Actiune in constatare Jurisprudenta comerciala. Decizia 554/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Număr în format vechi 795/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.554
Ședința publică de la 14.12.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Speranța Cornea
JUDECĂTOR 2: Elisabeta Roșu
Grefier - -
**************
Pe rol pronunțarea asupra apelului formulat de apelanta - CO SRL, în contradictoriu cu intimata - DE TURISM PENTRU TINERET -, împotriva sentinței comerciale nr.1329/23.01.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la data de 30.11.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea la 7.12.2009 și apoi la 14.12.2009, când a decis următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra apelului de față:
Prin sentința comercială nr. 1329/23.01.2009 Tribunalul București - Secția a VI a Comercială a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta - CO SRL în contradictoriu cu pârâta - DE TURISM PENTRU TINERET - ("").
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că la data de 10.09.2000 între - - - SUCURSALA, în calitate de locator și - CO SRL, în calitate de locatar, s-a încheiat contractul de închiriere cu privire la spațiul situat în, Grup Nord,.6,.3 (compus din cinci încăperi, în suprafață totală de 52.), destinat pentru locuirea salariaților, pentru o durată de 15 ani, cu începere de la data semnării contractului, cu posibilitatea prelungirii contractului printr-un act adițional.
Reclamanta a solicitat prin acțiunea pendinte să fie obligată pârâta să vândă acest activ, în temeiul prevederilor articolului 12 și 13 din Legea nr.346/2004.
Instanța de fond a mai reținut că prin înscrisurile depuse la dosar societatea reclamantă a probat îndeplinirea situației premisă relevată de Legea nr. 364/2004, dovedind apartenența sa la categoria întreprinderilor mici și mijlocii, caracterul disponibil al activului ( acesta fiind închiriat reclamantei), iar calitatea pârâtei de societate comercială cu capital majoritar de stat nu a fost contestată.
A apreciat însă instanța de fond că reclamanta nu a dovedit formularea unei cereri de cumpărare a spațiului, transmisă proprietarului în conformitate cu dispozițiile articolului 12 alineat 2 din Legea nr.346/2004, anterior promovării litigiului.
Cum obligația de vânzare se naște în momentul formulării cererii de cumpărare, termenul de închiriere a contractului de vânzare-cumpărare fiind de 90 de zile de la data depunerii cererii de către locatar, iar societatea reclamantă nu a anexat și dovada comunicării adresei din 4.04.2008, în condițiile în care pârâta a contestat primirea cererii de cumpărare a activului, acțiunea reclamantei este neîntemeiată, a apreciat instanța de fond.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta - CO SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Apelul a fost înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a Va Comercială sub nr- din 31.03.2009.
În motivarea apelului reclamanta a susținut că instanța de fond a interpretat și aplicat greșit legea, respectiv dispozițiile articolului 12 alineat 2 din Legea nr.346/2004.
Astfel, deși instanța de fond a reținut că reclamanta a dovedit că îndeplinește toate cerințele prevăzute de articolul 12 alineat 1 litera b din Legea nr.346/2004, apreciază că reclamanta nu a făcut dovada formulării unei cereri de cumpărare a activului anterior promovării acțiunii în justiție.
Art.12 din Legea nr.346/2004 nu face însă nici o distincție după cum cererea de cumpărare este formulată anterior depunerii unei acțiuni în justiție sau chiar prin intermediul acesteia, această formalitate neimpietând în nici un fel asupra obligației legale a debitoarei de a încheia contractul de vânzare-cumpărare odată manifestată intenția de cumpărare a creditoarei, a susținut apelanta reclamantă.
Că este așa, a mai arătat apelanta, o dovedește însuși faptul că instanța de fond prin încheierea din 28.11.2008 a respins excepțiile formulate de către pârâtă, de prematuritate a formulării unei acțiuni în justiție și de lipsa de interes în promovarea acțiunii, apreciind că îndeplinirea unei astfel de cerințe nu era necesară potrivit legii, precum și în raport de faptul că pârâta și-a exprimat în mod neechivoc prin întâmpinare refuzul de a vinde activul.
Un alt motiv de apel critică hotărârea instanței de fond prin raportare la greșita apreciere a materialului probator, administrat în cauză, apelanta arătând că instanța de fond nu a reținut că aceasta a formulat cerere de cumpărare a activului încă de la data de 28.08.2008, dată la care a avut loc AGA care a avut pe ordinea de zi, printre altele, și vânzarea bunului în litigiu prin licitație publică, cu nerespectarea dreptului conferit de Legea nr.346/2004 titularilor contractelor de închiriere.
La aproape două luni de la data înregistrării la sediul pârâtei intimate a cererii solicitarea de cumpărare a activului, a susținut apelanta, pârâta și-a exprimat în mod neechivoc refuzul de a vinde acesteia activul prin întâmpinarea depusă în fondul cauzei invocând, pe lângă împrejurarea că imobilului nu ar fi activ disponibil și lipsa acordului său de voință, argument suficient pentru a se constata reaua-credință a acesteia.
Așa fiind, a arătat apelanta reclamanta, cum manifestarea de voință în sensul de a cumpăra activul a fost adusă la cunoștința pârâtei intimate atât verbal cât și în scris, iar aceasta a refuzat fără echivoc vânzarea pentru motive ce nu țin de îndeplinirea vreunei proceduri prealabile (respectiv punerea în discuție a cererii, analizarea sa, aprobarea sa ulterioară etc), hotărârea instanței de fond este rezultatul unei formalism excesiv, care încalcă drepturile apelantei reclamante.
În fine, apelanta reclamantă a mai precizat că și ulterior pronunțării hotărârii apelate a reiterat solicitarea de cumpărare a activului prin adresa nr. 25608/26.03.2009, intimata pârâtă refuzând expres prin adresa nr. 1777/1.04.2009 să vândă activul.
De asemenea, apelanta a arătat că instanța de fond nu a reținut nici faptul că apelanta reclamantă a fost de acord cu valoarea activului indicat de de 30.000 EUR, solicitând însă că vânzarea activului să se facă după deducerea investițiilor efectuate de aceasta la imobilul în discuție.
În drept, articolul 287 Cod procedură civilă.
Intimata pârâtă - DE TURISM PENTRU TINERET - (- -) a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca neîntemeiat, cu cheltuieli de judecată.
Intimata pârâtă a susținut că raportat la dispozițiile articolului 12 alineat 1 litera b din Legea nr. 346/2004, instanța de fond a calificat în mod corect momentul nașterii obligației de vânzare, odată cu formularea cererii de cumpărare termenul de închiriere a contractului de vânzare-cumpărare fiind de 90 de zile de la data depunerii cererii de către locatar.
Intimata pârâtă a mai susținut că bunul imobil în litigiu, având destinația de locuință, nu poate fi încadrat în categoria factorilor de producție, după cum nu poate fi considerat nici activ disponibil, în sensul articolului 13 alineat 2 din Legea nr.346/2004, deoarece a utiliza, în mediul economic, cuprinde și închirierea în scopul obținerii de câștig, nefiind necesar ca societatea să își desfășoare fizic activitatea.
Astfel, intimata a utilizat bunul imobil conform obiectului său de activitate care prevede închirierea bunurilor imobile și a încasat venituri (chirie), iar activul ce face obiectul cauzei deduse judecății nu este publicat nici pe listele cu active disponibile.
Intimata pârâtă a mai menționat că valoarea de 30.000 Euro, rezultată potrivit raportului de evaluare nr. 1922/13.05.2005, întocmit de T, este doar valoarea aproximativă de circulație a apartamentelor din GG Nord și nicidecum prețul final al apartamentului în litigiu, acest preț urmând a fi, în cazul justificării cererii apelantei reclamante, stabilit prin negociere.
Părțile au depus înscrisuri în probatoriu și au formulat concluzii scrise.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor articolului 295 alineat 1 Cod procedură civilă, constată fondat apelul pentru următoarele considerente:
Prin întâmpinarea formulată la judecata în fond a cauzei intimata pârâtă - - a invocat excepția prematurității cererii de chemare în judecată pentru neîndeplinirea uneia dintre condițiile prevăzute de articolul 13 alineat 1 litera b din Legea nr.346/2004, respectiv neformularea unei cereri de vânzare-cumpărare a activului în litigiu de către reclamanta apelantă, deoarece contractul de vânzare-cumpărare urma a fi încheiat în termen de 90 de zile de la data depunerii cererii de cumpărare.
Prin încheierea pronunțată în ședința publică de la 28.11.2008 (filele 35-36 dosar fond), instanța de fond a respins excepția prematurității cererii de chemare în judecată pe considerentul că "partea are exercițiul dreptului la acțiune, iar dreptul reclamantei la acțiune este actual".
Rezultă că instanța de fond a apreciat că nu ne aflăm în prezența necesității îndeplinirii unei proceduri prealabile prevăzute de articolul 109 alineat 2 Cod procedură civilă.
În speță, pentru a-și realiza dreptul său, reclamanta nu era obligată a se adresa mai întâi pârâtei cu o cerere de cumpărare a activului și numai în caz de refuz al acesteia să își valorifice dreptul prin introducerea unei cereri de chemare în judecată.
Dispozițiile articolului 12 alineat 1 litera b din Legea nr.346/2004 fac vorbire despreobligația (și nu latitudinea)societății comerciae cu capital majoritar de stat de a vinde la solicitarea locatarului sau asociatului activelor disponibile utilizate de întreprinderi mici și mijlocii.
Mai mult, în favoarea locatarului întreprindere mică sau mijlocie, articolul 12 alineat 2 introduceobligativitateasocietății comerciale cu capital majoritar de stat caîn termen de 90 de zilede la data depunerii cererii, să încheie contractul de vânzare-cumpărare prevăzut la alineat 1 litera b -.
Se observă că dispozițiile articolului 12 alineatele 1,2 din Legea nr.346/2004 sunt în favoarea locatarului (asociatului) lăsând la latitudinea acestuia formularea unei "solicitări"de cumpărare a activului deținut în temeiul unui contract de închiriere sau asociere în participațiune, fără a prevedea vreun fine de neprimire a unei solicitări efectuate prin intermediul unei cereri de chemare în judecată.
În speță, pârâta intimată - - a hotărât îndin 28.08.2008(hot. Nr. 58 din 28.08.2008 a - - - filele 41-42 dosar apel) să aprobe vânzarea apartamentului situat în - GG NORD,.3,.6,.3,. 304 prin "licitație publică cu strigare fără acordarea unui drept de preferință chiriașului",cu încălcarea prevederilor contractului de închiriere încheiat cu reclamanta la data de 10.09.2000 pentru un termen de 15 ani cu posibilitatea de prelungire (filele 22-24 dosar ), conform articolului 2 din contract, ceea ce echivalează și cu refuzul pârâtei intimate de a vinde activul în condițiile prevăzute de articolul 12 din Legea nr.346/2004.
În aceste condiții apare ca legitimă solicitarea apelantei reclamante de obligare a intimatei pârâte să îi vândă acesteia activul menționat, urmare a constatării de către instanță că aceasta este titulara dreptului de a cumpăra activul în conformitate și în condițiile impuse de articolul 12 din Legea nr.346/2004.
Cum instanța de fond a constatat din analiza prevederilor legale incidente, articolului 12 alineat 1 litera b și alineat 2 din Legea nr. 346/2004, precum și din analiza probatoriilor administrate în cauză că "societatea reclamantă a probat îndeplinirea situației premisă relevată de actul normativ menționat, dovedind apartenența sa la categoria întreprinderilor mici și mijlocii, caracaterul disponibil al activului (acesta fiind închiriat reclamantei, nefiind folosit de pârâtă), calitatea pârâtei de societate comercială cu capital majoritar de stat nefiind contestată", deci, practic, a constatat întrunite condițiile de fapt și de drept care dovedesc temeinicia cererii reclamantei apelante, apare ca excesiv de formalistă, chiar superficială, lipsită de conținut și de suport legal aprecierea că reclamanta trebuia să își valorifice mai întâi dreptul pe calea unei cereri adresate pârâtei și înregistrată formal la aceasta.
Aprecierea instanței de fond este de natură a leza drepturile reclamantei pârâte, în sensul de a interzice în mod practic accesul acesteia la justiție, în sensul de a-și valorifica drepturile pe calea cererii de chemare în judecată a pârâtei, în contextul de fapt existent, acela al refuzului constant, neechivoc al pârâtei de a vinde acesteia activul menționat, chiar și în condițiile în care reclamanta a înțeles să utilizeze de dreptul său legal, constituțional de a pretinde un drept împotriva unei alte persoane, în speță împotriva pârâtei (articolul 109 alineat 1 Cod procedură civilă).
Intimata pârâtă a avut pe tot parcursul judecății (fond și apel) aceeași poziție constată, de refuz a solicitării reclamantei apelante în sensul de a încheia cu aceasta un contract de vânzare-cumpărare pentru activul în litigiu, intimata pârâtă invocând apărări de fond prin care contestă calificarea imobilului apartament ca activ disponibil în sensul legii nr. 346/2004.
Susținerile intimatei pârâte din întâmpinarea formulată în apel nu vor fi însă reținute de către C, deoarece intimata face apărări pe fondul cauzei care contrazic cele constatate de către instanța de fond prin considerentele sentinței apelate.
Ori, în situația în care intimata pârâtă nu a formulat apel împotriva sentinței instanței de fond, nici cerere de aderare la apelul declarat de către reclamantă, nu poate să solicite respingerea apelului declarat de către reclamantă decât întemeindu-se pe considerentele sentinței apelate și nu pe considerente proprii care au fost înlăturate de către instanța de fond, nefiind luate în considerare la formarea convingerii acesteia.
În acest context nu poate fi reținută nici susținerea intimatei pârâte - - în sensul că în cauză s-ar impune instanțelor de judecată "interpretarea dată de Curtea Constituțională activelor disponibile", interpretare efectuată prin deciziile nr.216/11.07.2002 și nr. 83/25.02.2003.
Contrar acestui argument adus de către intimată și nereținut ca pertinent de către instanța de fond, arătăm că de fapt intimata se află în eroare, susținerea sa fiind nefondată deoarece, pe de o parte, prin deciziile menționate Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a articolelor 13,14 din Legea nr.133/1999, iar, pe de altă parte, însăși Curtea Constituțională afirmă că nu este competentă să se pronunțe pe interpretarea dispozițiilor legilor, întrucât dispozițiile articolului 2 alineat 3 teza a doua din Legea nr.47/1992 stabilesc în sensul că aceasta (Curtea Constituțională) "nu se poate pronunța asupra modului de interpretare și aplicare a legii, ci numai asupra înțelesului său contrar Constituției":
Așa fiind, afirmația intimatei în sensul că activul în litigiu nu este activ disponibil, raportat la interpretarea Curții Constituționale, este total nefondată, instanțele de judecată fiind suverane în a aplica și interpreta dispozițiile legale.
În fine, Curtea mai reține că, potrivit textelor legale invocate de către apelanta - reclamantă, respectiv articolului 12 din Legea nr.346/2004,prețulla care urmează a fi vândut activulse va stabili prin negociere, pe baza unui raport de evaluare întocmit de un expert acceptat de părți, după deducerea investițiilor efectuate în activ de către locatar/asociat.
Așa fiind, instanța de judecată nu se poate substitui voinței părților și nici nu poate suplini absența cerințelor legii, în sensul de a se întocmi un raport de evaluare de către un expert agreat de părți care urmează să evalueze și să deducă și investițiile efectuate de către reclamantă la activul în cauză.
Pentru aceste considerente, Curtea, față de dispozițiile articolelor 294-296 Cod procedură civilă admite apelul.
Schimbă în tot sentința comercială nr. 1329 din 23.01.2009 a Tribunalului București - Secția a VI a Comercială în sensul că admite în parte cererea reclamantei.
Constată că reclamanta este titulara dreptului de a cumpăra activul "apartament nr. 304" situat în, Grup Nord,.6,.3 (compus din 5 încăperi în suprafață totală de 52.p).
Obligă pârâta să vândă reclamantei activul susmenționat în condițiile prevăzute de articolul 12 din Legea nr.346/2004 privind stimularea înființării și dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta - CO SRL, cu sediul cu sediul ales în B, la.A. & ASOCIAȚII din-, sector 1, în contradictoriu cu intimata - DE TURISM PENTRU TINERET -, cu sediul în B, 6-7, nr. 155, -. 12 sector 1, împotriva sentinței comerciale nr.1329/23.01.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-.
Schimbă în tot sentința comercială apelată în sensul că admite în parte cererea reclamantei.
Constată că reclamanta este titulara dreptului de a cumpăra activul "apartament nr. 304" situat în, Grup Nord,.6.3 (compus din 5 încăperi în suprafață totală de 52.).
Obligă pârâta să vândă reclamantei activul sus menționat în condițiile prevăzute de art. 12 din Legea nr. 346/2004.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 4.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
4 ex.
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Judecător fond:
Președinte:Maria Speranța CorneaJudecători:Maria Speranța Cornea, Elisabeta Roșu
