Actiune in constatare Jurisprudenta comerciala. Decizia 82/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
CURTEA DE APEL B-SECTIA A V-A COMERCIAL
Decizia comercial nr.82
Sedinta publica din 13.02.2009
Instanta compusa din:
PREȘEDINTE: Eugenia Voicheci
JUDECĂTOR 2: Gabriela Vințanu
Grefier - -
*************
Pe rol solutionarea apelului formulat de apelantul reclamant, împotriva sentintei comerciale nr.196/F/20.05.2008 și a încheierii din 08.04.2008 pronunțate de Tribunalul Ialomița, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți SC SRL și.
La apelul nominal facut în sedinta public,se prezint apelantul prin avocat care depune împuternicire avocațial la dosar, lips fiind celelalte prți.
Procedura legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de grefierul de ședinț, dup care,
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constat cauza în stare de judecat și acord cuvântul pe apel.
Apelanta prin avocat solicit admiterea apelului astfel cum a fost formulat și motivat, desființarea hotrârilor atacate, ca fiind nelegale și netemeinice, anularea parțial a actului adițional și a hotrârii AGA din 11.05.2007, cu cheltuieli de judecat de la fond.
Curtea solicit apelantului prin aprtor s pun concluzii și în raport de dispozițiile art.132 din Legea nr.31/1990.
Apelanta prin aprtor consider c aceste hotrâri au fost luate cu înclcarea dispozițiilor legale.
Instanța constat închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra apelului comercial d e faț;
Prin cererea înregistrat la nr- din 27 februarie 2008 pe rolul Tribunalului Ialomița -Secția Civil, reclamantul i-a chemat în judecat pe pârâții SC SRL și și a solicitat ca instanța s constate cota de participare a reclamantului și a pârâtului la constituirea capitalului social al societții pârâte. A solicitat cheltuieli de judecat.
În motivarea cererii, reclamantul a artat c împreun cu pârâtul a înființat în 2005 SC SRL, cu un capital social de 200 lei noi, depus în cote egale de asociați. A artat c, pentru realizarea obiectului su de activitate, societatea pârât a încheiat un contract de credit cu Banca Comercial Român pentru un împrumut de 2.200.000 lei, iar pentru a putea accede la acest credit, la solicitarea împrumuttorului, a fost majorat capitalul social de la 200 lei la 13.800 lei, aceast majorare fiind suportat exclusiv de ctre reclamant și având drept consecinț faptul c participarea la capitalul social este în prezent de 13.700 lei pentru reclamant și de 100 lei pentru pârât.
A artat și c pârâtul îi recunoaște cota de participare la capitalul social majorat, astfel cum reiese din procesele-verbale AGA din 16 iulie 2007 și 23 iulie 2007, ca și din interogatoriul existent în dosarul nr-, dar c refuz s se implice în finanțarea activitții societții, c susține ca acest lucru s fie fcut de reclamant exclusiv, poziția acestuia fiind distructiv și menit s blocheze o investiție care a necesitat fonduri foarte mari.
Cererea este întemeiat în drept pe dispozițiile articolului 111 Cod procedur civil.
La 25 martie 2008, reclamantul modificat cererea introductiv de instanț, în sensul c a solicitat ca instanța s constate c reclamantul a depus întreaga sum de 13.600 lei reprezentând majorarea capitalului social al societții pârâte din surse financiare proprii, s dispun nulitatea parțial a actului adițional la actul constitutiv al SC SRL, autentificat de BNP prin încheierea nr.1542 din 2 mai 2007 pentru cauz ilicit, anume în ceea ce privește repartizarea prților sociale și participarea la capital și s constate c cele 1360 de prți sociale aferente aportului adus de reclamant la majorarea de capital îi revine reclamantului, care particip în prezent la acest capital social cu 1370 de prți sociale reprezentând 99,27 % din capital.
În motivarea cererii modificatoare, a fost prezentat aceeași situație de fapt ca și în cererea introductiv de instanț și s-a susținut c actul adițional este nul parțial sub aspectul distribuirii prților sociale în raport de prevederile articolului 221 și de prevederile articolului 7 lit.d din Legea nr. 31/1990, care dispun c fiecare asociat trebuie s aib un aport propriu atât la constituirea cât și la majorarea capitalului unei societți cu rspundere limitat. A invocat și doctrin pe acest aspect, precum și jurisprudenț.
De asemenea, a susținut c, în raport de cele prezentate în precedent, dac bunul adus ca aport nu este proprietatea asociatului, înseamn c acest aport este fictiv, iar actul de majorare a capitalului social poate fi atacat de ctre societate sau de ctre orice persoan interesat.
A formulat aprri și pentru eventualitatea în care pârâtul ar pune în discuție ipoteza c suma de bani de 13.600 lei cu care s-a majorat capitalul social al reprezenta un împrumut sau ar fi rodul unei alte înțelegeri care nu i-ar conferit reclamantului decât un drept de creanț.
Tot la 25 martie 2008 pârâtul a depus întâmpinare, prin care s-a aprat în fapt și în drept faț de cererea introductiv de instanț, susținând în principal c aceasta apare ca inform întrucât în petit nu se arat cotele de participare, numrul de prți sociale și valoarea acestora, invocându-se sub acest aspect dispozițiile articolului 112 alin. 1 pct. 3 Cod procedur civil.
A invocat prevederile articolului 111 Cod procedur civil și excepția inadmisibilitții acțiunii în constatare, susținând c reclamantul nu poate uza de calea acțiunii în constatare dac are la dispoziție calea acțiunii în realizare, anume acțiunea în anulare a hotrârii AGA din 11 mai 2007 prin care s-a decis majorarea de capital și implicit cota de participare la capitalul social.
A formulat aprri și pe fondul cauzei, susținând în raport de hotrârea AGA la care fcut referire c la momentul adoptrii hotrârii de majorare de capital nu s-a pus problema ca vreuna dintre prți s aib cot mai mare decât cealalt.Ca atare, a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiat.
La termenul din 8 aprilie 2008, reclamantul și-a modificat din nou cererea de chemare în judecat, completând captul al doilea al primei cereri modificatoare în sensul c a solicitat s se dispun și nulitatea parțial a hotrârii AGA din 11 mai 2007 pentru cauz ilicit, anume în ceea ce privește repartizarea prților sociale și participarea la capital.
La același termen, pârâtul a depus întâmpinare la cererea modificatoare depus la 25 martie 2008, formulând aprri în fapt și în drept și solicitând respingerea capetelor de cerere ca neîntemeiate.
Prin încheierea de la 8 aprilie 2008, tribunalul a admis excepția inadmisibilitții invocat de pârâtul și a respins ca inadmisibile capetele 1 și 3 din cererea formulat de reclamant.
Pentru a dispune astfel, a reținut prevederile articolului 111 Cod procedur civil, care îl îndrituiesc pe reclamant s formuleze o acțiune în constatare numai dac nu are la dispoziție una în realizare și a reținut c în speț reclamantul are la îndemân aceast acțiune în realizare, fie în numele societții împotriva pârâtului ce nu a depus capitalul social la care s-a obligat, întemeiat pe articolul 65 alin. 2 din Legea nr.31/1990, fie acțiune de excludere a acestui asociat, întemeiat pe dispozițiile articolului 222 alin. 1 lit. a din același act normativ.
Prin sentința comercial nr.196 F din 20 mai 2008, tribunalul a respins ca neîntemeiat cererea privind nulitatea parțial a actului adițional la actul constitutiv, autentificat la 2 mai 2007 și privind nulitatea parțial a Hotrârii AGA din 11 mai 2007. L-a obligat pe recurent (sic!) s plteasc pârâtului 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecat.
Pentru a hotrî astfel, tribunalul a reținut în raport de probele administrate c cei doi asociați din prezenta cauz au hotrât majorarea capitalului social de la 200 lei la 13.800 lei și au stabilit totodat ca vrsmântul bancar efectuat la 2 mai 2007, potrivit ordinului de încasare efectuat pe numele reclamantului, s constituie aport în cote egale pentru ambii asociați.
În raport de aceste probe, a reținut c susținerea reclamantului cu privire la existența aportului fictiv al pârâtului și prin urmare cu privire la nulitatea parțial a celor dou înscrisuri apare ca neîntemeiat, în plus invocând și consimțmântul exprimat de reclamant prin semnarea hotrârii AGA din 11 mai 2007, toate aceste argumente fcând ca în speț s nu-și gseasc aplicarea dispozițiile articolului 966 Cod civil.
A reținut totodat c nu constituie cauz de nulitate absolut încheierea actului adițional din 2 mai 2007 înainte de hotrârea AGA din 11 mai 2007, întrucât nerespectarea dispozițiilor articolului 210 alin. 4 din Legea nr. 31/1990 are ca efect nulitatea relativ a actului astfel încheiat, nulitate acoperit ulterior prin adoptarea hotrârii AGA.
A fcut aplicarea articolului 274 Cod procedur civil;
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel motivat reclamantul, cauza fiind înregistrat sub același numr unic la 30 iulie 2008 pe rolul Curții de Apel Bucure ști - Secția a Va Comercial.
În motivarea apelului, s-a fcut istoricul raporturilor juridice dintre prți și au fost criticate hotrârile instanței de fond cu urmtoarele argumente:
Privitor la încheierea din 8 aprilie 2008, apelantul a susținut c instanța a fost în eroare atunci când a reținut c are la îndemân o acțiune în realizare, întrucât acțiunea pe care a introdus-o este o acțiune în realizare, aceast calificare fiind dat de captul de cerere privind nulitatea absolut parțial a documentelor atacate. Sub acest aspect, a susținut c celelalte capete de cerere, respectiv captul nr. 1 și captul nr. 3, nu trebuie privite ut singuli, ci subsumate captului de cerere privitor la nulitate, fiind irelevant modul în car s-au succedat capetele de cerere.
A susținut c, chiar dac în doctrin și în jurisprudenț se afirm c nulitatea unui act juridic se constat, întrucât nulitatea opereaz în puterea legii din chiar momentul încheierii actului juridic, acțiunea în nulitate absolut sau relativ este o acțiune în realizare, întrucât nu exist nulitți de drept, indiferent de felul nulitții, instanța fiind cea abilitat s verifice existența sau inexistența cazului de nulitate.
În ceea ce privește sentința comercial nr. 196 F din 20 mai 2008, a susținut c aceasta denot neînțelegerea de ctre instanț a situației de fapt, determinat de o analiz superficial a probelor administrate și a normelor legale invocate.
Sub acest aspect, a reiterat susținerile despre incidența dispozițiilor articolului 221 raportat la articolul 7 lit.d din Legea nr.31/1990, despre faptul c aportul reprezint o obligație individual a fiecrui asociat, nefiind posibil promisiunea unui aport ce va fi adus de o alt persoan și susținând c numai o participare efectiv la majorarea capitalului social prin vrsmântul efectuat îi confer asociatului aceast calitate.
A reiterat susținerile despre existența în cauz unui aport fictiv, care determin nulitatea parțial a actului adițional la actul constitutiv și a hotrârii AGA.
A precizat care sunt înscrisurile aflate la dosarul cauzei care confirm susținerile despre aportul su exclusiv la majorarea de capital social și care au fost ignorate de judectorul fondului.
A criticat hotrârea primei instanțe în care s-a reținut c a consimțit la constituirea unui aport în cote egale pentru ambii asociați, artând c acest consimțmânt exprimat a fost rezultatul constrângerii,întrucât în caz de nemajorare a capitalului social Banca Comercial nu ar mai fi acordat creditul solicitat, ceea ce ar fi atras pierderea posibilitții de accesa fondurile europene.
A invocat caracterul imperativ al normelor legale privitoare la constituirea și majorarea capitalului social din aporturi proprietate personal, a invocat prevederile articolelor 1491 și 1492 Cod civil, susținând c de esența societților comerciale este spiritul societar - affectio societatis, element intențional ce se manifest pregnant mai ales în cazul societților de persoane. În aceeași ordine de idei, a artat c participarea efectiv la constituirea sau majorarea capitalului social al societții cu un aport propriu reprezint dovada c asociatul are intenția de a se obliga, lipsa acestei participri denot lipsa intenției de a se obliga, cauza majorrii capitalului social devenind astfel ilicit în condițiile articolului 966 Cod civil.
Apelul este întemeiat în drept pe dispozițiile articolului 282 și urmtoarele Cod procedur civil, pe dispozițiile articolului 221 și articolului 7 din Legea nr. 31/1990.
La 28 noiembrie 2008, intimatul pârâtul a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului,expunând situația de fapt pe care s- grefat litigiul prților și formulând aprri în fapt și în drept faț de motivele de apel.
Faț de actele și lucrrile dosarului, de probele administrate în cauz,Curtea apreciaz apelul ca întemeiat și îl va admite pentru urmtoarele considerente:
La soluționarea excepției inadmisibilitții capetelor de cerere nr. 1 și 3, astfel cum au fost formulate prin cererea modificatoare depus la 25 martie 2008, instanța de fond a apreciat implicit c este sesizat cu trei capete de cerere independente. c apelantul reclamant nu a precizat nici în cadrul celor trei cereri cu care a sesizat instanța, nici în alt modalitate c între aceste capete de cerere exist o relație de interdependenț, dup cum indiscutabil este și faptul c abia în apel critic hotrârea prin care aceste capete de cerere au fost tratate ut singuli.
Numai c lipsa acestor precizri nu poate constitui un argument pentru menținerea unei soluții care nesocotește voința real a prții reclamante și finalitatea urmrit de aceasta la promovarea cererii de chemare în judecat. Instanța de fond, fcând aplicarea dispozițiilor articolului 84 Cod procedur civil, trebuia s dea fiecrei cereri calificarea juridic corespunztoare, dup cum trebuie s constate, indiferent de ordinea așezrii lor în pagin, c nu este învestit cu soluționarea a trei capete de cerere de sine-stttoare, ci cu soluționarea unui capt de cerere principal - respectiv declararea nulitții hotrârii AGA din 11 mai 2007 și a actului adițional la actul constitutiv al SC SRL și cu soluționarea a dou capete de cerere accesorii, care țin de principal, capete de cerere nr. 1 și 3 tinzând la restabilirea echilibrului participativ al asociaților, potrivit aportului real al fiecruia, astfel cum de altfel arat apelantul reclamant în motivele sale de apel (pag.4 paragraful 6 din motivele de apel fila 5 dosarului Curții de Apel Bucure ști ).
Consecința tratrii distincte a acestor capete de cerere este greșita apreciere a finelui de neprimire instituit de articolul 111 Cod procedur civil, sub dou aspecte:
În primul rând, instanța de fond, interpretând ad litteram cele dou capete de cerere ca pe niște acțiuni în constatare și fcând trimitere la cele dou tipuri de acțiuni în realizare la care îl îndreptțeau pe reclamant prevederile articolului 65 alin. 2 din legea nr. 31/1990, respectiv prevederile articolului 222 alin. 1 lit. a din același act normativ, nesocotește scopul promovrii prezentei cererii de chemare în judecat, respectiv acela de recunoaștere dreptului reclamantului asupra a 1370 de prți sociale,corespunztor aportului su la constituirea și majorarea capitalului social.
Or, acest scop nu poate fi atins prin promovarea nici uneia din cele dou acțiuni reținute de instanța de fond.
În ce privește acțiunea întemeiat pe dispozițiile articolului 65 alin. 2 din legea nr. 31/1990, Curtea reține pe de o parte c aceasta nu este la îndemâna reclamantului ca asociat, ci la îndemâna societții comerciale, ca subiect de drept distinct, iar pe de alt parte c aceast acțiunea pornește de la premisalipsei aportului, în timp ce în cauz aportul exist, a fost realizat la momentul majorrii capitalului social, dar se pretinde c nu este efectuat de asociatul pârât.În plus, admiterea unei astfel de acțiuni nu este de natur a da satisfacție urmrit de apelantul reclamant, care urmreșterecunoașterea dreptului sasupra a 1370 de prți sociale,nu regularizarea - prin aport efectiv - a unei situații de deținere egal a prților sociale,situație ce poate fi dedus din înregistrarea în registrul comerțului, din actul adiționând și din hotrârea AGA contestat.
Nici acțiunea întemeiat pe dispozițiile articolului 222 alin. 1 lit. a din legea nr. 31/1990 nu poate avea finalitatea urmrit de apelantul reclamant prin promovarea prezentei cereri, întrucât nu este de natur a aduce recunoașterea aportului su exclusiv la majorarea capitalului social și, deci, a participrii sale reale la deținerea prților sociale.
În plus, Curtea, reține și faptul c, raportat la legtura care exist între capetele de cerere cu care apelantul reclamant a înțeles s învesteasc instanța de fond ca și la finalitatea urmrit prin promovarea cererii de chemare în judecat - respectiv recunoașterea unui drept preexistent,apelantul- reclamant nu avea la îndemân decât acțiunea în constatare,fiind pe deplin respectate cele dou cerințe impuse de articolul 11 Cod procedur civil, respectiv constatareaexistenței unuidreptșiinexistența oricrei acțiuni în realizare,cu excepția celei în nulitate legat de care acțiunea în constatare a fost formulat.
Așadar, privitor la încheierea de la 8 aprilie 2008, Curtea reține c aceasta a fost pronunțat cu înclcarea prevederilor articolului 111 Cod procedur civil.
În ce privește sentința civil nr. 196 F din 20 mai 2008, Curtea apreciaz apelul ca întemeiat. Se constat c instanța de fond și-a întemeiat soluția pe actul adițional, pe hotrârea AGA, pe ordinul de încasare aflat la fila 42 a dosarului și pe dispozițiile articolului 210 alin. 4 din legea nr.31/1990 și, deși reține c în cauz s-a administrat proba cu înscrisuri și interogatoriu, nu precizeaz de ce nu a luat în considerare și restul probelor administrate, mai cu seam pe cele invocate expres de apelantul reclamant în susținerea cererii sale.
Judectorul fondului, fcând referire la dispozițiile articolului 210 alin. 4 din legea nr. 31/1990, care consacr caracterul relativ al nulitții actului adițional încheiat înainte de adoptarea hotrârii AGA, se sprijin pe argumente juridice strine de natura pricinii, întrucât dispozițiile legale invocate, în forma pe care legea nr. 31/1990 o avea la momentul încheierii celor dou acte, se refer la mrimea capitalului social prin emisiunea deacțiuni noisau prin majorarea valorii nominale a celor existente, iar alin. 4 al acestui articol nu conține nimic din cele reținute de judectorul fondului.
În atare situație, în lipsa unui temei juridic care s statueze asupra caracterului relativ al nulitții actului adițional încheiat în lipsa unei hotrâri AGApreexistenteși în raport de care s se aprecieze asupra voinței societare de modificare a actului constitutiv,având în vedere și dispozițiile articolului 67 alin. 1, cu raportare la articolul 59 alin.3 din Normele metodologice nr.773/1998 privind modul de ținere registrelor comerțului și de efectuare a înregistrrilor și la articolul 206 din legea nr. 31/1990 (în redactarea în vigoare la momentul intrrii în vigoare a Normelor), care oblig referentul s verificehotrârea AGA( și publicarea în Monitorul Oficial a celei de majorare a capitalului social) și actul adițional, precum și în lipsa unei analize a întregului material probator, la captul creia s se determine argumentat pertinența, concludența și utilitatea acelor probe reținute, respectiv lipsa de relevanț celor înlturate, Curtea apreciaz c nu s-a realizat o real cercetare a fondului acțiunii în declararea nulitții. Aceasta cu atât mai mult cu cât cererea de constatare a nulitții parțiale a hotrârii AGA nici nu a fost luat în analiz.
Faț de considerentele ce preced, Curtea reține c instanța de fond a dezlegat în mod greșit excepția inadmisibilitții capetelor de cerere nr. 1 și 3 și cererea de constatare a nulitții actului adițional și a hotrârii AGA, astfel c, în temeiul articolului 295 și 296 Cod procedur civil va admite apelul. Cum în privința capetelor de cerere nr. 1 și 3 nu s-a intrat în cercetarea fondului, iar în privința celui de al doilea capt de cerere nu s-a realizat o real cercetare a fondului, în temeiul articolului 297 alin. 1 teza I Cod procedur civil, Curtea va desființa hotrârile atacate, trimițând cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de apelantul reclamant domiciliat în B,Str. -. - nr. 11, sector 5, și cu sediul ales în B la sediul SI ASOCIATII -- A, sector 5, împotriva sentinței comerciale nr.196/F/20.05.2008 și împotriva încheierii din 08.04.2008 pronunțate de Tribunalul Ialomița, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți SC SRL cu sediul în U,-, Județ I și domiciliat în U, B nr. 41, - 1,.1,.6, Județ
Desființeaz hotrârile atacate și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile libere de la comunicare.
Pronunțat în ședinț public astzi, 13 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECTOR
GREFIER
Red. Jud.
Tehnored.
6 ex.
20.03.2009
.
Tribunalul Ialomița,
Judector fond:
Președinte:Eugenia VoicheciJudecători:Eugenia Voicheci, Gabriela Vințanu
