Actiune in constatare Jurisprudenta comerciala. Decizia 74/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 74/
Ședința publică de la 30 mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mircea Noșlăcan
JUDECĂTOR 2: Nicolae Durbacă
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea apelurilor declarate de pârâta - - A I și de reclamanta - - B împotriva Sentinței civile nr. 34/COM/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, constatându-se că la dosar s-a înregistrat, din partea reclamantei apelante, chitanța ce face dovada achitării diferenței de taxă judiciară de timbru în sumă de 3,50 lei.
Față de actele și lucrările dosarului, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra apelurilor de față:
Prin Sentința civilă nr.34/COM/2008 pronunțată de Tribunalul Alba, s-a respins excepția prescripției, excepția prematurității și a inadmisibilității acțiunii și totodată s-a respins acțiunea reclamantei - - B împotriva pârâtei - - A
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că:
Prin acțiunea formulată reclamanta - - Bas olicitat ca prin hotărârea judecătorească în contradictoriu cu pârâta - - A I să se constate că pe terenul său există o cantitate de materii toxice - cianuri- aparținând pârâtei și să fie obligată aceasta să le ridice pe cheltuiala sa.
Potrivit dispozițiilor art. 137.pr.civ. instanța s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond invocate de pârâtă, care ar fi făcut de prisos, în tot sau în parte cercetarea în fond a pricinii.
Față de excepția prescripției dreptului la acțiune, raportat la obiectul acțiunii care nu este unul patrimonial, instanța a constatat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile Decretului nr. 167/1958, respingând excepția invocată de pârâtă cu această motivare.
Față de excepția prematurității și a inadmisibilității acțiunii, raportat la împrejurarea potrivit căreia pârâta a fost notificată la data de 05.07.2006, instanța a constatat îndeplinită obligația prevăzută de art.7201pr.civ. - cu consecința respingerii excepțiilor invocate.
Pe fondul cauzei instanța a constatat că acțiunea reclamantei este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Reclamanta a fost înființată la data de 13.09.2001 prin divizarea pârâtei - - A I cu aport de capital în natură adus de aceasta prin protocolul de predare - primire încheiat la data de 01.10.2001 cu anexele la aceasta.
În baza acestui protocol reclamanta primea o serie de bunuri mobile și imobile printre care și o cantitate semnificativă de cianură de cupru necesară în procesul de fabricație unelte și scule de mână, sectorul acoperiri metalice.
Materialele predate în baza protocolului semnat de părți la data de 01.10.2001 au fost gestionate de către reclamantă conform interesului generat de aceasta, așa încât susținerea reclamantei, potrivit căreia mențiunea făcută ulterior pe listingul de predare, respectiv "302,3 vândut S M 2003" și "vândută 2002" nu poate fi primită ca o dovadă a faptului că cianurile descoperite ulterior ar fi altele decât cele care au făcut obiectul predării - preluării prin protocol.
De altfel, este greu de acceptat că după data înființării societății reclamante, respectiv 13.09.2001, aceasta nu și-a inventariat bunurile din societate, ci doar după circa 5-6 ani a descoperit că deține bunuri care ar fi trebuit utilizate sau valorificate în folos propriu.
Or, modalitatea defectuoasă de gestionare și administrare proprie nu poate fi pusă în sarcina pârâtei.
Dacă se susține de către reclamantă că a înstrăinat după preluare o anumită cantitate de cianuri (în anul 2002 și respectiv în anul 2003) către cumpărătorul - S M, nu este de înțeles de ce nu a înstrăinat și cantitatea de cianuri care se solicită a fi ridicate la acest moment de către pârâtă, știut fiind că acestea se aflau la reclamantă și puteau fi ușor sursa unor venituri proprii.
Mai mult, prin Adresa nr. 771/25.03.2004 reclamanta solicită IPJ A să fie radiată din evidența societății care utilizează substanțe toxice conform Decretului nr. 466/1997, întrucât nu mai deține și nici nu mai utilizează astfel de substanțe, precizând și faptul că a depus la ITM autorizația pe care o deținea în acest sens cu Adresa nr. 770/25.03.2004.
Modalitatea defectuoasă de administrare a societății reclamante nu poate fi pusă în sarcina pârâtei, iar declarațiile extrajudiciare date de B și nu au relevanță față de înscrisurile de la dosar, așa încât susținerile acesteia nu pot fi primite și deci acțiunea formulată a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel ambele părți.
Reclamanta a solicitat modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii sale.
În motivarea apelului, reclamanta a arătat că, în mod greșit tribunalul a apreciat că pârâta a predat reclamantei prin procesul-verbal de la 1.10.2001 și cantitatea de cianură descoperită în anul 2004. Din probele administrate rezultă că cianura nu aparține reclamantei.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 282 și următoarele pr.civ.
Pârâta a solicitat modificarea în parte a sentinței atacate și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Pârâta a arătat că, deși a făcut cheltuieli de 3000 lei, reprezentând onorariul avocatului, tribunalul nu a obligat pe reclamantă la plata acestora.
În drept s-au invocat dispozițiile art.304 pct.9, art. 274 și 242 alin.2 pr.civ.
Verificând apelul reclamantei prin prisma motivelor invocate și în conformitate cu dispozițiile art. 295.pr.civ. curtea de apel constată că acesta este fondat, pentru următoarele motive:
Reclamanta a preluat o parte din patrimoniu de la pârâtă. Operațiunea a fost consemnată în protocolul de predare - primire de la 1.10.2001 și cu această ocazie s-au întocmit și anexele nr.1-7. Printre bunurile predate se află și cantități de cianură, dar și recipientul în care s-a găsit substanța în litigiu. Este evident că predarea recipientului implică și predarea conținutului acestuia. În mod corect tribunalul a apreciat că descoperirea ulterioară a substanței, care s-a dovedit a fi cianură, nu are relevanță cu privire la stabilirea proprietarului acestei substanțe. Proprietarul substanței este reclamanta și descoperirea târzie a acesteia se datorează inventarierii defectuoase a bunurilor de către reclamantă. Procesul-verbal, notele de constatare depuse de reclamantă în față instanței de fond nu fac dovada că pârâta ar fi proprietara cianurilor descoperite în incinta secției pârâtei.
În aceste condiții, în mod corect tribunalul a pronunțat o soluție de respingere a acțiunii reclamantei.
Verificând apelul pârâtei în conformitate cu dispozițiile art. 295.pr.civ. curtea de apel constată că acesta este fondat, pentru următoarele considerente:
Tribunalul în ultimul aliniat al considerentelor arată că nu vor fi acordate cheltuieli de judecată, întrucât acțiunea reclamantei a fost respinsă. Nu se indică dacă au fost respinse cererile privind cheltuielile de judecată formulate de ambele părți sau doar cererea reclamantei. În mod corect trebuia respinsă cererea reclamantei vizând cheltuielile de judecată, întrucât acțiunea acesteia a fost respinsă. În ce privește cererea pârâtei privind cheltuielile, tribunalul trebuia să indice motivul pentru care nu se justifică acordarea lor.
Tribunalul nu a arătat pentru ce motiv ar fi respins cererea pârâtei vizând cheltuielile de judecată.
Pârâta a achitat onorariul apărătorului la judecarea fondului, în sumă de 3000 lei. Onorariul a fost facturat cu factura seria -, nr. 00004 din 4.02.2008 și a fost achitat cu ordinul de plată nr. 196/4.02.2008 (filele 50,51, dosar Tribunal A).
Onorariul a fost achitat în mod justificat, iar avocatul pârâtei a formulat întâmpinare și s-a prezentat în instanță la termenele de judecată din 9.01 și 6.02.2008. Onorariul avocatului nu apare ca fiind disproporționat cu serviciile de asistență juridică și reprezentare în instanță.
În aceste condiții se impune obligarea reclamantei la plata acestui onorariu, în conformitate cu dispozițiile art. 274.pr.civ.
În consecință, curtea de apel urmează ca, în temeiul art. 296.pr.civ. să respingă drept nefondat apelul reclamantei - - B, să admită apelul pârâtei - - A I, să modifice în parte sentința atacată și să oblige reclamanta să plătească pârâtei suma de 3000 lei cheltuieli de judecată în primă instanță.
Pentru a ceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge drept nefondat apelul declarat de reclamanta - - B împotriva Sentinței civile nr. 34/COM/2008 pronunțată de Tribunalul Alba.
Admite apelul declarat de pârâta - - AIî mpotriva aceleiași sentințe și modifică în parte sentința atacată în sensul că obligă reclamanta să plătească pârâtei suma de 3000 lei cheltuieli de judecată în prima instanță.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 30.05.2008.
Președinte Judecător
- - - concediu odihnă, - -
semnează Vicepreședinte C de Apel
Grefier
- -
Red.
Th.
Ex.4/09.07.2008
Jud. fondToma
Președinte:Mircea NoșlăcanJudecători:Mircea Noșlăcan, Nicolae Durbacă
