Actiune in constatare Jurisprudenta comerciala. Decizia 86/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
Dosar nr-
DECIZIA NR. 86/Ap.
Ședința publică din 13 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Codruța Vodă judecător
- - - - judecător
- - - - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor declarate de reclamanta B și pârâtul MUNICIPIUL împotriva sentinței civile nr. 2411/C din 23 decembrie 2008, pronunțate de Tribunalul Brașov - Secția Comercială și de contencios Administrativ în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 6 octombrie 2009, potrivit încheierii de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 13 octombrie 2009.
CURTEA,
Asupra apelului de față:
Prin sentința civilă nr. 2411/C/23.12.2008, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosar nr- s-a respins acțiunea formulată de reclamanta - - B, împotriva pârâtului MUNICIPIUL PRIN PRIMAR.
S-a respins cererea reconvențională formulată de pârâta - reclamantă reconvențională împotriva reclamantei - pârâtă reconvențională.
S-au compensat cheltuielile de judecata efectuate de parți.
A reținut Tribunalul că, după cum rezultă din extrasele CF anexate și concluziile expertizei tehnice efectuată de expertul, proprietar asupra terenului înscris în CF 3559 nr.top1184/1 compusă din grădină intravilan de 2.880,00 mp este Statul Român conform înscrisului de la. Conform extrasului de CF 2581 proprietar asupra loturilor cu nr.top 1184/2/1/1 în suprafață de 1011,60 mp respectiv nr.top 1184/2/2 în suprafață de 345,60 mp este Asociația cu drept cumpărare act 568/1940. S-a constatat că autobaza folosește integral terenul înscris în CF 2581 precum și o porțiune de 85 mp din terenul înscris în CF 3559.
S-a arătă că împrejurările de fapt din care rezultă că reclamanta folosește terenul în litigiu este faptul că aceasta a dobândit prin cumpărare autobaza în baza unui caiet de sarcini care a fost întocmit cu ocazia vânzării.
Obiectivele identificate sunt folosite în exclusivitate de personalul fiind necesare îndeplinirii obiectului de activitate al acestei firme.
Din cărțile funciare anexate nu a rezultat că s-ar fi înscris vreodată dreptul de administrare operativă directă a fostei Întreprinderi de Transporturi Auto B pe care reclamanta o indică drept autoarea ei. Din protocolul încheiat la 15 ianuarie 1975 între Întreprinderea de Transporturi B și Întreprinderea de Transporturi Auto Bar ezultat că aceasta din urmă a refuzat preluarea proiectelor de execuție a construcțiilor.
Ca urmare, cum reclamanta nu a făcut dovada că imobilele în litigiu erau în administrare operativă a fost B nu s-a putut reține că dreptul de administrare s-a transformat în baza Legii 15/1990 în drept de proprietate.
Dobândirea dreptului de proprietate impunea din partea fostei persoane juridice cu capital de stat care a vândut acțiunile reclamantei să valorifice dreptul ei potrivit HG 834/1991, lucru pe care nu l-a făcut.
De asemenea, reclamanta a recunoscut că nu a urmat procedura administrativă reglementată de HG 834/1991, etapă necesară la finalizarea căreia deveneau aplicabile prevederile art. 20 al.2 din Legea 15/1990.Actele ce emană de la reclamantă( bilanț contabil, liste inventar) au fost înlăturate fiind acte ce emană de la partea interesată și ca urmare pot fi subiective.
S-a înlăturat și susținerea reclamantei potrivit căreia dreptul de superficie a luat naștere în baza unei convenții, respectiv Ordinul 530/1979 al Ministerului Agriculturii și Industriei Alimentare întrucât aceste act nu constituie o convenție în sensul art.942 cod civil ci un act administrativ de autoritate.
Față de considerentele susmenționate s- constatat că cererea reclamantei este nefondată urmând a fi respinsă.
Referitor la cererea reconvențională s-a reținut că potrivit prevederilor art. 2 din Legea nr.213 din 17 noiembrie 1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia:
"Statul sau unitățile administrativ-teritoriale exercită posesia, folosința și dispoziția bunurilor care alcătuiesc domeniul public, în limitele și condițiile legii," iar potrivit prevederilor art. 3 al.(4)" Domeniul public al comunelor, al orașelor și al municipiilor este alcătuit din bunurile prevăzute la pct. III din anexă sau din alte bunuri de uz sau de intere public local, declarate ca atare prin hotărâre a consiliului local, dacă nu sunt declarate prin lege bunurile de uz sau de interes public național sau județean".
Cum în cauză reclamanta reconvențională nu a dovedit îndeplinirea cerințelor prevăzute de textul de lege susmenționat s-a respins cererea reconvențională ca neîntemeiată.
S-au compensat cheltuielile de judecată efectuate de părți potrivit prevederilor art. 276 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei soluții a declarat apel reclamanta, aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, modificarea în parte a sentinței în sensul admiterii acțiunii principale și-a intabulării dreptului de proprietate al asupra construcțiilor și instituirea dreptului de superficie în CF 2581, nr. top 1184/1/1 și 1184/2/2/1 și CF 3559, nr. top 1184/1/1, ambele a localității.
În conformitate cu art.293 Cod procedură civilă reclamanta reconvențională Municipiul a aderat la apelul, solicitând admiterea cererii de aderare la apelul părții adverse și schimbarea în parte a sentinței apelate în sensul admiterii cererii reconvenționale.
În expunerea motivelor de apel, reclamanta arată că, greșit a apreciat instanța de fond că nu este titulara unui drept de proprietate extratabular asupra construcțiilor situate în B, localitatea,- edificate pe termenele înscrise în CF 2581 nr. top 1184/1/1 și 1184/2/2/1 și CF 3559, nr. top 1184/1/1 ambele a localității, întrucât este vorba de un drept de proprietate asupra unor construcții născut prin edificarea acestor imobile și ulterior prin introducerea lor în capitalul societății, și ulterior, transmiterea acestora, ca și componență a patrimoniului.
Astfel, a avut în administrare în cadrul Autobazei 2 și autocoloana, autocoloană care, cu ocazia reorganizării societății B, în temeiul Legii nr. 15/1990 a revenit reclamantei apelante, în cadrul unei transmisiuni cu titlu universal.
Greșit se arată-n continuare s-a apreciat că actele ce emană de la reclamantă sunt subiective, întrucât înscrisurile sunt emanate de la o altă societate decât cea reclamantă, nu sunt "procausa", datate anterior nașterii litigiului.
Se mai arată că, dispozițiile nr.HG 834/1991 nu sunt aplicabile speței, întrucât obiectul acțiunii vizează construcții.
Se conchide că-n speță s-a făcut dovada unui drept de proprietate asupra imobilelor - construcții, impunându-se înscrierea reclamantei în, respectiv instituirea unui drept de superficie asupra terenului pe care sunt edificate aceste construcții, în acord cu dispozițiile (Decizia nr. 893/1994 a ).
În drept Legea nr. 15/1990, HG1264/1990, Legea nr. 31/1990.
În expunerea motivelor de apel, reclamanta reconvențională arată că, pe lângă dispozițiile art. 644 Cod civil ce reglementează modul de dobândire și transmitere a proprietății bunurilor, art. 645 Cod civil consacră și modul de dobândire a dreptului de proprietate prin lege.
Astfel, art. 7 lit.f din Legea nr. 213/1998 prevede că proprietatea publică poate fi dobândită prin alte moduri prevăzute de lege, pe lângă cele expres enumerate la lit. a - e, incluzând, firesc legea însăși. Astfel, conform art. 3 alin. 4 din Legea nr. 213/1998 cu aplicarea art. 122 alin. 1 din Legea nr. 215/1991 eronat a reținut instanța fondului că nu s-a dovedit dreptul de proprietate publică a Municipiului asupra bunurilor utilizate de Regia Autonomă de Gospodărire Comunală și Prestări Servicii organizată în subordinea Consiliului Local al Municipiului.
Apelul reclamantei este nefondat iar al reclamantei reconvenționale Municipiul este fondat.
Proprietari tabulari ai terenurilor înscrise în 3559 și 2581 sunt Statul Român și Asociația, nefiind înscris dreptul de administrare operativă directă a fostei Întreprinderi de Transporturi Auto B, autoare a reclamantei apelante
Din protocolul încheiat la 15.01.1975 a rezultat că Bar efuzat să preia proiecte de execuție a construcțiilor, astfel încât, nefăcând parte din patrimoniul autoarei construcțiile nu au putut să fie transmise în cadrul procesului de privatizare.
Astfel, corect a reținut instanța fondului că imobilele în litigiu nu erau în administrarea operativă a B, dreptul de administrare nefiind transformat în baza Legii nr. 15/1990 în drept de proprietate.
Aceasta întrucât transmiterea bunurilor nu a avut loc ope legis, ci-n condițiile unei proceduri administrative, reglementate de art. 16 - 19 din Legea nr. 15/1990 și finalizate prin emiterea certificatului de atestare a dreptului de proprietate în baza nr.HG 834/199.
Într-adevăr prin nr.HG 834/1991 se stabilea regimul juridic al terenurilor identificate prin domeniul său de reglementare, de care depindea însă îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară cu privire la construcții, conform principiului superficies cedit.
Astfel, actul administrativ avea efect constitutiv, fiind unicul act de întabulare.
Ori cum corect a apreciat instanța fondului nu există titlu din care să se fi născut dreptul de folosință al asupra terenurilor, unicele acte juridice prin care se poate constitui un astfel de drept constând în convenție, concesiune sau legat. În speță, Ordinul nr. 530/1979 al Ministerului Agriculturii și Industriei alimentare nu reprezintă o convenție în sensul art. 942 Cod civil, ci un act administrativ de autoritate emis în temeiul art. 16 alin. 2 din Legea nr. 59/1974 cu privire la fondul funciar.
În fine, dreptul de proprietate socialistă n-a fost susceptibil de dezmembrare, iar constituirea dreptului de superficie ar fi fost lipsită de rațiune, întrucât proprietarul construcției ar fi fost unul și același cu proprietarul terenului.
În ceea ce privește acțiunea reconvențională greșit a apreciat instanța fondului că, nu s-a făcut dovada îndeplinirii de către reclamantul reconvențional Municipiul a cerințelor art. 2 și 3 alin. 4 din Legea nr. 213/1998.
Aceasta întrucât, potrivit art. 1 din Legea nr. 213/1997 dreptul de proprietate publică aparține statului sau unităților administrativ-teritoriale asupra bunurilor care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de interes sau de uz obștesc.
Totodată, conform art. 2 din Legea nr. 213/1998, statul sau unitățile administrativ teritoriale exercită posesia, folosința și dispoziția asupra tuturor bunurilor care alcătuiesc domeniul public, în limitele și-n condițiile legii.
Conform art. 3 (4), domeniul public al comunelor, orașelor și al municipiilor este alcătuit din bunurile prevăzute la pct. III din anexă și din alte bunuri de uz sau interes public local, declarate ca atare prin hotărâre a Consiliului local, dacă nu sunt declarate prin lege bunuri de uz sau interes public național ori județean.
Ori, prin nr.HG 972/2002 publicată în Of. nr. 697 bis, respectiv anexa 5, referitoare la bunurilor care aparțin domeniului public al municipiului, au trecut în domeniul public al municipiului imobilul situat în B-dul -, nr. 399, construcție din cărămidă CF 2581, nr. top 1184/2/1/1, nr. top 1184/2/2/1 clădire și teren în suprafață de 1357,20 mp. ateliere, garaje ale sistemului de transport public local în comun de persoane, și CF 3559, nr. top 1184/1 în suprafață de 2880 mp.
Astfel în acord cu dispozițiile art. 8 din Legea nr. 213/1998, terenurile sus amintite au trecut din proprietatea privată a Orașului, respectiv a Statului Român în domeniul public al Municipiului devenind drept de proprietate publică, conform art. 7 lit.e, pentru cauză de utilitate publică.
Ori, întrucât bunurile sus amintite sunt prevăzute în anexa III, ele incluzându-se în categoria celor care prin natura lor sunt de folosință și de interes public, nu era necesară emiterea unei hotărâri de Consiliu local, prima instanță eronat apreciind că nu s-a făcut dovada îndeplinirii art. 3 alin. 4 din Legea nr. 213/1998.
Potrivit art. 36 din Legea nr. 7/1996 văzând concluziile expertizei tehnice efectuată de expert va dispune rectificarea CF 2581 - de Avere (A) în sensul că se înscrie la nr. top 1184/2/1/1 grădină intravilan de 1043,00 mp în loc de 1011,60 mp iar la nr. top 1184/2/2/1 grădină intravilan de 358 mp în loc de 345,60 mp, întrucât înscrierea în CF nu era în concordanță cu situația reală actuală a imobilului.
În fine, în temeiul art. 47 alin. 2 din Legea nr. 7/1996 va dispune înscrierea în CF a dreptului de proprietate publică a Municipiului, în temeiul Legii nr. 213/1998 asupra terenurilor înscrise în CF 2581, sub nr. top 1184/2/1/1 grădină intravilan și nr. top 1184/2/2/1 alcătuit din grădină intravilan, respectiv CF 3559 nr. top 1184/1 constituit din grădină intravilan și asupra construcțiilor neîntabulate aflate pe acestea, construcție de cărămidă, respectiv ateliere-garaje ale sistemului de transport public local, la momentul rămânerii irevocabile a prezentei.
Pentru rațiunile de fapt și de drept sus amintite, conform art. 296 Cod procedură civilă, Curtea va respinge apelul reclamantei, va admite conform art. 293 Cod procedură civilă cererea de aderare la apel, schimbând în parte sentința apelată, în sensul admiterii în parte a acțiunii reconvenționale și-a constatării dreptului de proprietate publică a Municipiului, doar pentru bunurile de utilitate publică cuprinse în nr.HG 972/2002, cu consecință, înscrierii în și-a rectificării CF potrivit art. 36 din Legea nr. 7/1996, în sensul celor sus amintite.
Văzând art. 274 Cod procedură civilă va obliga pe intimata-pârâtă reconvențională să plătească recurentului-reclamant reconvențional Municipiul, suma de 6.000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial, la fond și-n apel.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 2411/C/23.12.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ.
Admite cererea de aderare la apel, formulată de reclamantul reconvențional Municipiul împotriva aceleiași sentințe, pe care o schimbă în parte în sensul că:
Admite în parte cererea reconvențională formulată de reclamantul reconvențional Municipiul împotriva pârâtei reconvenționale, și-n consecință:
Constată dreptul de proprietate al Municipiului asupra terenurilor înscrise în CF 2581 sub nr. top 1184/2/1/1 grădină intravilan și nr. top 1184/2/2/1 alcătuit din grădină intravilan, respectiv CF 3559 nr. top 1184/1 constituit din grădină intravilan și asupra construcțiilor neîntabulate aflate pe acestea, construcție de cărămidă, respectiv ateliere - garaje ale sistemului de transport public local, în baza Legii nr. 213/1998.
Dispune rectificarea CF 2581 - de Avere (A) în sensul că, se înscrie la nr. top 1184/2/1/1 grădină intravilan de 1043,00 mp în loc de 1011,60 mp, iar la nr. top 1184/2/2/1 grădină intravilan de 358 mp în loc de 345,60 mp.
Dispune înscrierea în CF a dreptului de proprietate al Municipiului, în temeiul Legii nr. 213/1998, potrivit prezentei la momentul rămânerii sale irevocabile.
Obligă pe intimata-pârâtă reconvențională să plătească recurentului - reclamant reconvențional, Municipiul, suma de 6000 lei, cheltuieli de judecată la fond și-n apel.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 octombrie 2009.
Președinte, JUDECĂTOR 2: Gabriel Ștefăniță
- - - -
Grefier,
- -
Red./13.11.2009
Dact./17.11.2009/5 ex.
Jud.fond:
Președinte:Codruța VodăJudecători:Codruța Vodă, Gabriel Ștefăniță, Tatiana Micu
