Actiune în daune delictuale. Decizia 112/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 112
Ședința publică din data de 6 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Stan Aida Liliana
JUDECĂTOR 2: Tănăsică Elena
Grefier - - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelurilor declarate de reclamanta - SRL, cu sediul în com., nr. 590, jud. B și sediu procesual ales la Cabinet avocat, în B,-,.22,.2,.7,.67, sector 4 și pârâta Asigurări SA (fosta Vienna Insurance, cu sediul în B,-, sector 1 - Asigurări SA - sucursala B, cu sediul în B,-, jud. B împotriva sentinței nr. 478 din data de 25 martie 2009 pronunțate de Tribunalul Buzău.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 29 septembrie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată, când, Curtea, pentru a permite reprezentantei apelantei-pârâte să depună concluzii scrise detaliate, în conformitate cu dispozițiile art. 156 alin.2 Cod pr.civilă a amânat pronunțarea pentru 6 octombrie 2009, dată la care a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău sub nr- reclamanta - SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Societatea de asigurare Vienna Insurance Grup SA B și Societatea de Asigurare Vienna Insurance Grup SA pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună obligarea la plata sumei de - EURO, plătibili în lei la cursul din ziua plății, cu titlu de daune, reprezentând pierderi directe rezultate din oprirea activității, penalități și dobânzi vamale, obligații contractuale nerespectate, penalități contractuale, profit nerealizat.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că în temeiul procesului-verbal de adjudecare nr.18283/22.10.2003, intabulat conform încheierii nr. 6037/18.06.2004 a Biroului de Carte Funciară de pe lângă Judecătoria Buzău, este proprietara unei fabrici de prelucrare a lemnului, iar pentru toate bunurile sale a încheiat polițe de asigurare, în condițiile generale pentru asigurarea bunurilor -96.
De asemenea, reclamanta a arătat că la data de 03.11.2005 s-a produs un incendiu în clădirea fabricii, motiv pentru care a procedat la înștiințarea pârâtei referitor la producerea evenimentului asigurat prin contractele încheiate.
Având în vedere că pârâta nu a procedat la despăgubirea sa, reclamanta s-a adresat instanței de judecată, care prin sentința nr.2368/30.10.2006 pronunțată de Tribunalul Buzău, rămasă definitivă și irevocabilă, a obligat-o la achitarea sumei asigurate, conform contractului de asigurare. Datorită atitudinii pârâtei, care, cu rea-credință și nejustificat, a refuzat să-i plătească despăgubirile ce i se cuveneau, se află
în imposibilitatea de a-și continua activitatea, astfel încât a înregistrat pierderi în valoare de - Euro, motiv pentru care în cauză sunt întrunite cerințele art.998-999 cod civil pentru a opera răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, și anume: existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu,existența vinovăției.
Pârâta Societatea de Asigurare Vienna Insurance Grup SA Baf ormulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei timbrării cererii de chemare în judecată, excepția lipsei competenței teritoriale a Tribunalului Buzău în soluționarea acțiunii dedusă judecății și excepția lipsei capacității de exercițiu a Sucursalei B - Vienna Insurance SA, iar pe fond a solicitat respingerea acesteia.
La primul termen de judecată din 18.12.2007, reclamanta a depus la dosarul cauzei Ordinul de plată din 17.12.2007 privind achitarea sumei de 25315 lei reprezentând taxa judiciară de timbru.
Prin sentința nr. 30 din 15.01.2008 Tribunalul Buzău - Secția Comercială și de Contencios Administrativ a admis excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Buzău invocată de pârâta Societatea de Asigurare Vienna Insurance Grup SA B și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București - Secția Comercială și de Contencios Administrativ.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că obiectul prezentei cereri de chemare în judecată constă în atragerea răspunderii civile delictuale în temeiul art.998 și următoarele Cod civil în sensul obligării pârâtei ce s-ar face vinovată de săvârșirea unei pretinse fapte ilicite la despăgubiri în cuantum 787.700 euro, competența de soluționare revine conform art.5 Cod procedură civilă instanței de la domiciliul pârâtei sau instanței în circumscripția căreia s-a săvârșit faptul ilicit potrivit dispozițiilor art.10 pct.8 Cod procedură civilă.
S-a avut în vedere faptul că sediul pârâtei se află la B iar pretinsul fapt ilicit săvârșit constând în refuzul de acordare a despăgubirilor solicitate în baza contractului de asigurare a fost comunicat reclamantei Societatea de Asigurare Vienna Insurance Grup SA B, fapt reieșit din corespondența fax din 17.01.2005 și nu de sucursala acesteia din B.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta - SRL B, iar Curtea de Apel Ploiești prin decizia nr. 527 din 11.04.2008 a admis recursul, a modificat în tot sentința nr.30 din 15.01.2008 pronunțată de Tribunalul Buzău și a respins excepția necompetenței teritoriale invocată de pârâta Societatea de Asigurare Vienna Insurance Grup SA
Pentru a pronunța această sentință, curtea a reținut că reclamanta - SRL a chemat în judecată pârâtele Societatea de Asigurare Vienna Insurance Grup SA B și Societatea de Asigurare Vienna Insurance Grup SA B și a solicitat obligarea la plata sumei de 778.700 lei euro, cu titlu de despăgubiri civile delictuale, în baza dispozițiilor art.998-998 Cod civil.
Fapta juridică ilicită invocată de reclamantă constă în refuzul pârâtei de executare a obligațiilor contractuale rezultate din contracte de asigurare referitoare la bunuri, încheiate în calitate de asigurat cu pârâta Societatea de Asigurare Vienna Insurance Grup SA B prin sucursala din Baa cesteia, în calitate
de asigurător, și anume refuzul de plată a despăgubirilor, urmare producerii evenimentului asigurat.
Prin sentința nr. 2368/30.10.2006, Tribunalul Buzăua obligat pârâta la achitarea sumei asigurate, conform contractului de asigurare, reținând că pârâta a refuzat nejustificat acordarea despăgubirilor, în condițiile în care s-a constatat că nu există o persoană vinovată de producerea accidentului.
Conform dispozițiilor art.10 pct.8 Cod procedură civilă, în cererile ce izvorăsc dintr-un fapt ilicit, în afară de instanța domiciliului pârâtului, mai este competentă instanța în circumscripția căreia s-a săvârșit acel fapt. Faptul ilicit invocat de reclamantă este refuzul executării obligațiilor contractuale, locul unde s-a produs refuzul este locul unde trebuia executată obligația.
Instanța de fond a reținut în mod corect aplicarea dispozițiilor art.5 respectiv art.10 pct.8 Cod procedură civilă, însă a apreciat greșit locul săvârșirii faptei, reținând că acesta ar fi la B, întrucât refuzul de acordare a despăgubirilor a fost comunicat reclamantei de Societatea de Asigurare Vienna Insurance Grup SA B și nu de sucursala din
Locul executării obligațiilor comerciale poate fi prevăzut în mod expres de părți în contractul pe care îl încheie sau poate fi determinat în mod tacit. În situația în care locul executării nu este stabilit în mod expres în contract și nici nu rezultă tacit, Codul comercial prevede că obligațiile comerciale să fie executate la locul unde debitorul își avea sediul său comercial la data încheierii contractului. Or, locul executării obligațiilor de plată a despăgubirilor este la sediul din B al Sucursalei Societății de Asigurare Vienna Insurance Grup SA cea care a semnat și încheiat, pentru Societatea de Asigurare Vienna Insurance Grup SA B, în calitate de asigurator, contractul de asigurare, astfel cum rezultă din contractul de asigurare.
Având în vedere și dispozițiile art.5 Cod procedură civilă, care prevăd că reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă de competente, curtea a constatat că în cauză este competent teritorial să soluționeze acțiunea instanța sesizată de reclamantă, Tribunalul Buzău, astfel că excepția de necompetență teritorială invocată de pârâtă este neîntemeiată.
După stabilirea competenței teritoriale de către Curtea de Apel Ploiești în favoarea Tribunalului Buzău - Secția Comercială și de Contencios Administrativ s-a format dosarul cu nr-.
Prin cererea de la fila 12 reclamanta - SRL cu sediul în com., jud. B și-a completat acțiunea sub aspectul motivării în fapt și în drept precum și sub aspectul probațiunii. În acest sens, reclamanta a arătat că cele două pârâte au practicat împotriva acesteia timp de peste 2 ani grave acțiuni ilicite începând de la data incendiului, pe parcursul întocmirii dosarului de daune, în timpul litigiului în fond, apel și recurs precum și în timpul executării silite, după cum urmează: - determinarea expertului tehnic procese pirogene incendii - - la întocmirea unui raport de expertiză ce consacra o situație de fapt, în dosarul de daune, astfel încât să se poată justifica refuzul executării obligațiilor contractuale ale pârâtelor. În esență expertul a stabilit altă cauză tehnică a incendiului, alt loc de producere, alt mod de propagare și a ajuns la concluzia vinovăției reclamantei, când în mod vădit a fost un caz fortuit.
Împotriva concluziilor nereale ale acestui raport au fost invocate constatările pompierilor, ale poliției, rezoluția procurorului, expertiza tehnică procese pirogene incendii efectuată în apel și hotărârile judecătorești date în cauză - în fond, apel și recurs. Deși raportul de expertiză este datat 12.01.2006, hotărârea de respingere a cererii de daune fusese luată deja în data de 17.11.2005, astfel cum rezultă din adresa nr.1543 din 17.11.2005, depusă la dosar.
Pentru a putea deforma realitatea - cu sprijinul expertului tehnic angajat și plătit de ele - pârâtele s-au opus vehement efectuării unor expertize tehnice sub autoritatea instanței, în cadrul unei proceduri de asigurare de dovezi. Aceste expertize ar fi constituit probe opozabile părților, și odată efectuate, ar fi dat posibilitatea reluării, cel puțin parțiale, a producției și diminuarea substanțială a prejudiciului.
În schimb în lipsa acestor expertize, reclamanta a fost obligată să conserve întreaga fabrică timp de peste un an în condițiile create de efectele incendiului, pentru a nu fi învinuiți de modificarea situației de fapt, cu consecința imediată a respingerii unei cereri de despăgubiri în justiție.
În drept cererea reclamantei a fost întemeiată pe dispozițiile art.998-999 și 1000 alin.3 din Codul civil precum și ale art.723 alin.1 Cod procedură civilă.
Atât prin întâmpinarea depusă la dosar la fila 13 cât și prin concluziile scrise pârâta Societatea de Asigurare Vienna Insurance Grup SA Bai nvocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Sucursalei B și a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamantă ca nefondată.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Sucursalei B pârâta Societatea de Asigurare Vienna Insurance Grup SA Baa rătat că potrivit art.43 alin.1 din Legea nr.31/1990 privind societățile comerciale " sucursale sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică ale societăților comerciale ori o persoană juridică căreia legea nu îi conferă personalitate juridică nu are capacitate de folosință procesuală pentru a sta în nume propriu în judecată".
Pe fondul cererii s-a solicitat respingerea ca nefondată a cererii formulată de reclamantă, arătându-se că pentru a fi subiect al răspunderii civile delictuale în condițiile art.998 și 999 Cod civil reclamanta trebuie să demonstreze că pârâta este făptuitorul care a săvârșit o faptă delictuală care a condus direct la crearea unui prejudiciu în patrimoniul reclamantei. În acest sens, delictul astfel cum a fost invocat de către reclamantă constă în faptul că pe parcursul soluționării unui litigiu anterior s-a prevalat de dispozițiile legale procedurale pe care le-a invocat în fața instanței în condițiile legii. Pârâtei i-a fost imputat faptul că nu a achitat despăgubiri conform contractului de asigurare decât după ce instanțele au dispus probatoriu și le-a obligat la plată, plată efectuată în sumă actualizată conform hotărârii instanței la data plății, răspunsul la interogatoriul luat reclamantei fiind relevant.
Pârâta a invocat lipsa culpei ca urmare a inexistenței faptei, lipsa intenției făptuitorului în producerea prejudiciului pretins, inexistența legăturii de cauzalitate între presupusa faptă delictuală și prejudiciul invocat, reclamanta neputând face dovada că faptele invocate au condus direct la crearea unui prejudiciu real precum și inexistența unui prejudiciu real, expertiza contabilă neputând fi considerată o probă reală științifică de natură să prezinte un rezultat real și corect pornind de la datele contabile anterioare și nu de la proiecții.
Pe tărâm delictual, reclamanta are îndatorirea să demonstreze că pârâta a încălcat o normă imperativă legală și nu una de natură contractuală, ori obligația de stabilire și plată a despăgubirii de către asigurator își are izvorul în contractul de asigurare ( polițele de asigurare) și nu în lege, legea stabilind o conduită obligatorie imperativă pentru asiguratori exclusiv în materia asigurărilor obligatorii și nu în materia asigurărilor facultative, așa cum este cazul asigurărilor generale de bunuri încheiate de către reclamantă cu pârâta.
De asemenea, pârâta nu a încheiat nici o poliță de asigurare a riscurilor financiare ale reclamantei astfel încât nu a preluat în asigurare riscurile derivate din încetarea activității ca urmare a intervenirii riscului asigurat prin contractele (polițele) de asigurare a bunurilor, respectiv pierderi cauzate de oprirea activității, profit nerealizat și nerespectarea obligațiilor contractuale asumate față de partenerii săi contractuali sau față de autorități. Toate pretențiile bănești solicitate de reclamantă prin cererea introductivă, cu titlu de despăgubire, constituie în realitate riscuri financiare care nu au fost preluate în asigurare, neputând fi imputabile sau suportate de pârâtă.
Pentru refuzul său de stabilire și de acordare a despăgubirilor, pârâta a fost deja sancționată pe temei contractual, în baza unei hotărâri judecătorești, astfel încât reclamanta nu mai are temei să solicite și să obțină, de data aceasta pe temei delictual, pentru aceeași conduită a pârâtei, o suplimentare a despăgubirilor acordate pe temei contractual. Fapta de încălcare sau nerespectare a unei obligații contractuale nu poate fi calificată în același timp și un delict civil, deoarece delictul civil reprezintă o încălcare sau ignorare a unei norme legale imperative iar pârâta nu a încălcat nici o prevedere sau normă legală care să-i fi impus o anumită conduită față de reclamantă.
Prin cererea de la fila 197, reclamanta - SRL potrivit art.132 alin.2 pct.2 Cod procedură civilă a solicitat întregirea câtimii acțiunii prin obligarea pârâtelor Societatea de Asigurare Vienna Insurance Grup SA B și Societatea de Asigurare Vienna Insurance Grup SA B la plata sumei totale de 1.076,756 euro plătibil în lei la data plății din care 290.400 euro daune rezultate din neexecutarea contractelor încheiate la 02.08.2005 între reclamanta și firma italiană - SRL unipersonală, 65.244 uro pierderi cauze din imposibilitatea continuării contractelor de leasing, 9.127 euro penalități aferente contractului de credit încheiat cu - Bank SA ca urmare a neplății la termen a ratelor de credit, 67.415 euro majorări și penalități rezultate din neplata la termen a obligațiilor bugetare precum și suma de 645.570 euro reprezentând profit nerealizat pe întreaga societate. La stabilirea sumelor respective reclamanta a avut în vedere cursul mediu al monedei euro pentru anii 2006-2007 publicat de BNR și avut în vedere de către expert la efectuarea expertizei respectiv 3,5245 lei/euro.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Societății de Asigurare Vienna Insurance Grup SA- Sucursala invocată de către pârâta Societatea de Asigurare Vienna Insurance Grup SA B tribunalul constatat că aceasta este neîntemeiată și a respins-o deoarece sucursala din Ba S ocietății de Asigurare Vienna Insurance Grup SA B este cea care a semnat și încheiat pentru Societatea de Asigurare Vienna Insurance Grup SA B în calitate de asigurator contractul de asigurare, astfel cum rezultă din
conținutul acestuia. Potrivit deciziei nr. 527 din 11.04.2008 a Curții de Apel Ploiești, tocmai acest fapt a determinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău - Secția Comercială și de Contencios Administrativ.
Prin sentința nr. 478 din data de 25 martie 2009 Tribunalul Buzăua respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Societății de Asigurare Vienna Insurance SA, a admis în parte acțiunea promovată de reclamanta - SRL în contradictoriu cu pârâta Societatea de Asigurare Viena Insurance SA - Societatea de Asigurare Viena Insurance SA - sucursala B, a obligat pârâta Societatea de Asigurare Vienna Insurance SA B la plata către reclamantă a sumei de 645.570 euro plătibil în lei la cursul din data plății, cu titlu de daune delictuale constând în profitul nerealizat pe întreaga societate, a respins cererea reclamantei în ceea ce privește obligarea pârâtei Societatea de Asigurare Vienna Insurance SA B la plata către aceasta a sumei de 290.400 euro reprezentând daune rezultate din neexecutarea contractelor încheiate la data de 2.08.2005 între reclamanta și firma italiană - Parchet SRL, 62.244 euro pierderi cauzate din imposibilitatea continuării contractelor de leasing, 9.127 euro penalități aferente contractului de credit încheiat cu - Bank SA și 67.415 euro penalități și majorări rezultate din neplata la termenele scadente a obligațiilor bugetare, pârâta Societatea de Asigurare Vienna Insurance SA B fiind obligată și la plata sumei de 78.511 lei către reclamantă reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Conform polițelor de asigurare nr. B - - din 8.07.2005 și nr. B - - din 7.09.2005 în condițiile generale pentru asigurarea bunurilor - 96 reclamanta a încheiat în calitate de asigurat cu pârâta Societatea de Asigurare Vienna Insurance Grup SA B prin Sucursala B în calitate de asigurator contractele de asigurare referitoare la clădiri, utilaje, materii prime, produse finite și linie de parchet aflate în comuna, nr.590, județul B. La data de 3.11.2005 s-a produs un incendiu de mari proporții în incinta fabricii, în care bunurile asigurate au pierit sau au fost grav deteriorate. fiind unul din evenimentele asigurate prin poliță în termenul și condițiile stabilite contractual cu pârâta Societatea de Asigurare Vienna Insurance Grup SA - Sucursala B reclamanta a adus la cunoștință celor două pârâte despre producerea incendiului solicitând totodată despăgubirea cuvenită potrivit contractului de asigurare.
După ce pârâta Societatea de Asigurare Vienna Insurance Grup SA Baf ăcut inspecțiile necesare pentru aprecierea pagubei și a cauzelor acesteia, a refuzat ab inițio executarea obligațiilor contractuale asumate fapt reieșit din corespondența fax din 17.11.2005 " purtată la câteva zile de la producerea incendiului", intenție confirmată prin refuzul categoric din data de 19.01.2006.
În acest context reclamanta s-a adresat instanței de judecată, care, prin sentința nr.2368 din 30.10.2006 pronunțată de Tribunalul Buzău - Secția Comercială și Contencios Administrativ rămasă definitivă și irevocabilă, a obligat-o pe pârâtă la achitarea sumei asigurate conform contractului de asigurare, instanța reținând că pârâta a refuzat nejustificat acordarea despăgubirilor în condițiile în care atât pompierii, cât și organele de cercetare penale au constatat că nu există o persoană
vinovată de procedarea incendiului. În acest sens, Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzăua confirmat prin rezoluția dată în dosarul penal nr.4800/P/2005 propunerea de neîncepere a urmării penale în baza art.288 alin.6 raportat la art-10 lit.2 Cod procedură penală, constatându-se existenta cazului fortuit, deci a unei împrejurări ce nu putea fi prevăzută și care a generat incendiul.
După efectuarea raportului de expertiză reclamanta și-a mărit câtimea obiectului cererii la suma de 1.076.756 euro plătibili în lei la data plății, din care 290.400 euro daune rezultate din neexecutarea contractelor încheiate la 02.08.2005 între reclamanta și firma italiană - SRL, 65.244 euro pierderi cauze din imposibilitatea continuării contractelor de leasing, 9.127 euro penalități aferente contractului de credit încheiat cu - Bank SA ca urmare a neplății la termen a ratelor de credit, 67.415 euro majorări și penalități rezultate din neplata la termen a obligațiilor bugetare precum și suma de 645.570 euro reprezentând profit nerealizat pe întreaga societate.
Față de probatoriul administrat în cauză instanța a constatat că cererea reclamantei este întemeiată în parte. Astfel, referitor la obiectul prezentei cauze, tribunalul a considerat că se impune a fi puse în discuție două aspecte: admisibilitatea a acțiunii, în condițiile în care reclamanta și-a recuperat o parte din prejudiciu prin sentința nr.2368/30.10.2006 pronunțată de Tribunalul Buzău - Secția Comercială și de Contencios Administrativ și un aspect de fapt constând în dovedirea prejudiciului invocat de către reclamantă.
Referitor la primul aspect, tribunalul a considerat că prin sentința nr.2368/30.10.2006 a Tribunalului Buzău nu s-a atras răspunderea contractuală a pârâtei, iar aceasta a fost obligată să respecte clauzele contractului de asigurare încheiat, să-și respecte obligația asumată aceea de a plăti despăgubirea solicitată în condițiile producerii evenimentului asigurat. În literatura de specialitate problema cumulului răspunderii civile contractuale cu răspunderea civilă delictuală a fost tratată diferit de către diverși autori, iar în speța de față instanța a considerat că nu se pune problema unui cumul al celor două feluri de răspundere.
Astfel, așa cum s-a reținut mai sus, prin sentința nr.2368/30.10.2006 pârâta Societatea de Asigurare Vienna Insurance Grup SA Baf ost obligată să respecte clauzele contractului încheiat iar în prezenta speță se au în vedere acțiuni ale pârâtelor care, deși sunt în legătură cu obligațiile contractuale, sunt exterioare celor două contracte și au fost destinate pe de o parte - fundamentării refuzului de plată a sumelor asigurate, refuz dovedit neîntemeiat prin hotărâri judecătorești irevocabile - iar pe de altă parte după obținerea unei hotărâri judecătorești, au fost destinate amânării executării hotărârii. Pârâtele s-au opus vehement efectuării unor expertize tehnice sub autoritatea instanței în cadrul unei proceduri de asigurare dovezi, expertize care ar fi constituit probe opozabile părților și odată cu efectuarea acestora s-ar fi dat posibilitatea reclamantei să reia cel puțin parțial activitatea de producție și diminuarea substanțială a prejudiciului. În lipsa acestor expertize la efectuarea cărora pârâta Societatea de Asigurare Vienna Insurance Grup SA B s-a opus expres reclamanta a fost obligată să prezerve întreaga fabrică timp de peste un an în condițiile create de efectele incendiului pentru a nu fi învinuiți de modificarea situației de fapt cu consecința imediată a respingerii cererii de despăgubiri în justiție.
În același timp instanța a reținut exercitarea abuzivă a drepturilor procedurale civile de către Societatea de Asigurare Vienna Insurance Grup SA la fond, în apel, în recurs și pe parcursul executării silite în scopul tergiversării cauzei și aducerii reclamantei în starea de insolvență. Pârâtei nu i se impută faptul că a utilizat o multitudine de căi procedurale în încercarea de a nu plăti despăgubirea contractuală, - deși exercitarea cu rea credință a acestora, abuzul procedural este sancționat potrivit art.1081Cod procedură civilă și art.7231Cod procedură civilă, conform căruia " părțile au obligația de a se folosi cu bună credință drepturile lor și potrivit cu scopul în vederea căruia acestea au fost recunoscute de lege". Prin exercitarea tuturor acestor căi legale, până la un anumit punct, pârâta și-a asumat un risc acela de a cădea în pretenții și de a se constata cu efect retroactiv că trebuie să suporte și să execute atât obligația la care s-a obligat prin contract, cât și prejudiciul provocat reclamantei prin această atitudine.
Plecând de la dispozițiile art.998 Cod civil "orice faptă a omului care cauzează altuia prejudiciu obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat să îl repare", art.999 Cod civil "omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau imprudența sa" precum și de la dispozițiile art.1084 Cod civil potrivit cărora " daunele interese ce sunt debite creditorilor cuprind în genere pierderea ce a suferit și beneficiul de care a fost lipsit ", tribunalul a considerat că cererea reclamantei este întemeiată în parte, deoarece prin atitudinea sa de nerespectare a clauzelor contractuale pârâta Societatea de Asigurare Vienna Insurance Grup SA Bac reat reclamantei un prejudiciu constând în beneficiul nerealizat, respectiv a fost lipsită de profitul pe care îl putea realiza prin utilizarea la întreaga capacitate a mijloacelor fixe procurate și recondiționate în timp util cu ajutorul despăgubirii ce trebuia acordată în baza contractelor de asigurare.
Potrivit raportului de expertiză contabilă efectuată în cauză, profitul nerealizat pe întreaga societate, inclusiv activitățile de vânzare cu amănuntul prin magazin ca urmare a întreruperii activității, a fost stabilit la suma totală de 2.272.406,98 lei avându-se în vedere anexele din dosarul nr-, balanța de verificare sintetică întocmită pe luna octombrie 2005, raportul de consultanță tehnică întocmit de persoana fizică autorizată ( - ing. autorizație nr.646/2004) curs euro mediu pentru anii 2006 și 2007 publicat de BNR anexa nr.2 la înscrisul privat din 2.08.2005 intitulat contract de vânzare cumpărare nr.11, contract de vânzare cumpărare nr.34/16.09.2005, precum și procesul verbal încheiat la data de 15.12.2008 cu ocazia întâlnirii celor 3 experți contabili desemnați în prezenta cauză, estimarea făcându-se plecând de la contractele încheiate de - SRL pentru aprovizionare cu materii prime și pentru livrarea produselor finite încheiate cu firma italiană - Italia.
Sub aspectul vinovăției instanța are în vedere că pârâtele se fac vinovate de încălcarea unor dispoziții legale, precum art.969 Cod civil potrivit cărora " convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante", precum și a dispozițiilor art.723 alin.1 Cod procedură civilă potrivit cărora " Drepturile procedurale trebuie exercitate cu bună credință și potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege. Partea care folosește aceste drepturi în chip abuziv răspunde pentru pagubele pricinuite."
Potrivit literaturii de specialitate răspunderea civilă delictuală operează pentru culpa cea mai mică nefiind necesară încălcarea unor norme legale imperative așa cum susține pârâta Societatea de Asigurare Vienna Insurance Grup SA
În condițiile în care prin contractele încheiate nu se prevedea că în caz de producere a evenimentului asigurat despăgubirea se acordă numai în baza unei hotărâri definitive și irevocabile și prin epuizarea tuturor căilor procedurale prevăzute de legea română, ci în baza unor constatări ale organelor în drept (ex. poliție, pompieri, etc.) precum și a unor constatări făcute de specialiști ai asiguratorului, instanța a considerat că după încheierea unor astfel de constatări pârâtele, prin refuzul de acordare a despăgubirilor, se aflau în culpă față de reclamantă; ele ar fi fost exonerate de plata despăgubirilor precum și a daunelor interese retroactiv, în condițiile în care prin hotărâri judecătorești s-ar fi dovedit că refuzul acestora ar fi fost justificat.
În ceea ce privește celelalte sume solicitate de către reclamantă respectiv suma de 290.400 euro reprezentând daune din neexecutarea contractelor încheiate la 2.08.2005 între reclamanta și firma italiană - SRL suma de 62.244 euro pierderi cauzate din imposibilitatea continuării contractelor de leasing, 9.127 euro penalități aferente contractului de credit încheiat cu - Bank SA și 67.415 euro penalități și majorări rezultate din neplata la termenele scadente a obligațiilor bugetare, tribunalul a constatat aceste solicitări ca neîntemeiate.
Prin sentința nr.2368/30.10.2006 dată de Tribunalul Buzău în dosarul nr.253/2006 Societatea de Asigurare Vienna Insurance Grup SA Baf ost obligată la plata sumei de 349.706 euro echivalent în lei cu titlu de daune reprezentând contravaloarea liniei de parchet, contravaloarea distrugerilor suferite de clădire, contravaloarea distrugerilor utilajelor și contravaloarea materiilor prime și a produsului finit. Rezultă că pe perioada în care pârâtele au refuzat să plătească daunele Societatea reclamantă - SRL a fost lipsită de profitul pe care îl putea realiza prin utilizarea la întreaga capacitate a mijloacelor fixe distruse total sau parțial de incendiu deci de beneficiul nerealizat.
Daunele nu puteau, așadar, să fie utilizate pentru plata cotelor de profit datorate diverșilor parteneri, a ratelor de leasing, a obligațiilor la buget, a ratelor de credit, acestea urmând a fi achitate din încasările rezultate ca urmare a desfășurării profitabile a activității. De asemenea, instanța a avut în vedere și faptul că în relațiile comerciale cu diverși parteneri, reclamanta avea posibilitatea să opună cazul fortuit astfel încât să aibă posibilitatea să fie exonerată cel puțin de plata dobânzilor și penalităților.
În ceea ce privește daunele rezultate din neexecutarea contractelor încheiate la 2.08.2005 între reclamantă și firma italiană - SRL Societate în sumă de 290.400 euro pentru care Tribunalul Buzăua emis o ordonanță de plată conform sentinței nr.744 din 6.08.2008, instanța a considerat că nu poate fi reținută în seama pârâtei deoarece în primul rând această cotă de profit trebuia plătită din beneficiul total realizat de reclamantă în această perioadă, iar pe de altă parte în dosarul care a făcut obiectul somației de plată
reclamanta avea posibilitatea să invoce cazul fortuit precum și necompetența materială și teritorială a Tribunalului Buzău, dat fiind clauzele contractuale potrivit cărora competența revenea Camerei de arbitraj din Italia potrivit Regulamentului acestei camere, contractul în speță fiind reglementat de legea italiană.
Neîntemeiate au fost considerate, de asemenea, și cererile reclamantei de obligare a pârâtelor Societatea de Asigurare Vienna Insurance Grup SA B la plata pierderilor cauzate de imposibilitatea continuării contractelor de leasing, a penalităților aferente contractului de credit încheiat cu - Bank SA ca urmare a neplății la termen a ratelor de credit, precum și a majorărilor și penalităților rezultate din neplata la termenele scadente a obligațiilor bugetare, deoarece toate acestea trebuiau achitate din beneficiul realizat de societate în perioada în care reclamanta nu și-a putut desfășura activitatea ca urmare a refuzului pârâtelor de a-și respecta obligațiile de plată a daunelor asumate prin polițele de asigurare nr. B - - din 8.07.2005 și nr. B - - din 7.09.2005; era necesară invocarea cazului fortuit în vederea exonerării la plată a dobânzilor și penalităților iar în ceea ce privește datoriile bugetare, s-a reținut faptul că acestea proveneau dintr-o perioadă anterioară perioadei în care reclamanta nu și-a putut desfășura o activitate normală și profitabilă.
Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond au declarat apel atât reclamanta - SRL, cât și pârâta Asigurări SA (fosta Vienna Insurance - Asigurări SA - sucursala
În cuprinsul cererii de apel formulate de către reclamanta - SRL, se arată că dispozitivul hotărârii este în contradicție cu motivarea, în condițiile în care prin întâmpinare, dar și prin notele scrise Bas olicitat instanței să se constate lipsa calității procesuale pasive a pârâtei B, iar instanța în motivare arată că excepția este neîntemeiată, deoarece B este cea care a semnat și încheiat contractul de asigurare, însă în dispozitiv se menționează respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive față de societatea de asigurare Vienna Insurance fără alte precizări.
De asemenea se arată că în mod eronat a fost obligată numai pârâta B la plata daunelor delictuale și a cheltuielilor de judecată.
O altă critică se referă la aprecierea instanței, în sensul că nu se pot cumula prejudiciile rezultate din nerespectarea unor obligații de plată ale - SRL, cu profitul nerealizat de societate, acesta constituind de fapt sursa plății obligațiilor, reținere care este fundamental greșită și, prin aceasta, nelegală.
Se arată că instanța de fond a dat o greșită interpretare probelor administrate în cauză, ceea ce a condus la soluția greșită, în temeiul art.998-999 Cod civil, dar și în temeiul art.723 din Codul d e procedură civilă, răspunderea este completă, fiind necesar ca pârâtele să fie obligate la acoperirea pagubelor și a beneficiului nerealizat.
Susține aceeași apelantă că era necesar fi obligată pârâta la plata profitului, a penalităților contractuale suportate și cota parte profit din contractele încheiate, cu partenerul italian SRL, în condițiile în care aceasta a fost obligată la livrarea bunurilor, neputând invoca intervenția cazului fortuit cum greșit a susținut instanța de fond în cuprinsul motivării formulate.
S-a solicitat admiterea apelului și schimbarea hotărârii atacate în sensul obligării pârâtelor și la plata sumei de 378.786 Euro, din care: 240.000 Euro penalități rezultate din neexecutarea contractului de vânzare cumpărare nr.11/02.08.2005, 62.244 Euro pierderi cauzate din imposibilitatea continuării contractelor de leasing; 9127 Euro penalități aferente contractului de credit; 67.415 Euro penalități și majorări rezultate prin neplata la termenele scadente a obligațiilor bugetare.
În ceea ce privește apelul formulat de către pârâta Asigurări SA (fosta Vienna Insurance - Asigurări SA - sucursala B, este de reținut că sunt formulate critici sub un singur aspect, acele al temeiniciei, admisibilității unei acțiuni în răspundere civilă delictuală, în condițiile în care reclamanta avut un contract de asigurare, care în urma soluționării raportului litigios și-a produs efectele.
În acest sens se face referire la inexistența unei fapte culpabile și a inexistenței raportului de cauzalitate dintre pretinsa faptă culpabilă invocată de către reclamantă și prejudiciul susținut.
Se formulează critici și în ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a intimatei-pârâte, apreciindu-se că în mod eronat a fost respinsă această excepție, în condițiile în care sucursalele sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică ale societăților comerciale.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de către ambele apelante, a actelor și lucrărilor dosarului se reține că este fondat apelul formulat de către pârâta Asigurări SA (fosta Vienna Insurance - Asigurări SA - sucursala B, iar criticile formulate de către reclamanta SRL nu sunt întemeiate, apelul fiind nefondat, potrivit considerentelor ce se vor expune în continuare:
În cazul în speță problema de drept care se pune este aceea a cumulului răspunderii civile delictuale cu cea a răspunderii contractuale, potrivit dreptului material aplicabil în materie.
Un principiu adoptat de practica judecătorească este acela că nu este posibilă nici o combinare, în cadrul unei acțiuni mixte, a regulilor aplicabile răspunderii delictuale cu cele aplicabile răspunderii contractuale, după cum nu este posibil nici să apeleze, în subsidiar - în completare - la o acțiune delictuală, după ce fost utilizată acțiunea contractuală pe baza căreia au fost obținute despăgubiri.
Cu alte cuvinte, în practică problema cumulului răspunderii delictuale cu cea contractuală se reduce la a se ști dacă cel păgubit are o opțiune între acțiunea contractuală și cea delictuală.
Răspunzând la problema opțiunii astfel concretizată, practica judiciară a stabilit că, în cazul în care între părți a existat un contract din a cărui neexecutare au rezultat prejudicii nu este posibil să se apeleze la răspunderea delictuală, calea de acces fiind aceea a răspunderii contractuale.
De la principiul neadmiterii opțiunii între cele două acțiuni - delictuală sau contractuală - cea mai importantă excepție admisă în practica judiciară este aceea că opțiunea este permisă în cazul în care neexecutarea contractului, constituie, în același timp și o infracțiune prevăzută de legea penală.
În cazul în speță a existat asigurarea contractuală, care în urma soluționării litigiului comercial între părți și-a produs efectele.
Reclamanta invocă faptul că urmare a acțiunii pârâtei, care și-a exercitat dreptul de a formula o cerere în justiție, aceasta a fost prejudiciată situație în care urmează ca pârâta să acopere prejudiciul suportat ca urmare a derulării procedurilor judiciare.
Faptul că pârâta a înțeles să se adrese instanței de judecată pentru soluționarea divergențelor intervenite între părți, ca urmare a neexecutării contractelor, nu poate fi interpretat că ne aflăm în prezența unei fapte culpabile ce-i poate fi imputate pârâtei cu consecința suportării prejudiciului ca urmare nerespectării contractelor aflate în derulare cu alți parteneri.
Răspunderea societății de asigurare nu poate fi antrenată decât în limita clauzelor contractuale, prejudiciul suportat ca urmare a nerespectării altor clauze contractuale încheiate de către reclamantă cu partenerii comerciali, nu-i poate fi imputat pârâtei care a uzat de dreptul de se adresa justiției potrivit dispozițiilor procedurale.
În acest context se reține că elementele răspunderii civile delictuale, respectiv existența unei fapte culpabile, unui prejudiciu și al unui raport de cauzalitate nu s-a dovedit a exista în cazul în speță.
Părțile au fost legate prin raporturi contractuale care și-au produs efectele, neputând opera cumulul celor două răspunderi contractuală și delictuală.
În acest sens se reține că sunt întemeiate criticile formulate de către această apelantă, acțiunea adresată instanței de către reclamantă fiind neîntemeiată.
În spiritul celor arătate anterior se reține că sunt lipsite de suport juridic susținerile apelantei-reclamante cu privire la pretențiile solicitate atât în cuprinsul cererii adresate inițial, cât și criticile formulate în cuprinsul cererii de apel, raportat la sumele solicitate.
Neexistând o faptă culpabilă din partea apelantei-pârâte nu se poate pune problema legăturii de cauzalitate și imputării vreunui prejudiciu societății de asigurare.
Societatea de asigurare urma a fi obligată să suporte prejudiciile la care se fac referire în prezenta acțiune, doar în condițiile în care erau asigurate și riscurile financiare, urmare producerii unei daune.
În ceea ce privește critica formulată de către societatea de asigurare cu privire la calitatea procesuală pasivă pârâtei Asigurări SA - sucursala B, se reține că aceasta nu este întemeiată fiind menținută în proces pentru opozabilitate, întrucât a fost ceea care a semnat și încheiat contractul de asigurare pentru Asigurări SA (fosta Vienna Insurance.
Dat fiind cele expuse anterior și reținând că nu se pune problema admisibilității unei astfel de acțiuni care tinde a cumula cele două răspunderi respectiv, delictuală și contractuală, criticile formulate de către apelanta-pârâtă Asigurări SA (fosta Vienna Insurance, fiind întemeiate, Curtea în baza art.296 Cod procedură civilă, va admite apelul declarat de către aceasta, va schimba în tot sentința atacată și pe fond va respinge acțiunea, cu consecința respingerii apelului formulat de către apelanta-reclamantă - SRL.
Văzând și dispozițiile art.274 Cod procedură civilă, va obliga apelanta-reclamantă la plata sumei de 15.034 lei cheltuieli de judecată către apelanta-pârâtă.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite apelul declarat de pârâta Asigurări SA (fosta Vienna Insurance, cu sediul în B,-, sector 1 - Asigurări SA - sucursala B, cu sediul în B,-, jud. B împotriva sentinței nr. 478 din data de 25 martie 2009 pronunțate de Tribunalul Buzău.
Schimbă în tot sentința atacată și pe fond respinge acțiunea.
Respinge ca nefondat apelul reclamantei - SRL, cu sediul în com., nr. 590, jud. B și sediu procesual ales la Cabinet avocat, în B,-,.22,.2,.7,.67, sector 4 declarat împotriva aceleiași sentințe.
Obligă reclamanta - SRL să plătească 15.034 lei cheltuieli de judecată către pârâta Asigurări SA.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 octombrie 2009.
Președinte Judecător
- - - - -
Grefier
- -
Operator date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Red. / - 5ex./ 28.10.2009
Ds. fond - Tribunal
Jud. fond
Președinte:Stan Aida LilianaJudecători:Stan Aida Liliana, Tănăsică Elena
