Actiune in constatare Jurisprudenta comerciala. Decizia 79/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția Comercială, de Contencios
Administrativ și Fiscal-.
DOSAR NR.-
DECIZIA NR.79/C/2008 -
Ședința publică din 24 iunie 2008
PREȘEDINTE: - -- JUDECĂTOR 1: Vîrtop Florica
- - - JUDECĂTOR 2: Tătar Ioana
- - - grefier
********
Pe rol fiind judecarea apelului comercial formulat de reclamanta -""- cu sediul în S M,-/A, jud. S M în contradictoriu cu intimata pârâtă-""SRLcu sediul în S M,-, jud. SMî mpotriva sentinței nr.131/LC din 26 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr-, având ca obiect -acțiune în constatare -.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă pentru apelanta reclamantă -""- S M - avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.241 din 21 aprilie 2008, emisă de Baroul Satu Mare - Cabinet Individual, prezent fiind și directorul societății dl., lipsă fiind intimata pârâtă -""SRL S
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că, apelul este insuficient timbrat cu suma de 0,50 lei timbru judiciar, apelanta mai având de achitat o taxă de timbru în sumă de 4 lei, cauza este la al doilea termen de judecată în apel, după care:
Reprezentanta apelantei reclamante depune la dosar chitanța nr.- din 19 iunie 2008, privind achitarea sumei de 4 lei ce reprezintă taxa judiciară de timbru.
Instanțaconstată că apelul este legal timbrat și pune în discuția reprezentantei apelantei reclamante faptul că, prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, intimata pârâtă a arătat că apelanta a formulat prin apelul declarat un nou capăt de cerere, respectiv obligarea pârâtei la plata investițiilor efectuate fără acordul ei și care au fost efectuate după perfectarea contractului de leasing imobiliar și față de acest aspect ce solicită.
Reprezentanta apelantei reclamante învederează instanței că nu a formulat un nou capăt de cerere, menționarea acestui aspect în apelul declarat a fost doar un punct de vedere al apelantei, în consecință arată că nu solicită obligarea pârâtei la plata investițiilor astfel cum s-a arătat. Nu mai are alte cereri și solicită cuvântul asupra apelului.
Instanța, nefiind alte cereri, chestiuni prealabile, consideră cauza lămurită, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentanta apelantei reclamante solicită admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii în constatare, cu cheltuieli de judecată. În acest sens depune la dosarul cauzei chitanțele nr.42 din 24 iunie 2008, 26 din 3 mai 2008 și nr.31 din 27 mai 2008, privind contravaloare asistență juridică, precum și copia bonurilor fiscale din 26 mai 2008 și din 24 iunie 2008, privind transportul la instanță. În esență învederează instanței că, intimata a invocat la instanța de fond excepția lipsei de interes și a lipsei de obiect, excepții admise pe motiv că, contractul de leasing imobiliar a încetat prin ajungere la termen, iar obiectul pricinii nu este determinat, licit și posibil. Față de aceste reținute de instanța de fond apreciază că, a interpretat greșit că reclamanta nu justifică nici un interes legitim, însă reclamanta consideră că interesul ei este unul legitim fiind în concordanță cu dreptul obiectiv, pretențiile izvorând dintr-un raport juridic recunoscut de lege. Raportat la lipsa de obiect susține apelanta că obiectul acțiunii este unul licit, posibil și determinat sau determinabil, obiectul acțiunii fiind acela de a se constata că investițiile intimatei au fost efectuate după perfectarea și semnarea contractului de leasing imobiliar. Pe fondul cauzei arată că investițiile impuse de prevederile legale nu pot fi confundate cu investițiile efectuate fără acordul locatorului, iar investiția chiar dacă a fost realizată nu poate profita utilizatorului cu obligarea plății investiției din partea locatorului.
CURTEA DE APEL
Deliberând:
Asupra apelului comercial d e față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr.131/LC din 26 februarie 2008, Tribunalul Satu Marea admis excepția lipsei interesului juridic și excepția lipsei de obiect, invocate de pârâtă și a respins acțiunea reclamantei - -, cu sediul în S M, bd.- nr.:. jud.S M, în contradictoriu cu pârâta - SRL, cu sediul în S M, bd.- nr.1, jud.S M, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Examinând excepțiile mai sus arătate, instanța de fond le-a găsit întemeiate și le-a admis, pentru următoarele considerente:
Cu privire la excepția lipsei interesului juridic, activitatea judiciară nu poate fi inițiată și întreținută fără justificarea unui interes de către persoana care solicită instanței de judecată soluționarea unei cereri.
Interesul reprezintă o condiție de ordin subiectiv care se analizează atât în persoana celui care acționează în justiție, cât și în persoana adversarului acestuia. El nu reprezintă altceva decât folosul practic material sau moral pe care îl urmărește cel ce promovează acțiunea.
Interesul afirmat în justiție trebuie să fie legitim, personal, născut și actual.
În cauza de față, prin decizia nr.79/C/13.06.2006-A pronunțată de Curtea de APEL ORADEA în dosarul nr.436/C/2006, printre altele, s-a admis ca fondat apelul reclamantei-reconvenționale - - S M în contradictoriu cu - SRL S M și AVAS B, și s-a modificat sentința civilă nr.522/23.11.2005 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr.3157/2003, în sensul că a obligat pârâta-reclamantă reconvențională să încheie contract de vânzare-cumpărare cu reclamanta-pârâtă reconvențional - SRL SMd upă achitare sumei de 76.347,38 RON,valoare rezidualărămasă de achitat conform contractului de leasing nr.1081/26.06.1998, și s-a menținut respingerea cererii reconvenționale.
Prin decizia nr.1233/20.03.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr-, s-au respins recursurile declarate de - - S M și - SRL S
Deci, imobilul în cauză a trecut în proprietatea pârâtei în baza acestor hotărâri judecătorești și prețul fiind achitat integral către reclamantă, conform facturii nr.-/28.06.2007, contractul de leasing imobiliar nr.1081/26.06.1998, care a avut o valabilitate de 5 ani, a încetat prin ajungerea la termen, astfel că reclamanta nu justifică un interes legitim în promovarea prezentei cereri de chemare în judecată și care nu mai este nici actual.
Este evident că valoarea de vânzare a imobilului a fost stabilită de instanța de judecată, în baza unor raporturi de expertiză, iar acest preț nu putea să cuprindă și contravaloarea investițiilor realizate de pârâtă.
Cu privire la excepția lipsei de obiect, obiectul acțiunii, pentru ca acțiunea să poată fi primită, trebuie să fie determinat (art.112 Cod de procedură civilă), licit și posibil.
În cauza de față, pe lângă faptul că se solicită constatarea unei situații de fapt, și nu a existenței sau neexistenței unui drept, conform art.111 Cod de procedură civilă, practic reclamanta ar dori ca pârâta să-și plătească încă o dată propriile investiții în imobilul în cauză pe motiv că s-ar fi încălcat prevederi contractuale dintr-un contract care nu mai este în ființă, a încetat prin ajungere la termen, respectiv contractul de leasing imobiliar încheiat între părți și care contract și-a produs efectele pentru care a fost încheiat, respectiv transferul dreptului de proprietate de la reclamantă către pârâtă după achitarea redevențelor și a valorii reziduale.
Pentru considerentele ce preced, tribunalul a admis excepțiile invocate și a respins acțiunea ca inadmisibilă, fără a acorda cheltuieli de judecată în temeiul art.274 Cod de procedură civilă părții pârâte care, deși solicitate, nu au fost justificate.
Împotriva hotărâri pronunțate de prima instanță a declarat apel, în termen și legal timbrat apelanta -""- S M, solicitând instanței admiterea apelului, schimbarea în totalitate a sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În dezvoltarea motivelor de apel se învederează instanței că i s-a respins acțiunea în constatare ca fiind inadmisibilă, apreciindu-se ca întemeiate excepțiile lipsei interesului juridic și a lipsei de obiect invocate de intimata pârâtă. Consideră nelegală soluția pronunțată, deoarece interesul său în promovarea acțiunii în constatare ce a vizat constatarea faptului că investițiile efectuate la imobilul din litigiu au fost efectuate fără deviz și fără acordul acceptul său, este unul legitim în concordanță cu dreptul obiectiv.
Pretențiile sale izvorăsc dintr-un raport juridic recunoscut de lege, existând o legătură indisolubilă între interesul judiciar și dreptul afirmat în justiție.
Investițiile ce se susțin a fi executate în temeiul contractului de leasing imobiliar nr.1081/1998, nu pot fi luate în calcul la stabilirea valorii reziduale, deoarece potrivit prevederilor art.10 lit."e" din OG nr.51/1997 obligă utilizatorul să suporte cheltuielile de întreținere și orice alte cheltuieli aferente bunului sau contractului.
Apreciază că investiția rezultată nu poate profita utilizatorului cu obligarea plății ei de către locator.
Interesul judiciar se consideră că există și a devenit actual în momentul încălcării dreptului subiectiv.
Raportat la lipsa de obiect arată că el este unul licit, posibil și determinat, situație în care nu se poate vorbi despre lipsa obiectului, el vizând constarea faptului că investițiile au fost efectuate după perfectarea și semnarea contractului de leasing, fără acceptul scris al locatorului.
Cu privire la fondul cauzei arată că, contractul de leasing încheiat între părți este guvernat de prevederile OG nr.51/1997 coroborat cu prevederile art.27 din OUG nr.88/1997.
Investițiile în cuantum mai M de 15% din valoarea activelor au fost efectuate înainte de perfectarea contractului, deoarece fără îndeplinirea lor nu se putea perfecta contractul, iar ele au fost luate în calcul la momentul stabilirii redevenței totale.
Aceste investiții nu pot fi confundate cu cele efectuate fără acordul său și ele nu pot fi luate în calcul la stabilirea valorii reziduale.
În drept au fost invocate prevederile art.288 și urm., art.296 Cod procedură civilă.
Intimata -""SRL, prin întâmpinarea depusă a solicitat respingerea ca nefondat a apelului, menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică, cu obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată.
Arată că, în cuprinsul motivelor de apel, apelanta a formulat un nou petit atunci când a solicitat obligarea sa la plata investițiilor efectuate fără acord, față de capetele de cerere formulate în fața primei instanțe, capăt nou față de care solicită aplicarea dispozițiilor art.294 alin.1 Cod procedură civilă.
Consideră că, în speță se încearcă să se obțină o constatare a inexistenței dreptului de a realiza investiții, fără acordul reclamantei și o constatare corelativă a dreptului ei de a nu putea fi obligată la plata acestor investiții.
Având în vedere faptul că, contractul părților a încetat și cele constatate de către instanță în litigiul anterior dintre părți, soluționat prin sentința civilă nr.577/2005 a Tribunalului Satu Mare și decizia nr.79/2006 a Curții de APEL ORADEA, acțiunea reclamantei este inadmisibilă, interesul reclamantei nefiind legitim și actual, lipsind și obiectul cauzei, cum în mod corect a reținut prima instanță.
În privința solicitării intimatei pârâte de a se constata inadmisibilitatea formulării în apel a unui capăt de cerere nou, prin prisma art.294 alin.1 Cod procedură civilă, apelanta reclamantă a învederat instanței în ședința publică din 24 iunie 2008, că referirea sa din motivele de apel la obligarea pârâtei la plata investițiilor nu este o cerere distinctă, ci doar o explicitare a petitului formulat în fața primei instanțe, prin această explicitare apelanta reclamantă neformulând un capăt de cerere prin care să urmărească investirea instanței cu soluționarea lui în prezenta cauză.
Instanța de apel, analizând apelul declarat prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu reține că este nefondat, urmând ca în baza prevederilor art.295 - 296 Cod procedură civilă să dispună respingerea lui ca atare și menținerea în totalitate a sentinței atacate, pentru următoarele considerente:
Între părțile din cauză s-a încheiat la data de 26 iunie 1998, contractul de leasing imobiliar nr.1081 având ca obiect magazinul de desfacere legume - fructe nr.25, situat în SM, -.
La finalizarea contractului încheiat, datorită divergențelor dintre părți asupra valorii la care urma a avea loc transferul dreptului de proprietate a imobilului în favoarea utilizatorului care a optat pentru achiziționarea lui în temeiul clauzei inserate la art.3 lit."c" în contract, a luat naștere litigiul înregistrat sub număr de dosar 3157/2003 al Tribunalului Satu Mare, respectiv nr.436/C/2006 a Curții de APEL ORADEA.
În cadrul acestui litigiu soluționat anterior promovării prezentului litigiu, prin sentința civilă nr.522/LC/2005 a Tribunalului Satu Mare și decizia nr.79/C/13 iunie 2006 Curții de APEL ORADEA, rămasă irevocabilă prin decizia nr.1233 din 20 martie 2007 Înaltei Curți de Casație și Justiție B, au făcut obiectul analizei instanțelor raporturile contractuale dintre părțile, inclusiv valoarea redevenței rămase de achitat și investițiile efectuate de pârâtă, utilizator la imobilul obiect al contractului.
Prin acțiunea în constatare formulată în prezenta cauză apelanta reclamantă a solicitat să se constatate că, investițiile pârâtei la același imobil au fost efectuate ulterior încheierii contractului, că ele au fost efectuate fără acceptul scris al locatorului, că nu s-a depus un deviz de lucrări și că nu poate fi obligată la plata lor.
Această acțiune în constatare formulată de către reclamanta apelantă, prin prisma prevederilor arr.111 Cod procedură civilă vizează, așa cum în mod corect a reținut și prima instanță, constatarea unei situații de fapt și nu a existenței ori inexistenței unui drept, reclamanta urmărind a se constata o stare de fapt privitoare la momentul și felul în care au fost realizate investițiile, cerere evident inadmisibilă prin prisma prevederilor legale invocate.
De asemenea, se reține că în mod judicios a reținut prima instanță că în cauză datorită încetării contractului, soluționării irevocabile a litigiului generat de interpretarea și executarea contractului și a trecerii imobilului în proprietatea pârâtei, ca urmare a achitării prețului, reclamanta nu mai justifică un interes legitim și actual în promovarea cererii vizând stabilirea unor aspecte ce au fost finalizate, prețul vânzării imobilului, cuantumul valorii reziduale rămase de achitat și deductibilitatea investițiilor, fiind analizate în litigiul anterior intrat în puterea lucrului judecat. Scopul vădit al acțiunii formulate, viza așa cum a sesizat și prima instanță, dorința reclamantei de a încasa prețul de piață al imobilului din care să nu fie deduse investițiile ce au sporit valoarea de piață inițială iar pârâta pe motivul nerespectării unor formalități prevăzute contractual, să-și plătească încă o dată propriile investiții.
Acest aspect rezultă de altfel din cuprinsul motivelor de apel, înlăuntrul cărora în explicitarea efectuată, apelanta reclamantă arată că în opinia sa pârâta ar trebui obligată să-i plătească reclamantei investițiile pe care pârâta, prin contribuție proprie le-a efectuat la imobilul din litigiu, ce a fost proprietatea reclamantei.
Aspectele invocate în cuprinsul motivelor de apel în sensul că, investițiile efectuate nu pot fi luate în calcul prin prisma prevederilor art.10 lit."c" din OG nr.51/1997 republicată, nu pot fi reținute, deoarece prevederea invocată privește cheltuieli de întreținere a bunului, ori alte cheltuieli aferente bunului, ori contractului, categorie în care, în mod evident nu pot fi incluse investițiile ce au sporit valoarea de piață a bunului la care s-a efectuat raportarea valorii reziduale.
Prin urmare, se reține că motivele de apel invocate în cauză sunt nefondate, în mod corect și legal reținând prima instanță în cauză, excepția lipsei de interes și obiect și a respins ca atare acțiunea apelantei reclamante.
În consecință, instanța de apel urmează să dispună respingerea ca nefondat a apelului și menținerea în totalitate a sentinței atacate, ca legală și temeinică.
Instanța de apel nu va acorda cheltuieli de judecată, deoarece apelanta nu este îndreptățită la acordarea lor, ca urmare a căderii în pretențiile formulate, iar intimata care a solicitat cheltuieli de judecată nu a dovedit efectuarea lor, prima salarială acordată consilierului juridic ce a redactat întâmpinarea, nefiind o cheltuială de judecată, în sensul vizat de prevederile art.274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECI DE:
Respinge ca nefondat apelul comercial d eclarat de apelanta reclamantă-""-cu sediul în S M,-/A, jud. S M în contradictoriu cu intimata pârâtă-""SRLcu sediul în S M,-, jud. SMî mpotriva sentinței nr.131/LC din 26 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în totalitate.
Fără cheltuieli de judecată în apel.
DEFINITIVĂ.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi 24 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER.
Red.dec. - jud. -
- în concept, 26.06.2008 -
Jud. fond
Tehnoredact. --
26.06.2008 /4 ex.
2 com./27.06.2008
1. -""- cu sediul în S M,-/A, jud. S M
2. -""SRLcu sediul în S M,-, jud. S
Președinte:Vîrtop FloricaJudecători:Vîrtop Florica, Tătar Ioana, Sabău Mirela
