuale, taxe pentru formalități vamale, înmatriculare, fiind evidentă exercitarea dreptului de opțiune în sensul achiziționării autoturismului.
În concluzie, în mod corect s-a constatat vânzarea autoturismului care a format obiectul contractul de leasing, în temeiul art. 969 cod civil și a art. 9 și 16 din OG nr. 51/1997, cu modificările ulterioare.
În ce privește însă respingerea capătului de cerere vizând obligația pârâtei la plata sumei de 1.348, 5 euro, reprezentând valoarea biletului la ordin scadent la 08.07.2008, introdus la plată abuziv de către pârâtă, soluția primei instanțe nu este corectă, fiind în dezacord cu materialul probator administrat.
Având în vedere că temeiul invocat de reclamanta apelantă nu este regăsit în dispozițiile Legii nr. 58/1934, obligația de restituire a sumei vizând nulitatea obligației inițiale în garantarea căreia s-a emis biletul la ordin, cu consecința incidenței dispozițiilor de drept comun din Codul civil și nu a dispozițiilor speciale menționate, urmează a fi respinse apărările în acest sens formulate de pârâta apelantă.
Din actele dosarului, depuse și în apel (filele 24 - 26), rezultă că pârâta a introdus la plată biletul la ordin scadent la 08.07.2008 și a încasat 4. 845, 7 lei, reprezentând contravaloarea sumei de 1.348,5 euro, reprezentând ultima din contract (nr. 36).
În data de 05.06.2008, pârâta a emis factura fiscală nr. - pentru suma de 4. 966, 28 lei aferentă ratei nr. 36 din contract, care a fost achitată prin ordinul de plată nr. 156/19.06.2008.
În data de 15.07.2008, pârâta a încasat însă și suma 4.845, 7 lei (1.333,7 euro) prin introducerea la plată a biletului la ordin.
Procedând astfel, au fost încălcate și dispozițiile art. 3 pct. 3.3. din contractul de leasing, întrucât pârâta ar fi avut obligația restituirii biletului la ordin dat drept garanție pentru plata ultimei redevențe.
În concluzie, acțiunea fiind întemeiată, trebuia admisă în tot, cu consecința includerii între cheltuielile de judecată a întregii valori a taxelor judiciare de timbru achitate la prima instanță și a onorariului de avocat.
În temeiul art. 296 Cod procedură civilă, Curtea va respinge apelul formulat de apelanta - LEASING SA ca nefondat și va admite apelul formulat de - SRL, în sensul că va schimba în parte sentința apelată, va admite acțiunea în tot, deci și cu privire la petitul 2 din acțiunea introductivă.
Astfel, va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 4.845,7 lei, reprezentând echivalentul sumei de 1.348,5 euro -plată nedatorată, precum și diferența de cheltuieli de judecată în cuantum de 5.722, 1 lei, reprezentând taxele judiciare de timbru neacordate la instanța de fond.
Urmează a fi menținute în rest dispozițiile sentinței apelate.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, va obliga apelanta - LEASING SA să plătească apelantei - SRL cheltuieli de judecată în cuantum de 1.694 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru și onorariu de avocat în apel (chitanța nr. 194/16.10.2009- fila 27).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECID E:
Respinge apelul formulat de apelanta - pârâtă - LEASING SA (fostă - LEASING SRL), cu sediul în B, Calea nr. 59-63, sector 1, ca nefondat.
Admite apelul formulat de apelanta-reclamantă - SRL, cu sediul în B,-,. 12,. A,. 4,. 14, sector 4 împotriva sentinței comerciale nr. 4279 din data de 16.03.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-.
Schimbă în parte sentința apelată.
Admite acțiunea în tot, în sensul că obligă pârâta să plătească reclamantei și suma de 4.845, 70 lei (1.348,50 euro) reprezentând plată nedatorată plus diferența de cheltuieli de judecată în cuantum de 5.722,1 lei. Menține în rest dispozițiile sentinței apelate.
Obligă apelanta - LEASING SA (fostă - LEASING SRL) să plătească apelantei - SRL cheltuielile de judecată în cuantum de 1.694 lei.
Cu drept de recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 09.12.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
GREFIER,
- -
Red.Jud. - 04.01.2010
Tehnored. - 11.01.2010
4ex.
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Președinte -
Președinte:Viorica TrestianuJudecători:Viorica Trestianu, Diana Manole
