Actiune în daune contractuale. Decizia 72/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.72
Ședința publică din data de 12 mai 2009
PREȘEDINTE: Tănăsică Elena
JUDECĂTOR 2: Stan Aida Liliana
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de reclamanta - SRL, cu sediul în Târgoviște,-,. 7,. C,.42, jud. D împotriva sentinței nr. 40 din data de 22 ianuarie 2009 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu pârâta - SA, cu sediul în Târgoviște,-, jud.
Apelul formulat de reclamanta - SRL a fost timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 3100 lei, conform nr.1/13.04.2009 și timbru judiciar de 5,05 lei, care au fost anulate și atașate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns apelanta-reclamantă - SRL, reprezentată de avocat, din cadrul Baroului D și intimata-pârâtă - SA reprezentată de consilier juridic, conform delegației nr- pe care o depune la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că apelul se află la cel de-al doilea termen de judecată, este motivat și timbrat, după care,
Intimata-pârâtă - SA reprezentată de consilier juridic, depune la dosarul cauzei întâmpinare, comunică un exemplar de pe aceasta și apelantului și învederează că nu mai are alte cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului în combaterea apelului.
Apelanta-reclamantă - SRL, reprezentată de avocat, solicită acordarea cuvântului în susținerea apelului întrucât nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea ia act de susținerea părților prezente, verificând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apelanta-reclamantă - SRL, reprezentată de avocat, având cuvântul solicită admiterea probei cu expertiză contabilitate, întrucât considerațiile și concluziile expertului desemnat sunt în parte nefondate și neavenite. În cazul admiterii apelului și dispunerea de către instanță efectuării unui nou raportul de expertiză, trebuie să se stabilească ca obiectiv consecințele financiar contabile ale întreruperii contractelor pentru perioada mai 2007 - 31 decembrie 2007. Arată că cel de-al doilea expert a conchis în mod clar că întreruperea contractului de prestări servicii a afectat societatea reclamantă.
Menționează că pârâta, în contra perceptelor de concurență, a întrerupt intempestiv contractul în luna mai a anului 2007 producând societății reclamante prejudicii de circa 3 milioane lei.
Susține că instanța de fond s-a oprit la distincția dintre răspunderea contractuală și delictuală, deși au susținut că pârâta a încălcat preceptele concurenței, făcând un abuz contractual.
Precizează că refuzul pârâtei de trata cu societatea reclamantă și aplicarea unor condiții inegale, la prestații echivalente, a pus-o pe aceasta din urmă într-o poziție de dezavantaj concurențial, încălcând prevederile art.6 lit.a și c din Legea nr.21/1996 a concurenței comerciale.
Mai arată că în speță s-au creat condiții de debit artificial, în mod discreționat, după ce în luna mai 2007 pârâtul cumpărător nu a mai emis comenzi pentru livrările lunare, sub motiv că ar avea de încasat de la reclamantă suma de 19.029,57 lei și după ce, reclamantă a solicitat compensarea acestei sume cu creanța certă și exigibilă pe care o aveau în contra pârâtei, din contravaloarea furniturilor în valoare de 307.487,57 lei.
Solicită ca admiterea apelului astfel cum fost motivat, urmând ca instanța să-și însușească cel de-al doilea raport de expertiză. Cu cheltuieli de judecată, urmând ca onorariul de apărător să fie solicitat pe cale separată.
Intimata-pârâtă - SA reprezentată de consilier juridic, având cuvântul menționează că la dosarul cauzei există efectuat un raport de expertiză, expertul precizând că în final că singurele pierderi pe care le-ar fi suferit consta în beneficiul ce ar fi rezultat.
În combaterea apelului mai arată că reclamanta a solicitat a se lua în considerare ce-a de-a doua expertiză, uitând a menționa că aceasta fost întocmită de către expertul consilier numit de societatea apelantă.
Solicită respingerea motivului de apel ce vizează efectuarea unui nou raport de expertiză.
În ceea privește obiectul pricinii, acesta vizează doar aspecte juridice și nu contabile, punându-se problema derulării contratului încheiat între părți.
Susține că societatea pârâtă nu este în culpă procesuală, întrucât nu era obligată să comande o anumită cantitate de fier vechi, contractul viza doar a solicita reclamantei, în momentul în care avea nevoie, o anumită cantitate în funcție de necesitățile lor. Prin același contract nu s-a prevăzut anumită clauză de favorizare a reclamantei, segmentul de piață în care lucrează pârâta fiind foarte competitiv, aceasta din urmă având posibilitatea de alege alte societăți care oferă marfă mai bună calitativ și mai ieftină.
Menționează că instanța de fond reținut în mod corect situația dedusă judecății, respectiv că în cauză nu există temei legal pentru faptă ilicită, iar din punct de vedere concurențial există o altă instituție care verifică contractele. Oficiul concurenței, instituția abilitată, trebuia sesizată în cazul în care contractul ar fi avut clauze abuzive.
Solicită respingerea apelului ca nefondat.
CURTEA:
Deliberând asupra apelului de față, reține următoarele:
Prin cererea introdusă la ribunalul Dâmbovița în data de 24.07.2008, reclamanta - SRL Târgoviște a chemat în judecată pe pârâta - SA, solicitând obligarea acesteia la plata daunelor ocazionate de întreruperea intempestivă a funcționării contractului de furnizare și de tratamentul contractual discriminatoriu, daune estimate provizoriu la 300.000 lei.
În motivarea cererii reclamanta arată că a încheiat cu pârâta contractul nr.5000/08.01.2006 prin care aceasta s-a obligat să cumpere de la reclamantă materiale refolosibile feroase în cantitățile pe care avea să le comande lunar, prețurile de achizi ie oferite fiind inferioare celor oferite altor furnizori. La 04.01.2007 pârâta a făcut cunoscut reclamantei că a încadrat-o într-o categorie inferioară în lista furnizorilor acceptați, iar începând cu luna mai 2007, pârâta nu a mai emis comenzi pentru livrările lunare. Refuzul de a trata al pârâtei și aplicarea unor condiții inegale au pus-o pe reclamanta într-o poziție de dezavantaj concurențial, creându-i prejudicii.
Pârâta - SA a depus o întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, arătând că între ea și reclamantă relațiile comerciale s-au desfășurat în baza unui contract cadru care stabilește reguli generale, și care nu conține nicio obligație de a comanda și cumpăra o anumită cantitate de marfă, iar reclamanta a acceptat prețul oferit pentru cumpărarea fierului vechi.
Prin sentința nr. 40 pronunțată în data de 22 ianuarie 2009, Tribunalul Dâmbovițaa respins cererea formulată de reclamanta SRL Târgoviște, în contradictoriu cu pârâta - Târgoviște SA.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art.969 și 970 cod civil, potrivit cărora convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante și ele trebuie executate cu bună credință, iar potrivit art.1073 cod civil creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației și în caz contrar are dreptul la dezdăunare.
În speță instanța a apreciat că poate funcționa numai o răspundere contractuală nu și una delictuală. Răspundere contractuală ale cărei elemente constitutive trebuie întrunite în mod cumulativ sunt reprezentate de o faptă ilicită ce constă în neexecutarea obligațiilor contractuale asumate, existența unui prejudiciu, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția celui care a săvârșit fapta ilicită.
Astfel, fapta pârâtei de a nu mai comanda marfă reclamantei nu îndeplinește condițiile răspunderii contractuale în ceea ce privește neexecutarea unei obligații contractuale, atâta timp cât în contract nu exista o obligație de a comanda o cantitate certă și determinată de marfă lunar.
Așa cum reiese din contractul încheiat între părți, obligațiile pârâtei nu se referă la o cantitate obligatorie pe care aceasta trebuia să o cumpere de la reclamantă, comenzile lunare fiind lăsate la aprecierea pârâtei. Mai mult instanța a apreciat că acest contract, prevede doar condițiile generale, urmând ca numai în cazul comenzilor efectuate de pârâtă acestea să se constituie în anexe la respectivul contract, comenzi a căror acceptare ducea la formarea unor acte adiționale la contract.
Or în lipsa acestor comenzi, este clar că nu existau anexe care să se constituie în acte adiționale la contractul încheiat și în consecință nu existau nici obligații ale pârâtei de a cumpăra marfă de la reclamantă.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta - SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că prima instanță a soluționat litigiul în limitele distincției dintre răspunderea contractuală și răspunderea delictuală, fără a observa și a înțelege că, în condițiile economiei de piață, regulile de concurență reprezintă precepte deontologice ale comerciantului, a căror nerespectare atrage, printre altele, răspunderea patrimonială.
Conduita pârâtului de a refuza, cu motivări de circumstanță, continuarea raporturilor contractuale, până la durata convenită, anume 31 decembrie 2007, este contrară normei de la art.969 alin.2 și art.970 Cod civil.
Refuzul de a trata cu societatea noastră și aplicarea unor condiții inegale pentru societatea noastră, la prestații echivalente, a pus-o pe aceasta într-o poziție de dezavantaj concurențial și contravine prevederilor art.6 lit.a și c din Legea nr.21/1996 a concurenței neloiale și solicită completarea probei cu expertiză contabilă, având în vedere că, considerațiile și concluziile expertului desemnat, sunt, în parte nefondate și în parte neavenite.
În concluzie solicită admiterea apelului și modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii pentru daune din abuz concurențial.
Intimata - SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat susținând în esență că sentința apelată este temeinică și legală, sub aspectul tuturor criticilor formulate.
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea reține că apelul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
Răspunderea contractuală poate lua naștere numai datorită încălcării obligațiilor prevăzute în contract.
Pentru a fi angajată răspunderea contractuală se cere să existe un contract valabil încheiat între părți, o faptă ilicită prin care se încalcă o obligație contractuală și care să fie săvârșită cu vinovăție și un raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu.
Reclamanta apelantă a dovedit că între părți s-a încheiat un contract cadru cu nr.5000/8/01.01.2006 prelungit prin actul adițional până la 31.12.2007 având ca obiect vânzarea-cumpărarea de materiale refolosibile feroase conform comenzilor care urmau să devină anexe și părți integrante ale contractului.
Din contract rezultă și obligațiile părților, însă apelanta nu a precizat care sunt obligațiile prevăzute în contract ce nu au fost executate de intimata-pârâtă.
Societatea-pârâtă în calitate de cumpărător nu s-a obligat contractual să comande reclamantei o cantitate minimă de marfă. Singurele obligații pe care societatea și le-a asumat erau subsecvente lansării de comenzi. În condițiile în care se lansa o comandă lunar, intra în funcțiune contractul, dacă nu se lansa nicio comandă, părțile nu aveau nicio obligație una față de cealaltă.
Apelanta nu a menționat care este fapta culpabilă săvârșită de intimată raportat la obligațiile contractuale ale acesteia care ar putea determina angajarea răspunderii contractuale.
Faptul că aceasta nu a lansat alte comenzi fără ca această obligație să rezulte din contractul încheiat de părți nu-i poate fi imputat aprecierea cu privire la cantitatea de produse de care avea nevoie revenindu-i în exclusivitate.
Interpretarea contractului permite o corectă determinare a forței obligatorii a acestuia, clauzele contractuale fiind clare din acestea nerezultând în sarcina intimatei obligația pretinsă de apelant, aceea de a emite comenzi lunare, până la sfârșitul anului 2007.
Chiar dacă apelanta a înregistrat un prejudiciu prin faptul că nu i-au mai fost emise comenzi pentru livrarea produselor ce au făcut obiectul contractului, nefiind îndeplinite celelalte condiții ale răspunderii contractuale nu poate fi angajată răspunderea intimatei-pârâte.
În ceea ce privește expertiza și completarea probei cu o altă expertiză se reține că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile generale de admisibilitate a acestei probe, respectiv pertinența și concludența acesteia, având în vedere reținerile anterioare.
Faptele pe care apelanta le impută intimatei nu au corespondent în clauzele contractuale întrucât intimata nu și-a asumat obligația de a comanda apelantei o cantitate determinată de produse până la sfârșitul anului 2007.
Abuzul de poziție dominantă și încălcarea dispozițiilor art.6 lit.a și c din Legea nr.21/1996 invocată de apelantă nu pot fi reținute de instanță, întrucât răspunderea contractuală nu se poate cumula cu răspunderea delictuală, iar în ceea ce privește concurența legea reglementează o altă procedură.
Imposibilitatea combinării regulilor aplicabile răspunderii contractuale cu cele aplicabile răspunderii civile delictuale reprezintă un principiu ce a fost adoptat de practica judiciară la fel ca și principiul neadmiterii opțiunii între cele două acțiuni (delictuală sau contractuală) cu singura excepție în cazul în care neexecutarea contractului constituie în același timp și o infracțiune.
Reținând că instanța de fond a stabilit corect situația de fapt și dispozițiile legale incidente în cauză și a pronunțat o soluție temeinică și legală, Curtea în baza dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat apelul formulat de reclamanta - SRL.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECID E:
Respinge ca nefondat apelul formulat de reclamanta - SRL, cu sediul în Târgoviște,-,. 7,. C,.42, jud. D împotriva sentinței nr. 40 din data de 22 ianuarie 2009 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu pârâta - SA, cu sediul în Târgoviște,-, jud.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 mai 2009.
Președinte, Judecător,
- - - - -
Grefier,
- -
Red. / tehnored.
4 ex./ 04 iunie 2009
ds.fond - Tribunalul Dâmbovița; jud. fond
Operator de date cu caracter personal, Nr. Notificare 3120
Președinte:Tănăsică ElenaJudecători:Tănăsică Elena, Stan Aida Liliana
