Actiune în daune contractuale. Decizia 434/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - pretenții -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ,CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.434
Ședința publică din 20 martie 2008
PREȘEDINTE: Grapini Carmen
JUDECĂTOR 2: Nastasi Dorina
JUDECĂTOR 3: Nechifor Veta
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de Municipiul S - prin primar, cu sediul în municipiul S, str.-, județul S, împotriva sentinței nr. 9 din 10.01.2008 a Tribunalului Suceava - secția comercială,contencios administrativ și fiscal ( dosar nr-).
La apelul nominal au răspuns consilier juridic pentru pârâtul recurent și consilier juridic pentru reclamanta intimată, lipsă fiind pârâta intimată Grădinița cu Program Prelungit nr.2
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că la dosar a fost depusă prin serviciul arhivă al instanței de către reclamanta intimată întâmpinare, în dublu exemplar, din care unul a fost înmânat recurentului, prin reprezentant.
Reprezentanta recurentului depune la dosar ordinul de plată nr. 146 din 14.03.2008 pe care este consemnată suma de 426 RON reprezentând taxa judiciară de timbru și un timbru judiciar mobil de 0,3 RON, anulate la dosar, cu care face dovada timbrării recursului.
Instanța constatând recursul legal timbrat și în stare de judecată a dat cuvântul la dezbateri.
Reprezentanta recurentului a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamantă ca nefondată. Arată faptul că pârâtul recurent Municipiul nu a semnat cu reclamanta nici un contract în calitate de beneficiară a energiei termice furnizate, nu a beneficiat de serviciile prestate de aceasta și nici nu și-a însușit la plată facturile emise de operatorul de utilități. Că, între recurent și reclamantă nu există nici un fel de relație contractuală cu privire la furnizarea de servicii către unitatea școlară, astfel încât instanța în mod eronat a considerat că municipiul se face vinovat de neplata la scadență a facturilor emise de reclamantă către unitatea școlară. Nefiind parte în contract, neînsușindu-și la plată facturile emise de reclamantă, nu avea nici cunoștință despre scadența acestor facturi.
Reprezentanta reclamantei intimate a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică. Arată că în mod corect instanța de fond a apreciat că răspunderea pârâților este solidară, invocând în acest sens art.13 al.1 din OUG nr.32/2001.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA:
Asupra recursului de față,constată:
Prin cererea adresată instanței, reclamanta - "" - Sas olicitat obligarea pârâților: Grădinița cu Program Prelungit nr.2 "" S, Municipiul și Primăria S - prin primar, la plata sumei de 12.818,75 lei penalități de întârziere în plata energiei termice furnizate.
În motivarea acțiunii, reclamanta a precizat că în perioada 31.XII.2003 - 30.04.2006, în baza comenzii nr. /2001, a contractului nr. 1004/2005, a contractului nr. 2565/2006 și actului adițional nr.970/2006, a furnizat prim pârâtei energie termică în valoare de 81.593,09 lei, reprezentând c/v facturilor din lunile februarie, martie, aprilie 2006 și parțial lunile: ianuarie 2003, ianuarie 2004 - mai 2004, noiembrie - decembrie 2005. Reclamanta a susținut că suma ce face obiectul acțiunii reprezintă penalități de întârziere la plata acestor facturi calculate pe perioada 1.01.2006 - 31.07.2006, pentru această sumă fiind de asemenea emise facturi.
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea față de prim pârâtă ca beneficiară directă serviciilor de furnizare energie termică, pe prev. Legii nr. 326/2001, HG67/2004, nr.HG 784/2005 și nr.HG 210/2005.
În drept, acțiunea reclamantei față de secund pârât a fost întemeiată pe prev. art. 45 din Legea nr. 216/2001, prev. OUG nr.32/2001 aprobate prin Legea nr. 374/2001 - art. 13. În fapt, reclamanta a susținut că secund pârâtul are calitate de ordonator de credite, având ca atare obligația de a asigura cu prioritate în cadrul bugetelor locale, plata facturilor reprezentând c/v consum de energie electrică, termică și de gaze naturale; s-a mai învederat că prin actele normative menționate, începând din anul 2001, finanțarea învățământului de stat și asigură din bugetele locale.
În cauză, secund pârâtul a invocat excepția lipsei calității sale procesuale, în sensul că față de obiectul acțiunii " plată penalități" legislația în materie deși face referire la utilitățile publice, nu conține mențiuni legate de termenul de plată sau majorări de întârziere.
Investit cu soluționarea, Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal prin sentința nr. 9/10.01.2008 a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de secund pârât și a admis acțiunea, obligând pârâții în solidar la plata penalităților de întârziere.
În motivarea soluției, instanța a reținut că excepția nu este dată, răspunderea secund pârâtului fiind una civilă delictuală și nu contractuală.
Pe fond, s-a reținut că penalitățile sunt datorate de beneficiar în temeiul art.969 cod civil și art.17 din contractul de furnizare, care stabilește că neachitarea facturilor în termen de 30 de zile de la data emiterii ei, atrage dobânzi și penalități de întârziere egale cu cele folosite pentru neplata obligației față de bugetul de stat.
Cu privire la secund pârâtă, instanța a reținut răspunderea sa civilă delictuală și a stabilit că aceasta, cunoscând termenul de plată de 30 de zile pentru facturi, este culpabilă de virarea cu întârziere a sumelor necesare plății, ceea ce duce la îndeplinirea condițiilor angajării acestei răspunderi, prev. de art. 998 Cod civil.
Împotriva sentinței pronunțată de tribunal, Municipiul - prin primar a declarat recurs. A susținut nelegalitatea sentinței în ceea ce privește obligarea sa în solidar cu beneficiarul direct al serviciilor de energie termică, a penalităților. A reiterat motivul vizând nesemnarea de către al contractului de furnizare a energiei termice și a învederat că în această situație nu poate fi obligat la penalități, care sunt practic sancțiuni contractuale prestabilite ce nu pot fi aplicate terților. A precizat recurentul, că răspunderea sa civilă delictuală nu poate fi angajată, deoarece virarea cu întârziere a sumelor nu este o faptă ilicită în sensul legii, în lipsa unor prevederi vizând termenele până la care să fie îndeplinită această obligație de virare a sumelor.
Recurentul a criticat de asemenea, caracterul solidar stabilit de instanță, obligației de plată a penalităților. A susținut că în speță, prev. art. 42 Cod comercial nu au aplicabilitate, deoarece raportul juridic dedus judecății are un singur debitor, unitatea școlară direct beneficiară a serviciilor, și nu municipalitatea, care este terț.
Recursul formulat, a cărui motivare face trimitere la prev. art. 304 pct.7,9 Cod pr.civilă, nu poate fi primit.
, prin specificitatea sa, face ca art.973 Cod civil ce reglementează principiul relativității efectelor contractului, să fie interpretat în sensul că: odată ce obligația prim pârâtei este una civilă contractuală, iar a recurentului una civilă delictuală, izvorul obligației este același - legea și orice disjungere ori disociere a obligației, în sensul unui beneficiu de diviziune este inadmisibil față de caracterul unic al raportului juridic comercial d e obligare.
Chiar dacă s-ar admite că pentru situația specială de speță, s- stabilit oarecum forțat caracterul solidar al obligației pârâților, obligația izvorând din fapte și acte juridice diferite ( răspunderea prim pârâtei este una cu caracter civil contractual, iar răspunderea recurentului ar putea fi una cu caracter civil delictual), înlăturarea acestei solidarități, așa cum invocă secund pârâtul în recurs, nu aduce nici un profit acestuia, astfel cum nici menținerea solidarității nu o prejudiciază. Aceasta, deoarece tot recurentul în calitate de ordonator de credite este cel care conform art. 45 din Legea nr. 216/2001, a OUG nr.32/2001, art. 13 din Legea nr. 374/2001, are obligația de a asigura cu prioritate sumele necesare plății, în cadrul bugetului local.
De urmare, conf. ar.316, 296 Cod pr.civilă, se va respinge recursul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Municipiul S - prin primar, cu sediul în municipiul S, str.-, județul S, împotriva sentinței nr. 9 din 10.01.2008 a Tribunalului Suceava - secția comercială,contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 martie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Dact.
2 ex./27.03.2008
Președinte:Grapini CarmenJudecători:Grapini Carmen, Nastasi Dorina, Nechifor Veta
