Actiune in constatare Jurisprudenta comerciala. Decizia 72/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 72/2009
Ședința publică de la 30 aprilie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Delia Marusciac
JUDECĂTOR 2: Lucia Brehar
GREFIER: - -
S-au luat în examinare - în vederea pronunțării - apelurile declarate de pârâții și, împotriva sentinței civile nr. 1726/2007, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosarul cu nr-, în contradictoriu cu reclamanții și - SRL, având ca obiect acțiune în constatare.
Se constată că dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc în ședința publică din 16 aprilie 2009, mersul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1726 din 4 iunie 2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureșs -a admis acțiunea precizată formulată de reclamanții și - SRL în contradictoriu cu pârâții și și în consecință: s-a constatat nulitatea absolută a actului adițional al - SRL din 6 octombrie 2005 și a încheierii nr. 5348/11 octombrie 2005 judecătorului delegat, dispunându-se restabilirea situației anterioare încheierii acestora; s-a respins cererea reconvențională formulată de pârâtul, iar pârâții au fost obligați să-i achite pârâtului suma de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut următoarele:
Pârâtul în calitate de asociat al - SRL și-a cesionat părțile societățile terțului printr-o convenție urmată de încheierea unui act adițional la 6 octombrie 2005, actul adițional fiind considerat nul de către prima instanță pe considerentul că nu a avut la bază o hotărâre a adunării asociaților, potrivit art. 204 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, împreună cu încheierea judecătorului delegat nr. 5348/11 octombrie 2005 care a menționat la ORC actul adițional respectiv.
Prin decizia nr. 258/21 noiembrie 2007, Curtea de APEL CLUJa admis apelul declarat de pârâții și împotriva sentinței nr. 1726/2007, care a fost schimbată, în sensul că, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții și - SRL, s-a constatat nulitatea actului adițional din 6 octombrie 2005 și s-a respins cererea vizând nulitatea absolută a încheierii judecătorului delegat, pe considerentul că, nulitatea absolută a unei hotărâri judecătorești nu poate fi verificată în cadrul procesului în primă instanță ce vizează nulitatea unui act adițional al unei societăți comerciale, ci într-o procedură specială.
A fost de asemenea, respinsă cererea reconvențională, deoarece s-a reținut că potrivit legii se impune existența unei legături între aceasta și cererea principală, respectiv ambele să aibă cauză comună, același raport judiciar, condiție neîndeplinită în speță.
Cheltuielile de judecată ale părților au fost compensate.
Pronunțându-se asupra recursurilor declarate de pârâți, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus prin decizia nr. 2052/10 iunie 2008 admiterea acestora, casarea deciziei din apel și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru soluționarea pe fond a cererii reconvenționale.
În considerentele deciziei de casare, instanța supremă reține că, instanța de fond, deși prin dispozitivul sentinței a respins cererea reconvențională, nu a precizat cum anume, nu a analizat-o nici sub aspectul admisibilității, nici al temeiniciei.
De asemenea, reține că în apel se respinge ca inadmisibilă aceeași cerere, ca nederivând din același raport juridic cu obiectul cererii principale.
S-a mai reținut că prin acțiune, reclamantul a solicitat nulitatea aceluiași act juridic obiect al cererii reconvenționale (convenția de vânzare-cumpărare părți sociale dintre cei doi pârâți), că nu s-a renunțat la judecarea acestui capăt de cerere prin precizarea la acțiune depusă la termenul din 19 martie 2007, astfel încât instanța de apel a făcut o greșit aplicare a prevederilor art. 7205Cod procedură civilă, raportul juridic generator de obligații fiind același.
Prin urmare s-a pronunțat o decizie de casare parțială, limitele rejudecării în apel fiind circumscrise cererii reconvenționale.
În rejudecare după casare, apelul a fost înregistrat în dosarul nr- la Curtea de APEL CLUJ.
soluționarea pe fond a cererii reconvenționale, potrivit dispozițiilor date de instanța supremă în recurs, în rejudecare Curtea a efectuat demersuri în scopul depunerii actului contestat prin cererea reconvențională, în original, la dosar.
În acest scop s-au emis adrese pe seama titularului acțiunii - (11,22), cât și la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Maramureș (12).
Acesta din urmă a răspuns că actul în original nu se află în dosarul - SRL (15).
De asemenea, pârâtul în răspuns (25) a arătat că originalul înscrisului a fost ridicat de IPJ M-Serviciul de investigare a fraudelor, iar dovada de ridicare se găsește în dosarul penal 1906/P/37765/2006 (26).
Continuând cercetarea judecătorească, instanța a cerut organului de urmărire penală să pună la dispoziție înscrisul contestat (29,34,43,50), Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia -M formulând la 2 martie 2009 un răspuns (52) potrivit căruia înscrisul în original a fost restituit părții, respectiv lui, la data de 21 decembrie 2006, fapt care demonstrează reaua-credință a acestuia.
Pe parcursul procedurii însă, reclamantul a depus a fila 32 un înscris prin care, cu referire la cererea reconvențională formulată de pârâții și a invocat excepția inadmisibilității în raport de art. 119 alin. 3 Cod procedură civilă, susținând că, în primă instanță, acțiunea reconvențională putea și trebui să fie depusă odată cu întâmpinarea.
De asemenea, reclamantul a invocat excepția lipsei de interes, conform art. 111 Cod procedură civilă.
Se arată că petitul cererii reconvenționale este de a se constata valabilitatea convenției de vânzare-cumpărare în condițiile în care, prin precizarea de acțiune din 19 martie 2007, reclamantul susține că nu a solicitat instanței să anuleze această convenție sau să constate nulitatea acesteia.
În aceste condiții, reclamantul arată că pârâții nu pot justifica un interes în cererea reconvențională, câtă vreme prin acțiunea principală nu s-a vizat desființarea acestei convenții.
Aceste susțineri ale reclamantului din apel se verifică în raport de actele procedurale din dosarul primei instanțe în primul ciclu procesual.
Astfel, se reține că prin acțiunea înregistrată la 3 august 2006, reclamantul a solicitat inițial anularea convenției de vânzare părți sociale, precum și actul adițional din 6 octombrie 2005, pentru ca, ulterior, prin scriptul depus pentru termenul din 19 martie 2007 (53) să își precizeze acțiunea, în sensul introducerii în cauză, pentru opozabilitate, a - SRL și solicitând doar nulitatea absolută a actului adițional și a încheierii de menționare a acestuia la ORC, precum și restabilirea situației anterioare încheierii actului adițional.
Considerentele precizării de acțiune nu fac, nici ele, vreo referire la convenția de vânzare-cumpărare a părților sociale.
De asemenea, la cuvântul pe fond (85) reprezentantul reclamantului a susținut oral doar precizarea de acțiune, după cum rezultă din practicaua încheierii din 21 mai 2007.
Cu privire la acest înscris se va reține că primirea acestuia nu s-a făcut cu depășirea primei zile de înfățișare deoarece, la termenele anterioare părțile au solicitat, pe rând, amânarea pentru angajarea unui apărător și pentru stingerea amiabilă a litigiului, iar pe de altă parte, acestuia îi sunt aplicabile dispozițiile art. 132 Cod procedură civilă.
Așadar, dacă în lipsa unei cereri de renunțare expresă la petitul privind anularea convenției de vânzare-cumpărare, exista o oarecare ambiguitate în privința solicitărilor formulate de reclamant în baza principiului disponibilității, și care a determinat pronunțarea soluției de casare parțială în recurs, această ambiguitate a fost spulberată în rejudecare când, așa cum s-a reținut mai sus, reclamantul a arătat exact limitele învestirii instanței.
Din această perspectivă se va reține că acțiunea principală și cea reconvențională nu izvorăsc din aceeași cauză, din același raport juridic.
Prima vizează înlăturarea efectelor unui act modificator al actelor constitutive ale unei societăți comerciale, precum și a actului însuși, prin prisma dispozițiilor speciale ale Legii nr. 31/1990, iar a doua, respectiv cererea reconvențională este o acțiune întemeiată pe dreptul comun, astfel încât, soluționarea acesteia nu poate fi realizată în conformitate cu art. 7205Cod procedură civilă, împreună, ci, pe cale separată.
Disjungerea acesteia de acțiunea principală și judecarea ca atare nu poate fi realizată direct în apel întrucât o cercetare pe fond a acesteia nu a fost realizată în primă instanță, ceea ce ar priva pe părți de beneficiul legal al triplului sau dublului grad de jurisdicție, după caz.
Așadar, pentru valorificarea drepturilor pe care pârâții pretind că le au în legătură cu obiectul cererii reconvenționale, aceștia au deschisă calea acțiunii directe, potrivit legii.
În baza acestor considerente, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă se va respinge apelul declarat de pârâți împotriva sentinței nr. 1726/4 iunie 2007 Tribunalului Maramureș,în privința cererii reconvenționale, care urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă.
În temeiul art. 276 Cod procedură civilă, apelanții vor fi obligați în solidar să-i achite intimatului suma de 500 lei cheltuieli de judecată în apel, ocazionate cu plata onorariului avocațial (9).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de pârâții domiciliat în B-M-/3 județul și domiciliat în C-N-. 1 județul C împotriva sentinței civile nr.1726/4 iunie 2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș în privința cererii reconvenționale, pe care o respinge ca inadmisibilă.
Obligă apelanții să-i plătească intimatului domiciliat în B-M-/1 județul M, suma de 500 lei cheltuieli de judecată în apel.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 30 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Președinte:Delia MarusciacJudecători:Delia Marusciac, Lucia Brehar
