Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 433/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Legea nr.64/1995 -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ,CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 433
Ședința publică din 20 martie 2008
PREȘEDINTE: Grapini Carmen
JUDECĂTOR 2: Nastasi Dorina
JUDECĂTOR 3: Nechifor Veta
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta, domiciliată în comuna, județul S, împotriva sentinței nr. 22 din 22.01.2008 a Tribunalului Suceava - secția comercială,contencios administrativ și fiscal ( dosar nr- ).
La apelul nominal au lipsit recurenta, creditoarea intimată Direcția Generală a Finanțelor Publice S, debitoarea intimată -"" SRL, lichidatorul intimat - Reorganizare și Lichidare SRL I și partea în proces intimată de pe lângă Tribunalul Suceava.
Procedura legal îndeplinită.
S- făcut referatul cauzei după care luând act că nu s-au formulat cereri și nu s-au invocat chestiuni prealabile, instanța constată recursul legal timbrat și în stare de judecată și în conformitate cu disp.art. 150 Cod pr.civilă, rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA:
Asupra recursului de față,constată;
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal sub nr. 128/86 din 4.07.2006, creditoarea Sas olicitat deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei "" SRL.
Prin sentința nr. 489 din data de 28 noiembrie 2006 judecătorul sindic a admis cererea creditoarei și a dispus deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei - SRL, fiind desemnat administrator judiciar - Reorganizare Lichidare SRL
Prin sentința comercială nr. 109 din data de 13 martie 2007 judecătorul sindic a dispus începerea procedurii falimentului împotriva debitoarei - SRL, fiind desemnat lichidator judiciar - Reorganizare Lichidare SRL - Sucursala
La data de 10.09.2007 lichidatorul judiciar a depus raport final cu propunerea de închidere a procedurii falimentului față de societatea debitoare, invocând în acest sens dispozițiile art. 131 din Legea nr. 85/2006.
La termenul de judecată din data de 23 octombrie 2007 creditoarea a solicitat judecătorului sindic autorizarea în vederea formulării cererii de atragere a răspunderii materiale împotriva fostului administrator, cerere admisă de judecătorul sindic prin încheierea de ședință din acea dată, astfel că la termenul de judecată din data de 27 noiembrie 2007, creditoarea a formulat acțiunea prevăzută de art. 138 din Legea nr. 85/2006 împotriva pârâtei.
În motivarea cererii, creditoarea arată că fostul administrator nu a pus la dispoziția lichidatorului documentele contabile fapt care duce la prezumția că acestea nu au fost ținute conform legii, lucru care a dus la apariția insolvenței astfel că sunt întrunite dispozițiile art. 138 lit. "d" din Legea nr. 85/2006.
Mai arată creditoarea că pârâta a dispus continuarea activității deși acesta cunoscând situațiile financiare anterioare avea posibilitatea să solicite dizolvarea societății.
Prin sentința nr. 22 din 22 ianuarie 2008, Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal, prin judecătorul sindic, a admis cererea de atragere a răspunderii personale formulată de creditoarea S, obligând pârâta să suporte, din averea proprie, pasivul debitoarei în cuantum de 107.414 lei.
Totodată, în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006,judecătorul sindic a dispus închiderea procedurii insolvenței debitoarei, precum și radierea acesteia din registrul comerțului.
Pentru a se pronunța astfel, judecătorul sindic a reținut, în ceea ce privește cererea de antrenare a răspunderii personale a pârâtei, că din actele aflate la dosar, în special rapoartele lichidatorului judiciar, rezultă fără echivoc îndeplinirea cerințelor art. 138 lit. "c" și "d" din Legea 85/2006, în sensul că aceasta dispus continuarea, în interes personal, a activității societății, fapt ce a condus la apariția stării de insolvență, iar refuzul pârâtei de a-i preda lichidatorului judiciar documentele contabile prezumă faptul că acestea nu au fost ținute în conformitate cu legea.
Referitor la cererea lichidatorului judiciar privind închiderea procedurii insolvenței, judecătorul sindic a reținut că în speță sunt întrunite cerințele art. 131 din Legea 85/2006, în sensul că nu au fost identificate bunuri în patrimoniul debitoarei falite susceptibile de a fi lichidate, starea de insolvabilitate a societății, fiind dovedită prin actele depuse la dosar.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs pârâta.
În motivare, recurenta critică sentința pentru nelegalitate, arătând că în mod eronat judecătorul sindic a dispus atragerea răspunderii sale persoanele, deși nu s-a efectuat o expertiză contabilă care să ateste eventualele erori făcute în actele contabile și nu doar pe simple presupuneri și prezumții ale unor nespecialiști și a afirmațiilor administratorului judiciar.
Ca urmare, recurenta solicită admiterea, de către instanța de recurs a probei cu o expertiză contabilă care să ateste nevinovăția sa.
Mai arată recurenta că nu este reală susținerea lichidatorului judiciar, conform căreia a refuzat să-i pună la dispoziție actele contabile ale firmei, întrucât nu a primit nici o înștiințare în acest sens.
Examinând actele și lucrările dosarului ale cărui motive pot fi încadrate în disp. art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă și prin prisma art. 3041Cod pr. civil,curteaconstată că este nefondat.
Potrivit art. 138 din Legea 85/2006, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul - sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului dacă: au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți; au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
În speță, criticile recurentei nu pot fi primite, întrucât într-adevăr, faptul neținerii evidenței contabile, în principiu nu este o activitate direct producătoare de prejudiciu dar ar putea prilejui insolvabilitatea debitoarei în asociere cu alte fapte.
Ori din raportul întocmit de către lichidatorul judiciar, privind cauzele și împrejurările care au contribuit la ajungerea debitoarei în stare de insolvență 204 - 222 ds. fond), rezultă neechivoc faptele săvârșite de către fostul administrator constând în neurmărirea înscrierii la timp a creanțelor în sumă de 101.179 lei, păstrarea stocurilor de 27.332 lei și ridicarea din casierie fără justificare a sumei de 18.000 lei.
Ori atâta timp cât pârâta, deși notificată nu a depus documentele contabile cu care se justifică stocul și sumele din casierie, în mod corect judecătorul sindic a concluzionat că acestea nu au fost ținute conform legii, iar pârâta și-a însușit aceste bunuri ori contravaloarea lor cât și sumele din casierie.
De asemenea, neurmărirea încasării creanțelor concomitent cu continuarea activității, deși încă din anul 2004 indicatorii economici indicau pierderi, a determinat creșterea insolvabilității prin calcularea penalizărilor.
Critica recurentei potrivit căreia sentința pronunțată s-a întemeiat doar pe simplele afirmații ale lichidatorului judiciar ce nu au fost susținute prin nici un mijloc de probă nu poate fi primită pentru următoarele considerații:
Din împrejurarea că fostul administrator al debitoarei s-a sustras obligației de a depune actele contabile prev. de art. 35 rap. la art. 28 al. 1 din Legea 85/2006, punând pe lichidatorul judiciar în imposibilitatea de a suplini această omisiune, se prezumă cu suficientă putere doveditoare că fostul administrator a făcut să dispară unele documente contabile sau nu ținut contabilitatea conform Legii 82/1991 modificată, faptă sancționată potrivit art. 138 lit. "d" din Legea 85/2006.
Susținerea recurentei potrivit căreia nu a fost înștiințată de către lichidatorul judiciar pentru a depune actele contabile, nu poate fi reținută, fiind infirmată de probatoriul administrat în cauză, din care rezultă că lichidatorul judiciar i-a solicitat recurentei, prin adresa nr. 217 din 20.03.2007 - confimată la data de 22.03.2007, prin care a solicitat debitoarei gestiunea, lista actelor și operațiunilor efectuate după deschiderea procedurii, a listei cuprinzând numele, adresele creditorilor și toate creanțele acestora.
De remarcat este și faptul că reprezentanții administratorului judiciar, în data de 19.01.2007 s-au deplasat la sediul declarat al societății debitoare din,-, județul S, unde au găsit pe recurenta, care s-a angajat ca în termen de 5 zile să pună la dispoziție actele contabile necesare desfășurării procedurii Legii nr.85/2006, fără însă nici un rezultat.
Totodată, referitor la cererea recurentei formulată pentru prima oară direct în recurs privind admiterea probei cu o expertiză de specialitate, curtea o apreciază ca fiind inadmisibilă în raport cu disp. art. 305 Cod pr. civilă.
Luând în considerare cele învederate, criticile recurentei apar ca fiind neîntemeiate și cum din oficiu nu se constată motive de ordine publică, în temeiul art. 312 Cod pr. civilă, recursul de față urmează a fi respins ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta, domiciliată în comuna, județul S, împotriva sentinței nr. 22 din 22.01.2008 a Tribunalului Suceava - secția comercială,contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 martie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Dact.
2 ex./ 15.04.2008
Președinte:Grapini CarmenJudecători:Grapini Carmen, Nastasi Dorina, Nechifor Veta
