Actiune in constatare Jurisprudenta comerciala. Decizia 92/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - constatare nulitate act -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr.92
Ședința publică din22 iunie 2009
PREȘEDINTE: Bratu Ileana
JUDECĂTOR 2: Sas Remus
Grefier - -
Pe rolul instanței se află pronunțarea asupra apelului declarat de reclamanta Societatea Cooperatistă Meșteșugărească, cu sediul ales la Cabinet Avocat,-,.8, județul S,împotrivasentinței nr.258/16.02.2009pronunțată de Tribunalul Suceava, intimați fiind, SC SRL B, SC Com SRL și.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 15 iunie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat și care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea a fost amânată pentru astăzi, 22 iunie 2009.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra apelului de față, constată:
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Fălticeni sub nr. 985 din 15.04.2004, reclamanta Sas olicitat, în contradictoriu cu pârâții și COM S anularea formelor de executare inițiate în baza contractului de împrumut cu ipotecă autentificat sub nr. 1181 din 28.05.2003 de Biroul Notarului Public " " încheiat între pârâți și suspendarea executării până la soluționarea contestației la executare. De asemenea, reclamanta a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de împrumut cu ipotecă nr. 1181 din 28.05.2003 a BNP " ".
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, prin contractul de împrumut autentificat sub nr. 1181 din 28.05.2003 la BNP " ", creditorul a împrumutat suma de 10.000 euro către SC COM SRL, reprezentată prin, sumă ce urma să fie restituită până la data de 28.11.2003. Pentru garantarea restituirii sumei împrumutate s-a constituit o ipotecă în favoarea creditorului asupra imobilelor: magazie materiale, birouri atelier, atelier confecții metalice, magazie și garaj auto, magazie var, beci situate pe suprafața de 4727 mp teren proprietatea municipiului F, imobile situate pe str. - cel, înscrise în CF 2351/N a com. cad. F, imobile dobândite de debitor în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 5057/12.11.2002 a BNP " " de la.A Întrucât debitorul nu a restituit împrumutul, creditorul a investit contractul de împrumut cu formulă executorie și a demarat formele de executare silită asupra imobilelor arătate.
A mai arătat reclamanta că, dat fiind că pârâta SC COM SRL nu și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contractul de vânzare cumpărare nr. 5057/2002 a promovat acțiune pentru rezilierea acestui contract ce formează obiectul dosarului nr. 116/COM.CA/2004 al Tribunalului Suceava cu termen de judecată la data de 01.04.2004. Ulterior promovării acțiunii a aflat despre contractul de împrumut cu ipotecă motiv pentru care și-a completat acțiunea în sensul desființării și a acestui contract dat fiind că desființarea contractului de vânzare cumpărare presupune și repunerea părților în situația anterioară.
A precizat reclamanta că nulitatea absolută a contractului de ipotecă pentru cauză ilicită rezultă din încălcarea unor dispoziții legale la constituirea ipotecii, reprezentând o operațiune speculativă între creditorul și debitorul contractului de împrumut ca persoane particulare. De vreme ce împrumutătorul nu posedă o chitanță din partea SC COM SRL din care să rezulte că suma împrumutată a fost evidențiată în contabilitatea societății, fiind încălcate atât regulile mandatului cât și dispozițiile Legii nr. 82/1991, o astfel de ipotecă este lovită de nulitate absolută și nu poate produce efecte juridice.
La termenul din 07.04.2004 reclamanta și-a precizat acțiunea în sensul că a solicitat a se constata că, contractul de împrumut, deși autentic, este unul simulat, fiind încheiat în realitate între pârâtul și numitul ca persoană fizică, iar suma de 10.000 euro nu a fost predată odată cu încheierea contractului ci eșalonat, începând cu aceeași dată, 28.05.2003 de către SC SRL B - Filiala F (a cărui patron este ), prin reprezentantul G, încheind contracte pe 30 de zile cu dobândă, cu încheierea de alte contracte în măsura în care nu achita dobânda lunii precedente, plus pentru tranșa următoare. Așa fiind, contractul de împrumut deghizat este nul absolut, pentru cauză falsă și ilicită și încheiat prin fraudă la lege, urmărindu-se eludarea legii cu privire la dobândă și obținerea pe căi nelegale garantarea împrumutului cu ipotecă asupra imobilelor proprietatea SC COM SRL și nu a lui - persoană fizică beneficiară a împrumutului.
Prin încheierea de ședință din 10.06.2004 a fost disjuns capătul de cerere privind constatarea nulității contractului de împrumut cu ipotecă de contestația la executare formându-se dosarul nr. 2046/14.06.2004.
Pârâta SC COM SRL Saf ormulat întâmpinare și a arătat că împrumutul a fost efectuat de către numitul în calitate de persoană fizică iar suma de 10.000 euro nu au fost predați de către odată cu semnarea contractului autentic ci au fost ridicați, eșalonat, de la SC SRL - Filiala A mai arătat pârâta că acest împrumut nu a fost evidențiat în contabilitatea societății întrucât era un împrumut personal al administratorului.
Prin sentința civilă nr. 1202/13.09.2004, Judecătoria Fălticeni și-a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Suceava.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava - Secția comercială și de contencios administrative și fiscal sub nr. 2811/COM/CA/29.10.2004 (nr. nou -).
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Fălticeni sub nr. 1989/09.06.2004, reclamantul, în calitate de reprezentant al SC COM SRL Sas olicitat, în contradictoriu cu pârâții și anularea formelor de executare silită pornită, la solicitarea pârâtului, în dosarul nr. 3/2004 al executorului judecătoresc arătând că titlul executoriu, respectiv contractul de împrumut cu ipotecă autentificat sub nr. 1191 din 28.05.2003 la Biroul Notarului Public este nul absolut, fiind încheiat cu încălcarea dispozițiilor art. 948 pct. 4, 966 și 968 din Codul civil.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, din contractul de împrumut ar rezulta că societatea reclamantă a împrumutat suma de 10.000 Euro de la pârât, fără dobândă, sumă scadentă la data de 28.11.2003. Pentru garantarea împrumutului s-a instituit un drept de ipotecă în favoarea creditorului asupra imobilului - de producție F care era, la data încheierii contractului, în proprietatea debitorului. A mai arătat reclamanta că, în realitate, în momentul încheierii contractului de împrumut, creditorul nu a predat suma de 10.000 Euro ce constituie obiectul contractului, ceea ce face ca actul juridic să fie lipsit de cauză. Deși teoretic, conform contractului debitorul împrumutat este societatea SC SRL, în realitate, parte în raportul juridic este în calitate de persoană fizică, dovadă fiind lipsa ștampilei societății la semnătura împrumutatului și faptul că aceasta nu s-a înscris în contabilitate cu suma care se presupune că i s-ar fi remis. A precizat reclamanta că, acest contract s-a încheiat în ideea de a crea o aparență de legalitate față de un alt șir de contracte de amanet încheiate concomitent sau ulterior, iar o parte din sumele de bani formând obiectul convenției în discuție, au fost remise ulterior, dar în baza contractelor de amanet.
În susținerea cererii, reclamanta a depus înscrisuri.
Prin încheierea de ședință din 13.09.2004 a fost disjuns capătul de cerere privind constatarea nulității contractului de împrumut cu ipotecă și s-a format dosarul nr. 3068/16.09.2004 al Judecătoriei Fălticeni.
Prin sentința civilă nr. 1405 din 13.10.2004 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosarul nr. 3068/2004, a fost admisă excepția necompetenței materiale și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal sub nr. 2961/COM/29.11.2004.
Prin încheierea de ședință din 28.01.2005, dosarul nr. 2961/COM/CA/2004 a fost conexat la dosarul nr. 2811/COM/CA/2004.
La dosar au fost atașate spre consultare dosarele nr. 985/2004 al Judecătoriei Fălticeni și dosarul nr. 116/COM/CA/2004 al Tribunalului Suceava.
În cauză, s-a administrat proba cu o expertiză contabilă ( 186 - 189) și cu declarațiile martorilor G ( 51), G ( 105-107) și ( 108).
Prin sentința nr. 1603 din 28 mai 2007, Tribunalul Suceava - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, respins ca nefondată acțiunea, luându-se act că pârâții nu au solicitat cheltuieli de judecată.
S-a reținut că în cauză nu sunt date elemente care să conducă la constatarea nulității contractului de împrumut cu ipotecă autentificat sub nr. 1181 din 28.05.2003 și nici la constatarea caracterului simulat al convenției.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanta S și pârâta SC SRL
Prin decizia nr. 58 din 19 mai 2008 Curții de APEL SUCEAVA - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a fost admis apelul declarat de reclamanta Societatea Cooperatistă Meșteșugărească "Consin"- S, s-a desființat sentința atacată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
Totodată a fost respins apelul declarat de pârâta SC " Com" SRL. - S, pentru lipsa calității procesuale.
S-a reținut că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra acțiunii formulate de pârâta SC " Com" SRL. - S în dosarul nr. 2961/COM.CA/2004, conexat la prezenta cauză prin încheierea din 28.01.2005, această nepronunțare echivalând cu excepția nepronunțării fondului, conform art. 297 Cod procedură civilă.
Cu referire la apelul declarat de pârâta SC" Com"SRL. - S, s-a reținut că a fost făcută dovada că aceasta a fost radiată de la Oficiul Registrului Comerțului S la data de 26.02.2008, anterior datei la care a fost promovat recursul, respectiv 14.03.2008.
Prin sentința nr. 258/16.02.2009 a Tribunalului Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr-, s-a respins ca nefondată cererea având ca obiect constatarea simulație contract de împrumut cu ipotecă autentificat sub nr. 1181 din 28.05.2003 de Biroul Notarului Public " ", formulată de reclamanta Societatea Cooperatistă Meșteșugărească "Consin"- S, în contradictoriu cu pârâții, și.
De asemenea, s-a respins ca nefondată cererea formulată de fost administrator al SC" Com"SRL. - S având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de împrumut cu ipotecă autentificat sub nr. 1181 din 28.05.2003 de Biroul Notarului Public " ".
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Suceavaa reținut următoarele:
La data de 28.05.2003 între și SC COM SRL, reprezentată prin s-a încheiat contractul de împrumut cu ipotecă autentificat sub nr. 1181 din 28.05.2003 prin care a împrumutat -o pe SC COM SRL, reprezentată prin cu suma de suma de 10.000 euro, împrumutul a fost garantat cu imobilul constând în imobilele: magazie materiale, birouri atelier, atelier confecții metalice, magazie și garaj auto, magazie var, beci situate pe suprafața de 4727 mp teren proprietatea municipiului F, imobile situate pe str. - cel, înscrise în CF 2351/N a com. cad. F, asupra cărora s-a instituit ipoteca nr. 1181 din 28.05.2003 a BNP " ".
S-a susținut de către pârâtul că această convenție este lovită de nulitate absolută, încheierea sa fiind făcută cu încălcarea disp. art. 948 pct. 4, 2, art. 966b și art. 968 Cod civil.
Concret, a arătat că la perfectarea contractului a lipsit consimțământul garantului ipotecar.
Totodată, a invocat existența cauzei ilicite a acesteia, motivat de împrejurarea că ea reprezintă în fapt o convenție de camătă practicată de societatea SC COM SRL, al cărui reprezentant este.
Analiza actelor și lucrărilor dosarului nu relevă incidența vreunei cauze care să conducă la nulitatea convenției amintite.
Sub un prim aspect, conform disp. art. 1173 alin. 1 Cod civil: "Actul autentic are deplină credință în privirea oricărei persoane despre dispozițiile și convențiile ce constată".
În ce privește cauza unei convenții, ea este definită ca fiind acel element al actului juridic civil care constă în obiectivul urmărit la încheierea unui asemenea act.
Pentru a fi valabilă, cauza actului juridic trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții: să existe, să fie reală, să fie licită și morală.
Probele administrate nu au demonstrat caracterul ilicit al cauzei convenției analizate.
Articolul 966 cod civil prevede că: " Obligația fără cauză sau fondată pe o cauză falsă, sau nelicită, nu poate avea nici un efect".
Conținutul acestei condiții este precizat de art. 968 Cod civil: "Cauza este nelicită când este prohibită de legi, când este contrarie bunelor moravuri și ordinii publice".
În conținutul contractului s-a prevăzut că dobânda ce se va plăti va fi cea legală, respectiv cea prevăzută în materie comercială, stabilită prin OG nr. 9/2000.
Apreciem această clauză ca fiind conformă cu dispozițiile legale în materie, contractul analizat având caracter comercial.
Nu s-a demonstrat existența cametei așa cum a susținut.
Se constată de asemenea că părțile au fost prezente la încheierea contractului, semnându-l în fața notarului, acesta din urmă fiind garant al respectării dispozițiilor legale în materie.
Așadar, nici lipsa consimțământului nu este dată.
Declarațiile martorilor audiați și concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză nu au relevat argumente în susținerea punctului de vedere susținut de pârâtul,
Cât privește cererea de constatare a simulației formulată de către reclamanta S, s-a constatat că simulația presupune existența concomitentă, între aceleași părți, a două contracte: unul public, aparent, denumit și contract simulat, prin care se creează o anumită aparență juridică ce nu corespunde realității; un altul secret, denumit contraînscris, care corespunde voinței reale a părților și prin care acestea anihilează, în tot sau în parte, aparența juridică creată prin actul public simulat. Pentru a ne afla în fața unei simulații este necesar ca actul secret - contraînscrisul - să se fi încheiat concomitent sau, eventual, înainte de încheierea contractului aparent. De asemenea, ambele acte juridice trebuie încheiate între aceleași părți.
Orice persoană interesată poate intenta acțiunea în simulație, prin care se urmărește a se demonstra caracterul simulat al operației, cu condiția de a dovedi existența contractului secret.
Cum reclamanta este terț față de contract, avea posibilitatea să dovedească existența actului secret cu orice mijloc de probă, nefiind ținută de regulile de probă prevăzute pentru actul juridic.
Cu toate acestea, reclamanta nu a probat existența unui act juridic secret care să fi fost încheiat între părțile contractante, respectiv pârâta reclamantă SC SRL S și pârâtul. Din declarațiile martorilor propuși de reclamantă rezultă că, într-adevăr, numitul a făcut și o serie de împrumuturi ulterioare prin casa de amanet aparținând SC SRL B dar nu rezultă din nici una din declarații că aceste sume de bani reprezentau tocmai suma de 10.000 Euro care a format obiectul contractului de împrumut autentificat sub nr. 1181 din 28.05.2003 de Biroul Notarului Public " ".
De asemenea, nu s-a dovedit că ar fi îndeplinită și o altă condiție necesară pentru existența simulației, respectiv încheierea actului secret înainte ori simultan cu actul aparent.
Pentru cele ce preced, Tribunalul Suceavaa respins ca nefondate atât acțiunea promovată de reclamanta cât și cererea formulată de pârâtul fost administrator al SC" Com"SRL. -
Împotriva sentinței sus-menționate, a declarat apel reclamanta SOCIETATEA COOPERATISTĂ MEȘTEȘUGĂREASCĂ S, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea acțiunii.
În motivarea apelului, reclamanta a arătat incidente dispozițiile art.297 din Codul d e procedură civilă - întrucât instanța a omis să analizeze cauzele de nulitate (cauză ilicită, fraudă) a contractului de împrumut cu ipotecă, invocate de reclamantă separat de constatarea sentinței care era prealabilă.
Astfel, prin cererea introductivă astfel cum a fost completată și precizată ulterior, apelanta a solicitat constatarea nulității absolute a celor două contracte, dar și constatarea simulației - întrucât în realitate nu a avut loc un împrumut între " Com" și, ci un împrumut între "" SRL și.
Mai arată reclamanta că a dovedit cu înscrisuri și martori această situație cu referire la chitanța încheiată între "" și pentru 700 USD anterior contractului autentic (în vederea perfectării actului autentic) cu lăsarea drept "garanție" a contractului ce viza proprietatea imobilelor pentru " Com"
De asemenea, prin înscrisul denumit "contract de amanet" dintre "" SRL și din aceeași dată - 28.05.2003, din care rezultă predarea unei sume modice - consideră apelanta că a făcut dovada existenței unui contraînscris care să ducă la concluzia existenței "simulației".
În același mod - prin întâmpinarea depusă de în alt dosar se recunoaște faptul că în realitate, la 28.05.2003, nu s-a plătit de suma pretins împrumutată ci doar s-au făcut plăți eșalonate cu dobândă (comision), dobândă la dobândă ca un adevărat "cămătar", societatea lui făcând "acte de creditare" în contradicție cu normele legale ce le reglementa activitatea (a se vedea multitudinea de contracte de amanet cu garanția "microbaza de producție"
Din conținutul declarațiilor lui și G rezultă "inadvertențele" dintre susținerile lor în ideea de a-și masca operațiunile nelegale, care frizează ridicolul, și imposibilitatea fizică ca lucrurile să se petreacă în maniera pretinsă de ei.
Așadar, instanța, raportat la aceste probe, nu putea concluziona că n-ar fi dată simulația, că ar fi vorba de alte împrumuturi ori că "forța probantă" a înscrisului autentic ar fi "absolută".
Din conținutul raportului de expertiză contabilă rezultă, neînscrierea în contabilitate a așa-ziselor "contracte particulare" prin "", falsuri grosolane privind sume în lei care vizau alte persoane etc.
Coroborând totalitatea susținerilor și probelor din toate dosarele - arată apelanta - se putea trage concluzia nulității absolute a contractului de împrumut cu ipotecă, pentru cauză falsă, ilicită și pentru fraudă, fiind incidente dispozițiile art.966, 968 din codul civil.
La termenul de judecată din data de 15.06.2009, instanța de apel, din oficiu, a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Suceava de a judeca prezenta cauză în primă instanță.
Deliberând cu prioritate cu privire la excepția invocată din oficiu, astfel după cum impune art. 137 al. 1 Cod procedură civilă, instanța o apreciază ca fiind întemeiată, pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr. 32/09.06.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite, s-a admis recursul în interesul legii și s-a decis că dispozițiile art. 1 pct. 1, art. 2 pct. 1 lit. a și b și art. 282/1 alin. 1 din Codul d e procedură civilă se interpretează în sensul că, în vederea determinării competenței materiale de soluționare în primă instanță și în căile de atac, sunt evaluabile în bani litigiile civile și comerciale având ca obiect constatarea existenței sau inexistenței unui drept patrimonial, constatarea nulității, anularea, rezoluțiunea, rezilierea unor acte juridice privind drepturi patrimoniale, indiferent dacă este formulat petitul accesoriu privind restabilirea situației anterioare.
În motivarea deciziei sus-menționate, s-au reținut, în esență, următoarele:
Pentru determinarea competenței de atribuțiune a instanțelor judecătorești, competența după materie în termenii legii de procedură civilă, legiuitorul folosește mai multe criterii referitoare la obiectul, natura sau valoarea cauzelor.
Criteriul obiectiv, determinant pentru stabilirea competenței materiale a instanței, este natura litigiului, la care însă uneori se asociază și alte criterii subsidiare: importanța interesului în litigiu, adică valoarea economică a acestuia sau expresia lui bănească, calitatea părților și urgența.
Criteriul valoric operează exclusiv în cazul cererilor evaluabile în bani, deoarece, cu privire la cererile neevaluabile în bani, din interpretareaart. 2pct. 1 lit. a) și b) din Codul d e procedură civilă rezultă că legiuitorul le include în competența în prima instanță a judecătoriilor, în materie civilă, respectiv a tribunalelor, în materie comercială.
Același criteriu valoric este utilizat de legiuitor și pentru determinarea căilor de atac ce pot fi exercitate împotriva hotărârilor judecătorești pronunțate în primă instanță.
Se poate afirma că dreptul subiectiv ce se cere a fi protejat în justiție "transferă" caracterul său patrimonial sau nepatrimonial litigiului însuși și, astfel, procesul va putea fi evaluabil în bani, ori de câte ori în structura raportului juridic de drept substanțial, dedus judecății, intră un drept patrimonial, real sau de creanță.
În consecință, ori de câte ori pe calea acțiunii în justiție se tinde a se proteja un drept patrimonial, evaluarea obiectului litigiului este posibilă și necesară.
În aceste condiții trebuie considerate acțiuni patrimoniale, în care valoarea obiectului cererii determină competența materială sau căile de atac, între altele, acțiunea prin care reclamantul solicită obligarea pârâtului să-i întocmească act de vânzare-cumpărare, cererea de raport, acțiunea în reducțiune testamentară, acțiunile în constatarea existenței sau inexistenței unui drept, în măsura în care se referă la bunuri evaluabile în bani, acțiunile în constatarea simulației unui contract de vânzare-cumpărare a unui bun imobil sau mobil, acțiunile în regres și în revocare.
În cazul acțiunii în nulitatea (anularea) actului juridic, dreptul subiectiv are conținut patrimonial atunci când el poate fi exprimat ca atare, având în vedere natura contractului a cărui desființare se urmărește.
Atunci când este vorba despre desființarea unui contract de vânzare-cumpărare, de locațiune, donație etc. contracte ce au dat naștere unor drepturi patrimoniale, este evident că și lipsirea de efecte a unor astfel de acte juridice are tot consecințe patrimoniale și, ca atare, acțiunea prin care se valorică un asemenea drept este patrimonială.
A susține că acțiunea în desființarea unui act juridic producător de consecințe patrimoniale nu are caracter evaluabil în bani înseamnă a ignora natura însăși a dreptului pe care se fundamentează acțiunea, drept care este personal și cu conținut economic.
Un drept are caracter personal, fără conținut economic și, prin urmare, neevaluabil în bani, atunci când este strâns legat de persoană, servind la individualizarea acesteia în cadrul societății sau al familiei: dreptul la viață, la sănătate și integritate fizică și morală, la libertate, la onoare, cinste, reputație, dreptul la nume și la domiciliu etc.
Or, dreptul a cărui valorificare se urmărește prin acțiunea în desființarea sau ineficacitatea unui act juridic cu efecte patrimoniale nu poate fi integrat drepturilor personale nepatrimoniale menționate anterior.
A susține că există acțiuni patrimoniale neevaluabile în bani înseamnă a susține o contradicție juridică, a spune de fapt că există drepturi patrimoniale neevaluabile în bani, ceea ce contravine naturii intrinseci a acestor drepturi, cea care le deosebește de drepturile personale nepatrimoniale.
Caracterul patrimonial al acțiunii subzistă indiferent de formularea unor pretenții accesorii privitoare la repunerea părților în situația anterioară [consecințe sunt sub aspectul timbrării, întrucât, potrivitart. 3lit. a^1) din Legea nr. 146/1997, o asemenea cerere se timbrează în mod separat conformart. 2alin. 1 din aceeași lege].
Argumentul potrivit căruia numai atunci când se cere și restituirea prestațiilor avem de-a face cu o acțiune patrimonială este greșit, întrucât dreptul de valorificat rămâne același, consecințe fiind doar sub aspectul executării hotărârii.
Faptul că o hotărâre judecătorească nu constituie în același timp și titlu executoriu nu are influență asupra naturii dreptului pe care l-a tranșat. O acțiune în constatarea dreptului de proprietate asupra unui bun mobil sau imobil nu va fi lipsită de caracter patrimonial doar pentru faptul că hotărârea ce se va pronunța nu este și executorie.
Cererea de chemare în judecată prin care se solicită pronunțarea anulării unui act juridic sau constatarea nulității absolute a aceluiași act, fără a se cere și restituirea prestațiilor efectuate de părți, este o cerere patrimonială atunci când tinde la desființarea unui act juridic ale cărui efecte (drepturi și obligații) au avut caracter patrimonial.
Pentru aceleași argumente constituie o cerere patrimonială și acțiunea prin care se urmărește lipsirea de eficacitate a actului juridic pentru neexecutarea de către una dintre părți a obligațiilor asumate - rezoluțiunea/rezilierea -, cu mențiunea că cererea promovată de către vânzător este calificată deart. 1368din Codul civil drept acțiune reală, cu toate consecințele ce rezultă de aici, inclusiv competența teritorială exclusivă (excepțională) a instanței de judecată.
Atât în dreptul substanțial, cât și în cel procedural comercial se aplică legea comercială, iar în lipsa unei reglementări speciale comerciale se aplicăCodul civil, respectivCodul d e procedură civilă(art. 1din Codul comercial șiart. 721din Codul d e procedură civilă).
Dispozițiile privind soluționarea litigiilor în materie comercială sunt cuprinse înart. 720^1- 720^10 din Codul d e procedură civilă și ele privesc numai soluționarea litigiilor, respectiv judecata, competența materială de primă instanță fiind determinată de criterii comune cu cele pentru determinarea competenței materiale în procesele civile.
Cauzele de validitate ale convențiilor civile și comerciale și sancțiunea nerespectării lor, ca și sancțiunile pentru neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligațiilor civile și comerciale au, de asemenea, o reglementare comună.Codul comercialnu are o reglementare separată a cauzelor de validitate ale unui act juridic, alta decât cea prevăzută deCodul civil, iar sancțiunile pentru nerespectarea lor sunt comune celor două materii, civilă și comercială.
Nu există o reglementare diferită nici a sancțiunilor pentru neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a convențiilor, alta decât cea prevăzută înCodul civil.
Legile comerciale recente nu conțin nici ele o altă reglementare a respectivelor instituții, iar în ceea ce privește mijlocul procedural pentru constatarea existenței sau neexistenței unui drept, și el este comun materiei civile și comerciale, și anume dispozițiileart. 111din Codul d e procedură civilă.
Totodată, hotărârile judecătorești pronunțate în materie comercială sunt supuse acelorași căi de atac ca și hotărârile pronunțate în cauzele civile.
În aceste condiții, problemele de drept care fac obiectul prezentului recurs în interesul legii sunt comune materiei civile și comerciale.
Faptul că există acțiuni și cereri specifice materiei comerciale nu poate să conducă la o altă concluzie, întrucât și aceste acțiuni sunt evaluabile sau neevaluabile în bani.
Curtea constată că, prin raportare a celor reținute prin decizia nr. 32/09.06.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție care, în conformitate cu disp. art. 329 al. 3 Cod procedură civilă, este obligatorie pentru instanțe, la obiectul litigiului dintre părți, respectiv "constatare simulație contract de împrumut cu ipotecă" și "constatarea nulității absolute a contractului de împrumut cu ipotecă", litigiul dintre părți este evaluabil în bani.
Potrivit disp. art. 2 pct. 1 lit. a Cod procedură civilă, Tribunalul judecă în primă instanță procesele și cererile în materie comercială al căror obiect are o valoare de peste 100.000 lei, precum și procesele și cererile în această materie al căror obiect este neevaluabil în bani.
Având în vedere că litigiul dintre părți este evaluabil în bani, obiectul acestuia fiind în valoare de sub 100.000 lei (10.000 euro), văzând și disp. art. 1 Cod procedură civilă, Curtea constată că instanța competentă să soluționeze cauza în primă instanță este Judecătoria Fălticeni.
Pentru aceste considerente, Curtea va admite apelul declarat de reclamanta SOCIETATEA COOPERATISTĂ MEȘTEȘUGĂREASCĂ S împotriva sentinței nr. 258/16.02.2009 a Tribunalului Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr-, iar în temeiul disp. art. 297 al. 2 Cod procedură civilă,
va anula sentința nr. 258/16.02.2009 a Tribunalului Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr- și va trimite cauza spre judecare în primă instanță Judecătoriei Fălticeni.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamanta SOCIETATEA COOPERATISTĂ MEȘTEȘUGĂREASCĂ S împotriva sentinței nr. 258/16.02.2009 a Tribunalului Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr-.
Anulează sentința nr. 258/16.02.2009 a Tribunalului Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr- și trimite cauza spre judecare în primă instanță Judecătoriei Fălticeni.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 22 iunie 2009.
Președinte, Judecător, Grefier,
Red.
Tehnored.
9 ex./15.07.2009
jud.fond
Președinte:Bratu IleanaJudecători:Bratu Ileana, Sas Remus
