Actiune în daune delictuale. Decizia 13/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - pretenții -
R O ÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV
ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 13
Ședința publică din 28 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Artene Doina
JUDECĂTOR 2: Morariu Adriana
Grefier - -
Pe rol judecarea apelului declarat de reclamanta, domiciliată în municipiul S,-, județul S, împotriva sentinței nr. 1604 din 28 mai 2007, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-.
La apelul nominal au răspuns avocat pentru reclamanta apelantă și avocat pentru pârâta intimată - SRL
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, constatând apelul legal timbrat și în stare de judecată, a dat cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru reclamanta apelantă a solicitat admiterea apelului conform concluziilor scrise depuse la dosar, motivat de faptul că pârâta nu a respectat contractul de închiriere din data de 5 iunie 2002, prezentat la registrul Comerțului, modificarea sentinței, admiterea acțiunii cu obligarea pârâtei la plata daunelor stabilite prin raportul de expertiză, necontestat de pârâtă, cu cheltuieli de judecată din ambele instanțe.
Avocat pentru pârâta intimată a precizat că la momentul executării contractul la care se face referire nu a putut fi luat în calcul întrucât era încheiat între 2 soți și nu avea dată certă, că apelanta nu a făcut dovada prejudiciului, experta indicând prețul după spusele reclamantei, nu sunt facturi, nu a fost plătit TVA, deci nu sunt îndeplinite cerințele art. 998 Cod civil. A mai arătat că reclamantei i-a fost respectat dreptul și a cerut respingerea apelului, cu cheltuieli de judecată.
În replică, avocat pentru reclamantă a arătat că în contractul care are dată certă se indică în mod clar spațiul, că executorul a inventariat marfa în 2 zile, deci spațiul comercial nu se putea elibera în 24 de ore și că experta a avut în vedere bunurile găsite și prețurile practicate.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra apelului de față, constată.
Prin acțiunea înregistrată la data de 14 iunie 2006 reclamanta în contradictoriu cu pârâta - " " SRL S, a solicitat să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 1.574.246.300 lei cu titlu de daune.
Prin sentința nr. 1604 din 28 mai 2007, Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal a respins - ca nefondată - acțiunea formulată de reclamantă și a dispus obligarea acesteia la rambursarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea soluției - în esență - s-a reținut că, în raport de prevederile art. 998 cod civil și art. 1169 Cod civil reclamanta avea obligația de a face dovada la dosar a îndeplinirii cumulative a celor patru condiții pentru antrenarea răspunderii civile delictuale a pârâtei: fapta ilicită; prejudiciu, culpa pârâtei și raportul de cauzalitate între faptă și prejudiciu, obligație neonorată de reclamantă, astfel încât instanța a statuat că pretențiile patrimoniale ale reclamantei sunt nefondate.
Împotriva acestei sentințe a promovat apel reclamanta și a arătat că societatea pârâtă în calitatea sa de custode a mărfurilor proprietatea apelantei ( (calitate instituită conform procesului verbal de executare silită din 10 august 2004) avea obligația de a se comporta cu maximă diligență pentru protejarea lor, iar ignorarea de către pârâtă a valabilității contractului de închiriere încheiat la 15 iunie 2002, manipularea și depozitarea total improprie a acestor mărfuri denotă un comportament abuziv susceptibil a fi sancționat prin aplicarea art. 998 Cod civil, respectiv prin obligarea pârâtei la plata contravalorii mărfurilor deteriorate - proprietatea apelantei.
Criticile sunt nefondate.
Din verificarea lucrărilor dosarului Curtea constată că prin procesul verbal de adjudecare nr. 29753 din 8 iulie 2004, societatea pârâtă și-a adjudecat spațiul situat în S, str. - - - cu Curtea Domnească fostă proprietate a - SRL S și vândut la licitație pentru neplata de către fostul proprietar a unor creanțe bugetare ( 27).
Cu ocazia punerii în executare a procesului verbal de adjudecare, executorul judecătoresc a constatat existența în acest spațiu a unor mărfuri pretins proprietate PF - care - până la data adjudecării desfășura activități de comerț, mărfuri ce au fost identificate, inventariate și predate în custodia societății pârâte - noul proprietar al spațiului (42-72).
. de către executorul judecătoresc a inventarierii și predării bunurilor inventariate în paza societății pârâte generează - între cele două persoane juridice implicate în executarea silită - un raport juridic dedepozit necesar, reglementat de art.1620 Cod civil ( nefiind de acord cu predarea bunurilor în custodia pârâtei așa cum rezultă din conținutul procesului verbal de executare silită).
Curtea, constatând că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 1620 Cod civil - și nu ale art. 998 Cod civil așa cum greșit reține prima instanță - va verifica - raportat la probatoriul administrat la dosar - dacă pârâta și-a îndeplinit/sau nu obligațiile specifice depozitarului.
Este a se observa că în procesele verbale de executare silită nu este specificat termenul de restituire a bunurilor predate în custodie, însă, bunurile inventariate sunt prin natura lor perisabile ( pentru nunți, diademe, oglinzi) așa încât, în executarea obligației de pază (păstrare și grijă) a acestor bunuri, societatea pârâtă a procedat la notificarea apelantei pentru ridicarea urgentă a bunurilor, invitație neonorată de apelantă, astfel încât pretinsa degradare a bunurilor nu poate fi imputată pârâtei, ci riscul degradării este în sarcina deponentului.
Este real că la data adjudecării spațiului exista contractul de închiriere nr. 211/5 iunie 2002 încheiat între - SRL S ( fostul proprietar al spațiului) și reclamantă în calitate de persoană fizică ( și nu PF ) - ( 34) - însă, în speță, ne aflăm în situația pierderii titlului de proprietate al locatorului ( din cauze imputabile) ce are drept efect încetarea locațiunii, rațiunea încetării contractului aflându-se în imposibilitatea asigurării de către locator a folosinței bunului închiriat către locatar.
În această situație, și dacă locatarul ar face dovada unei vătămări în drepturile sale dobândite prin contract, nu ar fi antrenată răspunderea terțului dobânditor al bunului ce a făcut obiect al închirierii, ci răspunderea de garanție a locatorului pentru evicțiunea provocată de fapta (tulburarea de drept) terțului.
În conformitate cu art. 274 Cod procedură civilă, apelanta va fi obligată la rambursarea cheltuielilor de judecată din apel justificate de intimată cu plata onorariului pentru avocat.
Pentru aceste motive,
În numele LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta, domiciliată în municipiul S,-, județul S, împotriva sentinței nr. 1604 din 28 mai 2007, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-.
Obligă reclamanta apelantă să plătească intimatei suma de 1000 RON cheltuieli de judecată din apel.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 28 ianuarie 2008.
Președinte, Judecător, Grefier,
Red.
4ex/03.03.2008
Președinte:Artene DoinaJudecători:Artene Doina, Morariu Adriana
