Actiune in constatare Jurisprudenta comerciala. Decizia 562/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALĂ NR.562
Ședința publică de 27 noiembrie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Aurică Avram
JUDECĂTOR 2: Cosmin Horia Mihăianu
GREFIER - -
.
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de apelanta - NOI SA și a cererii de aderare la apel formulată de apelanta - SRL, împotriva sentinței comerciale nr.6335 /14.05.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanta - NOI SA, reprezentată de avocat, cu împuternicire avocațială la dosar și apelanta - SRL, reprezentată de avocat, cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că apelanta - SRL nu a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, pentru cererea de aderare la apel, așa cum s-a dispus de către instanță prin încheierea de ședință de la termenul anterior.
Apărătorul apelantei - SRL depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, pentru cererea de aderare la apel, așa cum s-a dispus de către instanță prin încheierea de ședință de la termenul anterior.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților, totodată, pe excepția lipsei de interes invocată de apelanta - SRL prin întâmpinare, apreciind că soluționarea acesteia are legătură sub aspect juridic cu soluționarea în fond a cauzei, precum și pe cererea de apel și pe cererea de aderare la apel formulată de - SRL.
Apărătorul apelantei - NOI solicită respingerea excepției lipsei de interes ca nefondată și de asemenea, respingerea cererii de aderare la apel, ca nefondată. Pe apelul propriu solicită admiterea apelului propriu astfel cum a fost formulat, schimbarea sentinței apelate, în sensul respingerii ca inadmisibilă a cererii principale și admiterea cererii reconvenționale așa cum a fost precizată, cu cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru și onorariul avocațial. Solicită să se constate încetat contractul de închiriere încheiat la data de 24.02.2005 cu pârâta și obligarea acesteia la plata sumei de 105,743 Euro reprezentând contravaloarea lipsei de folosință. În ceea ce privește soluția dată excepției de inadmisibilitate a cererii principale, sunt incidente motivele prevăzute de art.304 pct.7 pr.civ. și art.304 pct.9 pr.civ. În ceea ce privește soluția dată cererii reconvenționale sunt incidente motivele prevăzute de art.304 pct.7 pr.civ. și art.304 pct.8 pr.civ. în sensul că instanța interpretând greșit actul juridic dedus judecății a schimbat natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia și faptul că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii. Depune la dosar concluzii scrise.
Apărătorul apelantei - SRL solicită admiterea excepției lipsei de interes și respingerea apelului principal, ca nefundat. Solicită admiterea cererii de aderare la apel, schimbarea în parte a sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii și pe cale de consecință pronunțarea unei sentințe care să țină loc de proces verbal de recepție, cu menținerea sentinței apelate cu privire la respingerea cererii reconvenționale, cu cheltuieli de judecată. De asemenea, solicită să se constate că - SRL și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contractul 077/2005. Nu există temei de drept pentru ca instanța să poată constata încetat contractul nr.977/2005, cu atât mai mult cu efect retroactiv. fraudă nu este dovedită cu nici un mijloc de probă. Mai mult, din rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria sector 4 B din data de 17.12.2004 rezultă că nu a existat nici o fraudă în încheierea sau executarea contractului sus amintit.
CURTEA
Prin cererea formulată în data de 21.04.2006 la Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, reclamanta - SRL a chemat în judecată pârâta - Noi SA, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța:
1. să se constate exigibilitatea dreptului reclamantei de a folosi spațiul închiriat ca urmare a îndeplinirii obligațiilor sale contractuale conform art.1 și 2 din contractul de închiriere 077/2005 și art.969 cod civil și începerea curgerii duratei de închiriere de trei ani a spațiului situat în B, nr.165,.3, urmând ca hotărârea ce se va pronunța să țină loc și de proces-verbal de terminare a lucrărilor de reabilitare și reamenajare a spațiului menționat;
2. să fie obligată pârâta să predea reclamantei spațiul situat la adresa menționată mai sus, spațiu închiriat de reclamantă în baza contractului de închiriere 077/24.02.2005, în temeiul art.1 și 4 din contractul respectiv, art.1420 pct.1 și art.969 Cod civil;
3. să fie obligată pârâta să se abțină de la orice act sau fapt personal ce ar duce la tulburarea de fapt sau de drept a folosinței liniștite și utile a spațiului închiriat de către reclamantă, urmând ca pârâta să garanteze folosința pașnică și utilă a spațiului respectiv.
Pârâta - Noi SA a formulat cerere reconvențională la data de 13.06.2006 solicitând:
1. să se constate încetat contractul nr.077/24.02.2005 urmare a turpitudinii - SRL, în temeiul principiului de ordine publică "fraus omnia corrumpit", care operează de drept și imediat;
2. să fie obligată - SRL la plata contravalorii lipsei de folosință a imobilului pentru perioada cuprinsă între data la care a preluat spațiul în vederea reamenajării, 01.07.2004, până la momentul la care acesta va fi eliberat, în cuantum de 5.470 euro/lună (10 euro/mp x 547 mp), la momentul formulării cererii reconvenționale suma datorat fiind în cuantum de 131.280 euro, echivalând cu suma de 461.527,9678 lei.
Prin concluziile scrise formulate în cauză la 06.05.2008 pârâta-reclamantă - Noi SA, având în vedere că valoarea lipsei de folosință a fost calculată prin raportul de expertiză întocmit în cauză la suma de 105.743 euro (cu TVA) și-a precizat cererea reconvențională, în ceea ce privește al doilea capăt de cerere, solicitând atragerea reclamantei-pârâte la plata sumei menționate, cu titlu de contravaloare lipsă de folosință.
Prin sentința comercială nr.6335 pronunțată la data de 14.05.2008 în dosarul nr- Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a respins excepția inadmisibilității acțiunii principale, ca nefondată și a respins ca nefondată acțiunea principală formulată de reclamanta-pârâtă - SRL precum și cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă - Noi SA.
Pentru a pronunța această sentință comercială tribunalul a reținut referitor la excepția inadmisibilității acțiunii principale că toate capetele de cerere din cuprinsul acesteia din urmă au finalitatea unei acțiuni în realizare având ca obiect obligarea pârâtei-reclamante la predarea spațiului în litigiu și, respectiv, la garantarea folosinței pașnice și utile a imobilului închiriat.
Pe fondul cauzei, la 24.02.2005 între pârâta-reclamantă, în calitate de proprietar, și reclamanta-pârâtă, în calitate de chiriaș, s-a încheiat un contract având ca obiect închirierea în cadrul clădirii principale de birouri aparținând pârâtei-reclamante a unui spațiu în suprafață de 500 mp. Părțile au stabilit că durata contractului este de 3 ani, de la data terminării lucrărilor de reabilitare și reamenajare a acelui spațiu, cu posibilitatea prelungiri prin act adițional, data terminării lucrărilor de reabilitare și amenajare urmând să fie consemnată printr-un proces-verbal semnat de ambele părți. Potrivit art.4 din contract, pârâta-reclamantă și-a asumat obligația să pună la dispoziția reclamantei-pârâte spațiul de birouri în bună stare de funcțiune, pe bază de proces-verbal de primire, să asigure accesul, utilitățile necesare și, de asemenea, s-a obligat să accepte fără nici o altă condiție compensarea chiriei datorate de chiriaș cu valoarea lucrărilor efectuate de aceasta în calitate de antreprenor general pentru lucrările de reabilitare și amenajare. Din interpretarea sistematică a prevederilor contractuale rezultă că încheierea procesului-verbal de predare-primire nu poate fi amânată sine-die, astfel cum pretinde pârâta-reclamantă în întâmpinare, întrucât aceasta și-a asumat obligația de a încheia un proces-verbal de predare-primire a spațiului. Potrivit Legii nr.50/1991 obligativitatea convocării pentru întocmirea procesului-verbal de recepție a lucrărilor aparține beneficiarului. Prin contract, părțile au convenit efectuarea de către reclamanta-pârâtă a lucrărilor identificate prin anexa 2 la contract, dar reclamanta nu a dovedit efectuarea integrală a respectivelor lucrări, în cauză nesolicitându-se proba cu expertiza tehnică în dovedirea acțiunii principale, raportul de expertiză întocmit de expertul constituind o probă extrajudiciară, contestată de pârâta-reclamantă. Față de cele arătate tribunalul a apreciat că acțiunea principală este nefondată.
În legătură cu cererea reconvențională s-a reținut de către tribunal că pârâta-reclamantă nu a invocat un motiv de încetare a contractului prevăzut de lege (cum ar fi constatarea nulității, reziliere, ajungere la termen, etc.), frauda nefiind ea însăși un motiv de încetare a contractului. Din moment ce primul capăt de cerere din cererea reconvențională este nefondat și capătul de cerere subsecvent este, de asemenea, nefondat în baza principiului "accesorium sequitur principale".
Împotriva acestei sentințe comerciale pârâta-reclamantă - Noi SA a declarat apel, timbrat și în termen legal, denumind "recurs" cererea având ca obiect calea de atac formulată, prin care a solicitat schimbarea hotărârii atacate în sensul respingerii, ca inadmisibilă, a acțiunii principale și al admiterii cererii reconvenționale astfel cum a fost precizată, cu cheltuieli de judecată în primă instanță și în calea de atac.
În motivarea căii de atac s-a arătat, în esență, în primul rând că tribunalul a respins în mod greșit excepția inadmisibilității acțiunii principale. Astfel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, tribunalul limitându-se la a menționa că toate capetele de cerere din acțiunea principală au finalitatea unei acțiuni în realizare având ca obiect obligarea pârâtei-reclamante la predarea spațiului și la garantarea folosinței pașnice și utile, fără a motiva cum a ajuns la această concluzie.
De asemenea, respingerea excepției s-a făcut cu aplicarea greșită a legii. Sub acest aspect, referitor la primul capăt de cerere din acțiunea principală nu s-a indicat temeiul de drept al solicitării privind pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de proces-verbal de terminarea lucrărilor de reabilitare și reamenajare; de altfel nu există niciun temei legal pentru pronunțarea unei hotărâri în acest sens, în condițiile în care un astfel de proces-verbal implică o recepție a lucrărilor executate, pentru a cărei realizare instanța nu este abilitată și pe cale de consecință trebuie apreciate drept inadmisibile și celelalte capete de cerere, care depind de existența procesului-verbal. În plus, primul capăt de cerere care constituie cerere în constatare, este inadmisibil având în vedere caracterul subsidiar al acțiunii în constatare față de acțiunea în realizare, în raport cu art.111 Cod procedură civilă, întrucât reclamanta-pârâtă are posibilitatea formulării unei acțiuni în realizare și chiar a formulat în acest sens celelalte două capete de cerere.
În ceea ce privește respingerea cererii reconvenționale, hotărârea atacată cuprinde în primul rând motive străine de natura pricinii, deoarece tribunalul a reținut caracterul accesoriu al celui de-al doilea capăt de cerere față de primul, deși nu s-a susținut și nici nu este real un asemenea caracter.
În al doilea rând tribunalul a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și a schimbat natura și înțelesul acestuia. Contractul încheiat de părți la 24.02.2005 cuprinde un contract de antrepriză în raport cu care - SRL s-a obligat să efectueze mai întâi lucrări de reabilitare și amenajare a spațiului, pentru finalizarea acestora urmând să se încheie un proces-verbal, precum și un contract de închiriere în raport cu care, la terminarea lucrărilor menționate începea perioada de închiriere (folosință) propriu-zisă a spațiului de către reclamanta-pârâtă, inițial chiria compensându-se cu contravaloarea lucrărilor, ulterior urmând să fie plătită efectiv. Doar lucrările de antrepriză se puteau prelungi sine-die, iar nu și încheierea procesului-verbal, situație de care a profitat reclamanta-pârâtă nerealizând integral lucrările dar folosind gratuit spațiul pentru activitatea de birou cu toate că nu a fost pus niciodată în aplicare și contractul de închiriere. Practic, reclamanta-pârâtă nu a avut interesul să încheie procesul-verbal de terminare a lucrărilor din moment ce folosea fără plată spațiul în discuție, ceea ce demonstrează turpitudinea acestei părți.
În același context hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii și pentru că al doilea capăt din cererea reconvențională nu este accesoriu primului ci are o existență de sine stătătoare, ceea ce impunea soluționarea lui indiferent de soluția pronunțată în cazul primului capăt de cerere. Partea privind contractul de închiriere nu a intrat în vigoare astfel că - SRL deși nu putea utiliza spațiul, a avut fătă plată folosința acestuia, lipsa de folosință în ceea ce privește pârâta-reclamantă fiind calculată la suma de 105.743 euro prin expertiza efectuată în primă instanță.
În plus, frauda la lege constituie o cauză de încetare a contractului, astfel că primul capăt din cererea reconvențională a fost respins în mod greșit. Reclamanta-pârâtă a acționat cu turpitudine înșelând - Noi SA cu privire la faptul că și-a amenajat birouri. Principiul de drept "fraus omnia corrumpit" conduce la încetarea oricărui raport de drept din momentul intervenirii cauzei de fraudă.
Prin încheierea dată în cauză la 02.10.2008 Curtea a calificat calea de atac formulată de - Noi SA drept apel iar nu recurs cum greșit a fost denumită aceasta, nefiind îndeplinite condițiile legale pentru formularea directă a recursului împotriva sentinței atacate.
La 30.10.208 reclamanta-pârâtă - SRL a formulat în cauză cerere de aderare la apel, denumită apel în aderare, timbrat și în termen legal, solicitând schimbarea hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii principale și a pronunțării în consecință, a unei sentinței care să țină loc de proces-verbal de recepție, cu menținerea dispoziției de respingere a cererii reconvenționale și obligarea - Noi SA la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii de aderare la apel s-a arătat că, astfel cum rezultă din totalitatea probatoriilor administrate, - SRL și-a îndeplinit în luna februarie 2005 obligațiile privind efectuarea unor lucrări de reamenajare a spațiului de birouri, preluat la 01.07.2004, lucrări în valoare de 111.425 euro + TVA, conform raportului expertului, depus la dosar, dar la data de 02.08.2005 - Noi SA i-a interzis abuziv accesul în spațiu, fără să consemneze contravaloarea investiților efectuate și cu rea credință nu a semnat procesul-verbal de recepție a amenajărilor deși nu a contestat realizarea acestora iar începând cu data de 01.03.2005, termenul de finalizare a lucrărilor, a început să curgă termenul de 3 ani privind închirierea. Martorul propus de - SRL și audiat la judecata în primă instanță, precum și expertiza expertului au indicat terminarea lucrărilor de amenajare, iar societatea chiar și-a desfășurat activitatea în spațiul reamenajat în perioada 01.03.2005 - 02.08.2005. Declarația de martor nu poate fi înlăturată, contrar susținerilor - Noi SA, deoarece nu sunt dovezi în sensul că nu ar fi spus adevărul, că ar fi fost părtinitor în calitate de angajat al reclamantei-pârâte și nici nu face parte din categoria persoanelor ce nu pot fi audiate ca martori.
Pentru perioada efectuării amenajărilor, raporturile juridice dintre părți se completează cu regulile contractului de antrepriză, iar în raport cu prevederile Legii nr.50/1991, obligativitatea convocării în vederea întocmirii procesului-verbal de recepție a lucrărilor revinebeneficiarului, în speță, - Noi SA.
Referitor la cererea reconvențională, nu există nici un temei juridic pentru a se constata încetat contractul nr.077/2005, iar principiul "fraus omnia corrumpit" nu este materializat într-un text de lege care să permită instanței să lipsească de efecte un act juridc. Pretinsa fraudă nici nu este dovedită, din rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 din 17.12.2007 rezultând că nu a existat nici o fraudă la încheierea sau executarea contractului respectiv, care rămâne un act juridic valabil, cu privire la care nu s-a solicitat anularea și care nu a fost anulat în vreun fel, eventuala admitere a cererii reconvenționale neputând avea efect decât cel mult pentru viitor. În perioada efectuării lucrărilor de amenajare spațiul a fost pus la dispoziția - SRL în mod gratuit, potrivit regulilor antreprizei astfel că nu se justifică solicitarea contravalorii unei lipse de folosință pentru această perioadă și nici pentru perioada ulterioară, după ce societății i s-a interzis accesul în spațiu. De altfel, în raport cu prevederile art.6.2 din contract, dacă s-ar fi dorit eliberarea spațiului de către chiriaș, proprietarul ar fi trebuit să plătească valoarea lucrărilor de reamenajare necompensată, iar în raport cu art.3.2 din contract pârâta-reclamantă nici nu a emis vreo factură pentru plata chiriei.
- SRL nu a indus în eroare pârâta-reclamantă cu privire la faptul că și-a înființat birouri în spațiul în discuție, având în vedere că spațiul respectiv se afla în incinta - Noi SA, iar reprezentanții acestora aveau posibilitatea să observe activitatea derulată.
Plângerea penală formulată de pârâta-reclamantă împotriva în primul rând a fostului director general al - Noi SA, semnatarul contractului 077/2005, a fost soluționată prin neînceperea urmăririi penale.
- SRL, în calitate de intimată, a formulat întâmpinare în raport cu apelul declarat de - Noi SA invocând în primul rând excepția lipsei de interes a apelantei față de criticile aduse sentinței atacate referitor la respingerea acțiunii principale. De asemenea, intimata a solicitat respingerea apelului - Noi SA, ca nefondat, având în vedere că sentința primei instanțe, în sensul respingerii excepției inadmisibilității și a cererii reconvenționale, este temeinică și legală, sens în care a făcut trimitere la considerentele sentinței și a reiterat, în mod adecvat, susținerile formulate în motivarea propriului apel.
Părțile nu au solicitat încuviințarea administrări în cauză de noi probe.
Față de acestea, analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei de interes a apelantei - Noi SA invocată în calitate de intimată de - SRL, în susținerea acesteia se invocă în mod greșit că din moment ce în primă instanță acțiunea principală a fost respinsă ca nefondată apelanta nu ar mai justifica niciun interes legitim în criticarea sentinței atacate sub aspectul soluției respective, care îi este favorabilă.
Or, în mod evident, din motivele de apel formulate rezultă că - Noi SA nu a criticat în general soluția de respingere, ca nefondată, a acțiunii principale formulată de - SRL ci, în special, respingerea, prin sentința atacată, de către prima instanță, a excepției inadmisibilității acțiunii principale, cu consecința nerespingerii acestei acțiuni ca inadmisibilă cum se urmărea de către pârâta-reclamantă prin invocarea excepție. Desigur că respingerea acțiunii principale ca nefondată este favorabilă pârâtei-reclamante dar pentru aceasta soluția de respingere a acțiunii principale ca inadmisibilă era, în mod obiectiv, mai favorabilă. Aceasta, având în vedere formularea în cauză și a cererii reconvenționale, și faptul că reclamanta-pârâtă cere continuarea executării contractului părților în timp ce pârâta-reclamantă vizează încetarea acestuia iar admiterea excepție era de natură să ușureze susținerea și probarea propriei cereri în cadrul judecății, ceea ce constituie un interes legitim suficient pentru a cărui realizare formularea apelului este pe deplin justificată.
Părțile au convenit prin contract ca procesul-verbal privind finalizarea lucrărilor să fie semnat de fiecare dintre ele. Față de aceasta, mai curând instanța nu ar fi putut suplini voința pârâtei-reclamante la semnarea procesului-verbal, pentru a da o sentință care să țină loc de un astfel de act, fără a se putea reține temeinicia susținerii - Noi SA referitoare la recepția lucrărilor executate, deoarece chiar dacă instanța nu este abilitată să o realizeze, se poate proba și constata, în cadrul judecății, printr-o expertiză judiciară, îndeplinirea condițiilor pentru efectuarea recepției, ca aspect de fapt.
La judecata în primă instanță nu s-a solicitat, însă, o astfel de probă, iar tribunalul a calificat acțiunea apreciind obiectul acesteia în raport cu toate capetele de cerere.
În consecință, Curtea constată că excepția lipsei de interes este neîntemeiată, urmând să fie respinsă ca atare.
Referitor la apelul principal formulat de către - Noi SA, în legătură în primul rând cu criticile privind soluția primei instanțe de respingere a excepției de inadmisibilitate, nu se poate reține că sentința atacată nu ar cuprinde motivele pe care se sprijină soluția menționată. După cum s-a arătat anterior în cuprinsul deciziei, tribunalul a indicat în mod expres considerentele în baza cărora și-a format convingerea în sensul că excepția inadmisibilității este neîntemeiată. Măsura în care apelanta - Noi SA considera nelămuritoare considerentele în discuție nu este de natură să atragă schimbarea sentinței apelate și nici nu îndrituiește apelantul să aprecieze ca fiind necesară o lămurire a acelor considerente. Sub acest din urmă aspect, în raport cu toate cele trei capete de cerere și motivarea din acțiunea principală, tribunalul a apreciat, referitor la obiectul acțiunii, că acesta se subsumează în ansamblu unei acțiuni în realizare pentru obligarea pârâtei-reclamante la predarea în folosință a spațiului în executarea contractului părților, fără a se justifica luarea în considerare în mod separat, altfel decât probatoriu, sub aspectul motivării de fapt a primului capăt de cerere în sensul unei acțiuni în constatare.
În cazul în care în cuprinsul acțiunii lipsea temeiul de drept, prima instanță nu putea avea în vedere respingerea acesteia, deoarece în general îi revenea obligația aplicării dreptului în raport cu cererea formulată și motivarea în fapt a acesteia, iar dacă nu există un temei de drept, acțiunea nu este respinsă ca inadmisibilă. În mod similar acțiunea principală nu putea fi respinsă ca inadmisibilă în raport cu indicarea unui temei de drept greșit sau rămas caduc în urma lămuririi obiectului acesteia. După cum s-a arătat, în cauză tribunalul a calificat acțiunea principală în ceea ce privește obiectul, ca fiind o acțiune în realizare, iar nu în constatare, excluzând astfel în mod corect posibilitatea admiterii excepție inadmisibilității în raport cu prevederile art.111 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește motivele de apel formulate împotriva respingerii cererii reconvenționale, apelantul susține în mod eronat că sentința atacată ar cuprinde motive străine de natura pricinii, pe considerentul că nu a afirmat și nici nu este real că al doilea capăt de cerere ar fi subsidiar celui de-al doilea. Or, în cuprinsul cererii reconvenționale pârâta-reclamantă a menționat în mod expres că în raport cu actul de fraudă/înșelăciune săvârșit de către reclamanta-pârâtă, este îndreptățită la plata contravalorii lipsei de folosință pentru imobil. De asemenea, din formularea de ansamblu a considerentelor sentinței apelate, rezultă că tribunalul nu a reținut caracterul accesoriu al celui de-al doilea capăt de cerere în raport cu invocarea acestui aspect de către pârâtul-reclamant ci având în vedere că în urma respingerii primului capăt de cerere, prin care s-a solicitat constatarea încetării contractului părților, respectivul contract este considerat în vigoare și în acest context nu s-a probat că reclamanta-pârâtă ar datora contravaloarea lipsei de folosință. Prin urmare tribunalul nu a negat existența de sine stătătoare a celui de-al doilea capăt de cerere și nici că soluționarea acestuia nu ar implica un probatoriu distinct ci doar pe acela propriu cererii de constatare a încetării contractului.
Considerentele reținute de tribunal pentru soluționarea capătului al doilea din cererea reconvențională trebuie înțelese în sensul că din moment ce nu s-a constatat întemeiat primul capăt de cerere, privind încetarea contractului părților, nu numai că acest contract a rămas în vigoare iar clauzele lui au constituit și constituie temeiul deținerii spațiului de către - SRL, dar nici faptele privind folosirea spațiului puse în sarcina - SRL pentru susținerea aplicării față de acesta a principiului " fraus omnia corrumpit" nu au fost astfel dovedite, cu consecința reținerii corecte - ca nefondat și referitor la al doilea capăt din cererea reconvențională.
În cuprinsul considerentelor sentinței atacate rezultă în mod expres că tribunalul a avut în vedere, în ceea ce privește natura și înțelesul contractului părților, că acest contract privește atât un contract de antrepriză referitor la obligația reclamantei-pârâte de efectuare a unor lucrări de amenajare și reabilitare a spațiului de birouri în discuție precum și un contract de închiriere propriu-zis, părțile convenind ca închirierea să înceapă din momentul finalizării lucrărilor menționate anterior, consemnat într-un proces-verbal semnat de către părți. În acest sens se au în vedere contractul de închiriere prezentând numărul de înregistrare 077/24.02.2005 și anexa nr.2 la acest contract. Pentru perioada aferentă executării lucrărilor părțile nu au prevăzut un termen de finalizare și nici obligația de plată către - Noi SA, de către reclamanta-pârâtă a unor sume pentru deținerea spațiului. Pârâta-reclamantă nu poate solicita în mod întemeiat plata sumei precizate la cuantumul de 105.743 euro (cu TVA) cu titlu de chirie convenită prin contractul 077/24.02.2005, din moment ce nu s-a încheiat procesul-verbal de terminare a lucrărilor pentru a se considera începută perioada de închiriere.
În cauză, în primul rând nici nu s-a dovedit finalizarea în fapt și în condițiile legii a lucrărilor de amenajare și reabilitare a spațiului de către reclamanta-pârâtă astfel cum au fost convenite de părți. În acest sens erau necesare actele justificative la care se face referire în finalul anexei nr.2 la contractul 077/24.02.2005, care nu au fost depuse la dosarul cauzei. Expertiza întocmită de către expertul și depusă la dosarul cauzei, reprezintă o expertiză extrajudiciară iar - SRL nu a solicitat încuviințarea unei astfel de probe în instanță. Oricum, din cuprinsul expertizei extrajudiciare nu rezultă cu certitudine finalizarea integrală a lucrărilor convenite iar această concluzie se impune a fi reținută și în ceea ce privește declarația martorului propus pentru audiere de către reclamanta-pârâtă.
De asemenea, din moment ce spațiul constituind obiectul contractului părților se află în incinta - Noi SA, pârâta-reclamantă avea efectiv și posibilitatea de a constata eventuala finalitate a lucrărilor și folosirea spațiului de către reclamanta-pârâtă, pentru a solicita încheierea procesului-verbal de finalizare a lucrărilor. De altfel, în condițiile în care, în raport cu regulile privind exercitarea contractului de antrepriză sunt aplicabile și prevederile Legii nr.50/1991 pârâtei-reclamante, în calitate de beneficiar al lucrărilor îi revenea obligația convocării pentru încheierea procesului-verbal privind finalizarea acestora.
Pârâta-reclamantă a invocat însă atât pentru încetarea contractului cât și pentru contravaloarea lipsei de folosință principiul "fraus omnia corrumpit" susținând folosirea spațiului în mod fraudulos de către - SRL, fără să solicite încheierea procesului-verbal de finalizare a lucrărilor, pentru a nu fi obligat la plata chiriei. Pentru a opera de drept și imediat cum pretinde reclamanta-pârâtă aplicarea în speță a principiului respectiv trebuie nu numai demonstrată ci și dovedită. Or, în raport cu susținerile apelantului sub acest aspect și cele menționate de către C anterior începând cu nedovedirea finalizării integrale a lucrărilor, nu se poate reține ca fiind probată intenția frauduloasă a reclamantei-pârâte contrară executării contractului părților potrivit voinței exprese a acestora. De altfel nici nu se poate pretinde sub aspect probatoriu o eventuală folosire a spațiului de către reclamanta-pârâtă în perioada 01.07.2004 - 01.03.2005, referitor la care nu a rezultat din susținerile părților altceva decât deținerea spațiului pentru efectuarea de lucrări și nici în perioada ulterioară datei de 02.08.2005, dată de la care - Noi SA a interzis accesul în spațiu reclamantei-pârâte. În plus, nici pretinsa folosire din perioada 01.03.2005 - 02.08.2005 nu s-a dovedit a se fi realizat în parametrii de calitate ai spațiului care ar fi rezultat în urma finalizării lucrărilor, considerând că acești parametri au fost avuți în vedere de părți referitor la obligația pârâtei-reclamante de a pune spațiul la dispoziția chiriașului în stare de bună funcționare.
Prin prisma celor menționate Curtea reține ca nefondate susținerile apelantului - Noi SA.
În ceea ce privește cererea de aderare la apel formulată de - SRL este de reținut mai întâi că în condițiile în care, după cum s-a arătat anterior, în cauză nu s-a probat finalizarea în mod integral a lucrărilor de amenajare și reabilitare astfel cum au fost convenite prin anexa 2 la contractul 077/24.02.2005, nici susținerea reclamantei-pârâte în sensul că începând cu data de 01.03.2005 ar fi fost îndeplinite condițiile convenite de părți pentru începerea termenului de închiriere nu poate fi reținută ca fondată. În consecință nu prezintă relevanță în context nici invocarea aspectului privind existența în sarcina pârâtei-reclamante a obligației de convocare în vederea încheierii procesului-verbal de finalizare a lucrărilor. Prin urmare motivele de apel nu justifică schimbarea sentinței în sensul admiterii acțiunii principale. În plus față de cele reținute deja în sensul nedemonstrării și probării incidenței în speță a principiului " fraus omnia corrumpit" mai trebuie avut în vedere că nu s-a probat o fraudă nici la momentul încheierii contractului părților, care rămâne un contract valabil și în vigoare. Susținerile din cererea de aderare la apel care vizează menținerea soluție de respingere a cererii reconvenționale nu pot fi considerate însă motive reale de apel ci apărări în raport cu apelul pârâtei-reclamante - Noi SA.
În plus, în măsura în care - SRL solicită în apel, schimbarea sentinței primei instanțe doar în sensul pronunțării unei hotărâri care să țină loc de proces-verbal de finalizare a lucrărilor de amenajare și reabilitare a spațiului, acțiunea principală nu mai poate fi calificată în ansamblu, drept o acțiune în realizare, iar o acțiune în constatare este subsidiară celei în realizarea dreptului.
Având în vedere considerentele arătate Curtea va respinge excepția lipsei de interes, invocată de intimata - SRL, ca neîntemeiată și, în baza art.296 Cod procedură civilă va respinge atât apelul principal cât și cererea de aderare la apel, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția lipsei de interes.
Respinge, ca nefondate, apelul principal formulat de apelanta - Noi SA cu sediul în B, nr.165, sector 3, și cererea de aderare la apel formulată de apelanta - SRL cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței comerciale nr.6335/14.05.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.11.2008.
Președinte, Judecător,
- - - - -
Grefier,
- -
Red.Jud.
Tehnored.
Nr.ex.: 4
Fond: Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Președinte:
Președinte:Aurică AvramJudecători:Aurică Avram, Cosmin Horia Mihăianu
