Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 496/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
DECIZIA NR. 496/ DOSAR NR-
Ședința publică din 14 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriel Ștefăniță JUDECĂTOR 2: Codruța Vodă
- - - - judecător
- - - - judecător
- - - - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B împotriva sentinței civile nr. 1336/Sind din 5 iunie 2009, pronunțate de JUDECĂTOR 3: Carmen Bujan l-sindic în dosar nr- al Tribunalului Brașov - Secția comercială și de contencios Administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 13 octombrie 2009, potrivit încheierii de ședință din acea zi.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 14 octombrie 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 1336/Sind/2009 pronunțată de judecătorul - sindic în dosar nr- al tribunalului Brașov -secția comercială și de contencios administrativ, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul DGFP B în contradictoriu cu pârâtul.
A reținut judecătorul-sindic că prin sentința civilă nr. 667//10.10.2005 a Tribunalului Brașovs - respins acțiunea reclamantei, reținându-se că niciuna din faptele de atragere a răspunderii invocate nu au fost dovedite.
Prin decizia nr. 971/R/15.12.2005 a Curții de Apel Brașovs -a admis recursul reclamantei DGFP B și s-a casat sentința menționată, trimițându-se cauza spre rejudecare pentru a se analiza săvârșirea de către pârât a faptei prevăzute de art. 137 lit. d din Legea nr. 64/1995 republicată, în vigoare la acea dată și pentru efectuarea unei expertize în vederea stabilirii cuantumului sumei destinate acoperirii pasivului.
În rejudecare s-a dispus efectuarea unei expertize contabile, depunându-se la data de 13.04.2009 Raportul de expertiză contabilă tehnică, întocmit de expertul, depunându-se totodată o serie de înscrisuri.
În ce privește cauzele de răspundere indicate de reclamantă în acțiune, respectiv folosirea bunurilor sau creditelor persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al altor persoane, efectuarea de acte de comerț în interes personal sub acoperirea persoanei juridice, dispunerea în interes personal a continuării activității care ducea în mod vădit persoana juridică la încetarea de plăți, deturnarea sau ascunderea unei părți din activul persoanei juridice sau mărirea în mod fictiv a pasivului acesteia și folosirea de mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri în scopul întârzierii de plăți, s-a constatat că nu pot fi reținute în sarcina pârâtului. Astfel, din nicio probă nu a reieșit săvârșirea de către pârât a acestor fapte iar sentința civilă nr. 667/sind/10.10.2005 a Tribunalului Brașova fost casată cu trimitere spre rejudecare doar sub aspectul neanalizării incidenței faptei de a nu ține contabilitatea în conformitate cu legea. În decizia nr. 971/R/15.12.2005 a Curții de Apel Brașovs -a reținut că sunt nefondate criticile reclamantei DGFP B privind antrenarea răspunderii pârâtului pentru faptele prevăzute de art. 137 literele a, c, e, din Legea nr. 64/1995 republicată, judecătorul sindic reținând în mod corect că nu s-a dovedit săvârșirea acelor fapte.
Față de cele învederate s-a analizat și incidența cauzei de răspundere prevăzută de art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006 referitor la neținerea contabilității în conformitate cu legea.
Pentru a se reține această cauză de răspundere a administratorului debitoarei este necesar să se constate existența celor patru condiții pentru atragerea răspunderii civile delictuale, și anume existența faptei ilicite, a prejudiciului produs, a legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și a vinovăției pârâtului în săvârșirea faptei. Din Raportul de expertiză contabilă tehnică nr. -, întocmit de expertul s-a arătat că deși s-a dovedit că factura nr. -, care nu a fost înregistrată în evidența contabilă a debitoarei, nu a avut la bază o operațiune economică reală, la un control efectuat la 3 ani de la emiterea facturii inspectorii fiscali au decis să înregistreze această factură la care se calculează toate obligațiile fiscale care decurg din aceasta, inclusiv penalități, dobânzi, majorări. S-a concluzionat că înregistrarea în contabilitate a facturilor proforme la solicitarea controlorilor fiscali a produs ca efect majorarea obligațiilor de plată a agentului economic cu suma de - lei ROL. S-a mai arătat că facturile proforme emise pentru operațiuni economice care nu au avut loc nu se iau în considerare, potrivit legii, iar prin această modalitate de calcul controlorii financiari au reușit să majoreze obligațiile de plată în mod exagerat la o societate și așa aflată în dificultăți financiare, determinând astfel intrarea societății în faliment. În consecință, față de aceste constatări ale expertului contabil s-a constatat că nu se poate reține existența unei legături de cauzalitate între fapta pârâtului de a nu înregistra în contabilitate facturile proforma și intrarea în faliment a societății debitoare. Aceasta s-a produs, așa cum reiese din raportul de expertiză menționat, mai degrabă ca urmare a înregistrării de către controlori în contabilitate a facturilor proforma care nu au avut la bază o operațiune economică reală și care nu trebuiau luate în considerare. În lipsa unui raport de cauzalitate între fapta pârâtului de a nu ține contabilitatea conform legii și intrarea în faliment a debitoarei nu se poate atragerea răspunderii fostului administrator al debitoarei pentru prejudiciul produs reclamantei. Nici cu privire la existența vinovăției nu se poate reține cu certitudine îndeplinirea acestei condiții, de vreme ce expertul reține în același raport, la fila 7 din raport, că în urma vânzării imobilului conform contractului nr. 868/16.08.2002 încheiat cu firma SC SRL societatea debitoare plătește DGFP B suma de - lei, sumă care acoperă integral TVA-ul datorat și o parte din majorările de întârziere, fapt care demonstrează că debitorul a fost de bună credință, încercând să își achite obligațiile față de creditori. De asemenea, de vreme ce facturile proforma neînregistrate în cantabilitate nu au avut la bază operațiuni economice reale și nu trebuiau luate în considerare, nu s-a putut reține că neînregistrarea lor în contabilitate ar fi produs vreun prejudiciu creditoarei DGFP
Întrucât pentru atragerea răspunderii fostului administrator al debitoarei nu este suficientă doar nerespectarea dispozițiilor legale referitoare la ținerea contabilității, fiind necesar ca prin aceasta să se cauzeze un prejudiciu și să existe o legătură de cauzalitate între neținerea contabilității și intrarea societății debitoare în faliment, precum și existența vinovăției pârâtului, nu s-a putut admite cererea reclamantei creditoare DGFP B de obligare a pârâtului să suporte din averea personală o parte din pasivul debitoarei, deoarece în cauză nu sunt întrunite aceste condiții pentru răspunderea civilă delictuală.
Față de aceste considerente judecătorul - sindic a constatat că nu sunt întrunite nici condițiile art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006 pentru răspunderea pârâtului, motiv pentru care s-a respins acțiunea reclamantei ca neîntemeiată.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs DGFP B aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul admiterii acțiunii și-a obligării pârâtului la plata creanțelor bugetare în sumă de 849.699.273 lei cu care debitoarea ARTA figurează în evidențele fiscale.
În expunerea motivelor de recurs se arată că administratorul debitoarei a încheiat contracte de vânzare-cumpărare în detrimentul societății, nu a urmărit încasarea contravalorii mărfurilor, nu a efectuat demersuri în vederea recuperării contravalorii mărfii vândute și a condus defectuos evidența contabilă a societății.
Greșit s-a apreciat de judecătorul-sindic că nu există legătură de cauzalitate, respectiv că activitatea a fost condusă conform cu legea. Aceasta întrucât actele și activitatea societății a fost supusă verificării de către administrator și ulterior de lichidatorul judiciar, singurul în măsură să facă aprecieri asupra activității debitoarei.
Relativ la achitarea obligațiilor cu titlu TVA, achitate în anul 2002, se învederează că acțiunea s-a promovat în anul 2004, fiind imposibil ca obligațiile cu titlu TVA să se fi achitat anterior. Totodată, ulterior deschiderii procedurii s-a înstrăinat un imobil care era și sediul societății, în detrimentul bugetului de stat.
Astfel, se creează prezumția săvârșirii de către conducătorul societății a faptelor prevăzute de art. 137 lit.b, efectuând acte de comerț în interes personal sub acoperirea societății.
Totodată, lichidatorul judiciar n-a probat cu documente contabile înstrăinarea unei părți din patrimoniul societății, iar pârâtul a cunoscut o decapitalizare prin contractarea unui credit la Banca cu dobânzi împovărătoare.
Se mai arată că, după deschiderea procedurii reorganizării, a efectuat vânzarea activelor societății, respectiv a imobilului înscris în CF 16114 B, top 10544/7/4/2 compus din clădire și teren, fără a-și onora obligațiile față de creditori. În fine, se mai arată că, nu s-a conformat prevederilor contractuale, respectiv contractul /19.05.2001, în vederea obținerii sursei de finanțare pentru realizarea investiției noi de achiziționare a unui spațiu de producție și a echipamentelor aferente.
Se conchide că s-au săvârșit faptele prevăzute de art. 137 lit.a, b, c, e, f din Legea nr. 85/2006.
Recursul este neîntemeiat.
Prin decizia nr. 971/R/15.12.2005 s-au fixat limitele judecății, în sensul că s-a constatat existența faptelor prevăzute de art. 137 lit.b și d din Legea nr. 85/2006trimițându-se cauza spre rejudecare, pentru administrarea probei cu expertiză, care să cuantifice prejudiciul produs.
Astfel, criticile recurentei privind greșita judecată în ceea ce privește săvârșirea de către pârâtul a faptelor prevăzute de art. 137 lit. a, c, e și nu se susțin în cauză operând puterea lucrului judecat, față de Decizia nr. 971/R/15.12.2005.
În ceea ce privește fapta prevăzută la art. 137 lit.b, constând în înstrăinarea imobilului situat în Stupini,-, județul B prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 868/16.08.2002, expertul, în raportul de expertiză tehnică nr. - a reținut că suma de 398.650.000 lei vechi a fost utilizată pentru achitarea unor datorii, inclusiv către DGFP din care TVA, 34.677.423 lei și impozit pe salarii 38.322.577 lei, rezultând că nu există vinovăție. Totodată, nu există relație de cauzalitate, între fapta și starea de insolvență a debitoarei ARTA, în sensul că, vânzarea a operat la 16.08.2002, iar ARTA a intrat în procedura reorganizării judiciar și-a falimentului prin sentința nr. 15/SIND/6.03.2001, deci la o dată anterioară.
Corect a apreciat judecătorul-sindic că neînregistrarea în evidența contabilă a facturii nr. - (proforma) nu a fost de natură să genereze intrarea în faliment a societății debitoare. Aceasta întrucât, cum corect s-a arătat în expertiza tehnică, facturile proforma emise pentru operațiuni economice care nu au avut loc nu se iau în considerare, potrivit legii, iar prin această modalitate de clacul, controlorii financiari au reușit să majoreze obligațiile de plată în mod exagerat, determinând intrarea societății în faliment. Astfel, în ceea ce privește fapta prevăzută la art. 137 lit. d și constând în neînregistrarea în contabilitate a facturii nr. 31888 nu există relație de cauzalitate între aceasta și starea de insolvență a debitoarei ARTA
Pentru motivele de fapt și de drept sus-amintite, Curtea, conform art. 312 alin.1 Cod procedură civilă va respinge prezentul recurs, menținând ca temeinică și legală sentința civilă nr. 1336/SIND/5.06.2009 pronunțată de judecătorul-sindic în dosar nr- al Tribunalului Brașov, secția comercială și de contencios administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul DGFP B împotriva sentinței civile nr. 1336/SIND/5.06.2009 pronunțată de judecătorul-sindic, în dosar nr- al Tribunalului Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 octombrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.:./ 11.11.2009
Tehnored: / 17.11.2009/ - 4 ex -
Judecător sindic:
Președinte:Gabriel ȘtefănițăJudecători:Gabriel Ștefăniță, Codruța Vodă, Carmen Bujan
