Actiune in constatare Jurisprudenta comerciala. Decizia 92/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 2090/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 92
Ședința publică de la 11 Februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Eugenia Voicheci
JUDECĂTOR 2: Adriana Teodora Bucur
GREFIER - -
******************
Pe rol pronunțarea asupra apelului formulat de apelantul reclamant împotriva sentinței comerciale nr.8743/03.07.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă BRD GENERALE SA.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 28 ianuarie 2010, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când, având nevoie de timp pentru a delibera si pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 04 februarie 2010 și 11 februarie 2010, când a decis următoarele:
CURTEA
Asupra apelului comercial d e față:
Prin cererea înregistrată la numărul - din 24 decembrie 2008 pe rolul Tribunalului București - Secția a VI a Comercială, reclamantul a chemat-o în judecată pe pârâta BANCA ROMÂNĂ DE DEZVOLTARE - - SA și a solicitat ca instanța să constate că nu există un contract cu pârâta și în consecință că pârâta nu putea să solicite notarea reclamanților în baza de date a Centralei Bancare și a Biroului de Credite. A solicitat ca pârâta să fie obligată să solicite Biroului de Credite și Centralei Bancare radierea reclamantei din evidențe. A solicitat cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că la 31 octombrie 2004 a fost introdus în baza de date a Centralei Bancare pentru o sumă care provine din operațiunile efectuate cu un card care nu a intrat în posesia sa, întrucât la data emiterii și transmiterii acestuia nu mai era angajatul societății la care se făcuse solicitare (SC SA). A arătat că menționatul card a fost emis pe numele său, dar transmis SC SA după încetarea relațiilor de muncă cu această societate și că a aflat despre faptul că figura în evidențele Biroului de Credite și ale Centralei Bancare ulterior, când a solicitat de la SA acordarea unui împrumut.
A arătat și că i-a solicitat pârâtei clarificarea situației și radierea din bazele de date ale celor două instituții, că pârâta i-a solicitat noi dovezi în susținerea pretențiilor, dar că nu a luat nici o măsură până la momentul promovării cererii de chemare în judecată.
Cererea este întemeiată în drept pe dispozițiile articolului 969 și următoarele și pe dispozițiile articolelor 1073-1077 Cod civil.
La 2 februarie 2009, pârâta a depus întâmpinare, prin care a prezentat propriul punct de vedere cu privire la raporturile juridice dintre părți, susținând că reclamantul a semnat cererea de emitere a cardului și că în borderoul de remitere de carduri nr. 362 și în lista de remitere PIN-uri nr. 391 figurează semnătura reclamantului în dreptul numelui său. A susținut și că în cursul lunii februarie 2001 limita de creditare de 320 lei noi a fost integral utilizată, iar ca urmare a restanței înregistrate banca a declarat această restanță atât la Centrala Bancare, cât și la Biroul de Credite. În consecință, a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
Prin sentința comercială nr. 8743 din 3 iunie 2009, Tribunalul București - Secția a VI a Comercială a respins acțiunea ca nefondată și cererea reclamantului de obligare pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în esență că între părțile litigante s-a încheiat în mod valabil un contract care este reprezentat de cererea de emitere a cardului pentru persoane fizice semnată de reclamant la 20 noiembrie 2000 (când reclamantul încă avea calitate de angajat al SC SA), aspect recunoscut de reclamant.
A reținut că remiterea cardului și a PIN-ului este o operațiune subsecventă încheierii contractului și care nu poate fi efectuată decât în condițiile unui contract valabil încheiat.
De asemenea, a reținut că nu poate fi imputat pârâtului faptul că, ulterior semnării contractului, reclamantul nu a intrat în posesia cardului și că reclamantul avea la îndemână o altă procedură în situația în care consideră că o altă persoană s-a folosit de numele lui prin faptul că a utilizat cardul.
A apreciat că, atâta tip cât între părți există un contract legal încheiat, solicitarea pârâtului de înscriere a restanței reclamantei la Centrala Bancare și la Biroul de Credite a fost corectă, iar prin prisma acestor argumente și în temeiul articolului 1169 cod civil acțiunea este nefondată.
În lipsa oricărei culpe a pârâtei, a apreciat ca neîntemeiată cererea reclamantului de obligare la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a formulat apel motivat reclamantul, cauza fiind înregistrată sub același număr unic la 19 august 2009 pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a Va Comercială.
În motivarea apelului a fost criticată hotărârea primei instanțe pentru netemeinicie și nelegalitate, apelantul-reclamant susținând că:
- motivarea este contradictorie și străină de natura pricinii;
- a fost interpretat greșit actul dedus judecății, iar hotărârea a schimbat cadrul procesual dedus judecății;
- probele au fost greșit interpretate.
Apelantul - reclamant a susținut că prima instanță a analizat superficial raportul juridic dedus judecății, întrucât nu a interpretat contractul de card bancar ca pe un contract comercial guvernat de condițiile de utilizare ale cardului de debit.
A criticat considerentele în care prima instanță a reținut că nu a intrat în posesia cardului, dar că avea un contract valabil încheiat cu intimata - pârâtă, susținând că, în conformitate cu condițiile de utilizare stabilite de emitent, trebuia să utilizeze personal cardul pentru a valida codul PIN, aceasta fiind condiția necesară și obligatorie pentru intrarea în vigoare a contractului de card. A arătat și că intimata - pârâtă a emis un card pe numele apelantului - reclamant, conform actelor de la dosar.
Apelul este întemeiat în drept pe dispozițiile articolului 282 și ale textelor de lege "sus-menționate".
Intimata-pârâtă nu a depus întâmpinare.
Față de actele și lucrările dosarului, de probele administrate în cauză, Curtea apreciază apelul ca nefondat și îl va respinge cu această motivare și pentru următoarele considerente:
Prima critică, referitoare la o motivare contradictorie și străină de natura pricinii este nefondată. Se constată că apelantul - reclamant nu indică în concret care sunt argumentele contradictorii folosite de prima instanță și nici pe cele care sunt străine de natura pricinii. Curtea reține că prima instanță a folosit doar argumente logice și care decurg unele din altele, toate aceste argumente având legătură cu contractul reprezentat de cererea de emitere de card pentru persoane fizice, pe care se întemeiază și cererea de chemare în judecată.
A doua critică, referitoare la greșita interpretare a actului dedus judecății și la schimbarea cardului personal va fi analizată de C împreună cu critica referitoare la analiza superficială a raportului juridic dedus judecății și la interpretarea contractului altfel decât un contract comercial d e card de debit.
Critica este nefondată. Curtea constată că prima instanță a analizat raportul juridic dedus judecății în limitele învestirii, respectiv a reținut că între părțile litigante a intervenit un contract materializat în înscrisul "cerere de emitere de card pentru persoane fizice", iar în raport de acest contract a apreciat că operațiunile de remitere a cardului și de atribuire a codului PIN au caracter subsecvent, întrucât nu pot fi efectuate decât în baza unei convenții legal făcute. De aceea, Curtea apreciază că prima instanță nu a analizat nici superficial și nici nu a schimbat natura juridică a actului dedus judecății, pe care l-a apreciat corespunzător denumirii acestuia și voinței reale a părților drept contract de emitere de card de debit pentru persoană fizică.
În realitate, nemulțumirea apelantului-reclamant vizează nu natura juridică a contractului, ci aprecierea pe care prima instanță a făcut-o privitoare lamomentul încheierii acestuia, astfel cum se poate desprinde din susținerile făcute în finalul motivelor de apel, la punctele 1 și 2, pagina a treia a apelului, respectiv fila 4 dosarului de apel.
Sub acest aspect, Curtea apreciază că hotărârea primei instanțe este la adăpost de orice critică, întrucât din prevederile articolului 4 din "cererea de emitere card de debit în lei pentru persoane fizice" (fila 20 dosarului de apel) reiese că momentul realizării acordului de voință al părților, așadar momentul încheierii valide a contractului îl reprezintă momentul semnării cererii respective, condițiile de utilizare a acestui card (fila 21 dosarului de apel) netransferând acest moment la data utilizării cardului, astfel cum fără temei susține apelantul-reclamant.
Acest argumente, avute în vedere și de prima instanță, întăresc concluzia că operațiunile de atribuire a codului PIN, de remitere a cardului către posesor și de folosire a cardului sunt subsecvente încheierii contractului, acestea ținând efectiv de executarea acestui contract.
Răspunzând și ultimei critici formulate de apelantul - reclamant, Curtea constată că prima instanță a avut în vedere probele administrate și le-a dat o interpretare corectă, critica fiind înlăturată ca neîntemeiată.
Astfel, se constată că în mod judicios prima instanță a apreciat existența unui contract valid și dreptul intimatei - pârâte de a solicita notarea apelantului - reclamant, în baza de date a Centralei Bancare și în cea a Biroului de credite, câtă vreme apelantul - reclamant figura cu restanță la sumele utilizate.
A apreciat, de asemenea, în mod judicios, că apelantul - reclamant are la îndemână alte acțiuni și proceduri împotriva persoanelor care și-a însușit și au folosit fără drept cardul său, fără returnarea sumei încasate, Curtea apreciind în plus că apelantul - reclamant are și posibilitatea de a se îndrepta împotriva celor care au făcut posibilă remiterea cardului altcuiva decât posesorului îndrituit la aceasta conform contractului.
În atare situație, Curtea apreciază ca legală și temeinică soluția primei instanțe, care a statuat în conformitate cu probele de la dosar asupra existenței contractului dintre părți, cu toate consecințele legale ce decurg din acest contract în caz de restanță la plată. Curtea subliniază și faptul că soluția este cu atât mai temeinică cu cât capetele de cerere nr.2 și 3 sunt indicate de apelantul - reclamant dreptconsecințăa primului capăt de cerere. Or, cum instanța a statuat legal asupra existenței contractului, consecința firească - în limitele învestirii instanței și cu respectarea dispozițiilor articolului 129 alineat 6 Cod procedură civilă - este respingerea ca neîntemeiată a ultimelor două capete de cerere, apreciate de partea reclamantă drept efect al primului capăt de cerere.
Toate aceste considerente au fundamentat convingerea Curții că prima instanță a stabilit corect situația de fapt și a făcut aplicarea judicioasă a dispozițiilor legale incidente, apelul urmând a fi respins ca nefondat în conformitate cu dispozițiile articolelor 295-296 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul reclamant, domiciliat în B,-, -. 1,. 1,. 4 sector 5, împotriva sentinței comerciale nr.8743/03.07.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă BRD GENERALE SA, cu sediul în B,--7 sector 1.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile libere de la comunicare
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
-
GREFIER
- -
Red.Jud.
Tehnored.
4 ex./
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Judecător fond:
Președinte:Eugenia VoicheciJudecători:Eugenia Voicheci, Adriana Teodora Bucur
