Acțiune în daune delictuale. Decizia 16/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.16/MF
Ședința publică din data de 18 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Carina Gheorma
JUDECĂTOR 2: Adriana Gherasim
Grefier - - -
S-a luat în examinareapelul maritimdeclarat de apelanta pârâtă SC SA - cu sediul în C, Port nou, 44, județul C împotriva Încheierii de ședință din 20 august 2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă - ADMINISTRAȚIA SA - cu sediul în C, Port - Gara Maritimă, județul C, având ca obiect acțiune în daune delictuale.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspunde pentru apelanta pârâtă consilier juridic în baza delegației depusă la dosar, pentru intimata reclamantă se prezintă av. în baza împuternicirii avocațiale nr.24640/2009 atașată în dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform dispozițiilor art. 87 și următoarele din Codul d e procedură civilă.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei în care grefierul de ședință evidențiază obiectul litigiului, modalitatea îndeplinirii procedurii de citare, stadiul procesual. Învederează că apelul este declarat în termenul legal, motivat timbrat cu taxa judiciară de timbru în sumă de 4 lei conform OP 1011/23.10.2009 depusă la dosar și timbru judiciar de 0,15 lei.
Apărătorul intimatei reclamante apreciază că apelul este insuficient timbrat.
Curtea constată că, în raport de soluția instanței de fond care s-a pronunțat asupra unei excepții, apelul este legal timbrat și acordă cuvântul părților asupra admisibilității exercitării căii de atac.
Apărătorul intimatei reclamante solicită respingerea apelului ca inadmisibil, art.282 alin.(2) teza finală nefiind aplicabil în speță; încheierea putea fi atacată odată cu fondul.
Reprezentantul apelantei pârâte învederează că a declarat apel împotriva unei încheieri prin care s-a întrerupt cursul judecății în ce privește cererea reconvențională, astfel că, în considerarea dispozițiilor art.282 alin.(2) din Codul d e procedură civilă, apelul este admisibil. Depune practică judiciară.
Curtea constatând că nu sunt motive de amânare a cauzei, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților asupra fondului cauzei.
Reprezentantul legal al apelantei pârâte învederează că prin încheierea apelată instanța de fond a respins cererea reconvențională ca inadmisibilă. Consideră că în mod greșit instanța de fond a admis excepția inadmisibilității cererii reconvenționale dedusă din prevederile art.7205Cod de procedură civilă, și a respins cererea reconvențională ca inadmisibilă, cu motivarea că cererea reconvențională întemeiată pe disp. art.111 Cod de procedură civilă, nu ar deriva din același raport juridic cu cererea principală, care are ca temei răspunderea civilă delictuală.
Arată că nici o normă legală nu prevede ca cererea principală și reconvenienta să aibă același temei juridic, ci doar ca pretențiile reclamantei și ale reconvenientei să derive din același raport juridic.
În speță, ambele părți se consideră proprietare ai aceleiași platforme, intimata reclamantă solicită chirie pentru platforma în litigiu, iar apelanta pârâtă a formulat cerere reconvențională în apărarea dreptului de proprietate a aceleiași platforme. Dacă cererea reconvențională nu ar fi derivat din același raport juridic soluția ce s-ar fi impus ar fi fost disjungerea cererii reconvenționale.
Pentru cele sus expuse, solicită admiterea apelului, desființarea încheierii n atacate și trimiterea cauzei pentru continuarea judecății, având în vedere că soluția instanței de fond s-a bazat pe soluționarea unei excepții fără referire la fondul cauzei.
Apărătorul intimatei reclamante susține concluzii de respingere apelului, Arată că cererile nu au același temei de drept, și nu există două titluri de proprietate asupra terenului în litigiu, în baza cărora părțile să invoce calitatea de proprietar. Există un singur titlu de proprietate iar prin acțiunea formulată reclamanta a solicitat chiria pe diferența dintre suprafețele de teren de 4647 mp și 2250 mp. Pârâta apelantă nu a făcut dovada, în fața instanței de fond că există identitate dintre platforma în suprafață de 4647 mp și platforma de depozitare de 2.250 mp situată în 44.
Curtea rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra apelului maritim și fluvial de față;
Din actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr.68/118/07.01.2009 pe rolul Tribunalului Constanța - Secția maritimă și fluvială și înregistrată, reclamanta - Cas esizat instanța cu o acțiune în pretenții, prin care a solicitat, în temeiul art. 998-999 Cod de procedură civilă, obligarea pârâtei SC SA la plata sumei de 186.085,24 lei cu titlu de despăgubiri, cu motivarea că pârâta ocupă o suprafață de 4647 mp în incinta portuară pentru care refuză să plătească chirie, întrucât este proprietara acelei platforme.
La data de 26.02.2009 pârâta SC SA a depus întâmpinare și cerere reconvențională, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată, iar pe cale reconvențională să constate, în conformitate cu prevederile art. 111 Cod de procedură civilă, că platforma cuantificată de reclamantă în suprafață de 4647 mp este una și aceeași cu platforma de depozitare de 2.250 mp situată în 44 pentru care Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat printr-o hotărâre irevocabilă că este proprietară.
La termenul de judecată din data de 14.05.2009, instanța a invocat excepția inadmisibilității cererii reconvenționale din perspectiva dispozițiilor art. 7205alin 1 Cod de procedură civilă, care prevăd că "dacă pârâtul are pretenții împotriva reclamantului derivând din același raport juridic, el poate face cerere reconvențională."
Prin încheierea din 20.08.2009 instanța de fond a admis excepția inadmisibilității cererii reconvenționale dedusă din prevederile art. 7205alin. 1 Cod procedură civilă și a respins cererea reconvențională formulată de pârâta-reconvenientă SC SA în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă - Administrația Porturilor Maritime SA, ca inadmisibilă.
Pentru a dispune astfel a reținut prima instanță că atâta timp cât pretențiile reclamantei au ca temei răspunderea civilă delictuală reglementată de art. 998-999 Cod civil, iar cele ale pârâtei se întemeiază pe dispozițiile art. 111 Cod de procedură civilă, este evident că pretențiile părților nu derivă din același raport juridic și că, de altfel, pârâta nu tinde pe cale reconvențională la constatarea unui drept propriu, ci să-și preconstituie un mijloc de apărare pe care ulterior să-l valorifice în acțiunea principală, cererea având în mod vădit natura juridică a unei apărări.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel pârâta SC SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, motivând în esență că în mod greșit instanța de fond admis excepția inadmisibilității cererii reconvenționale, considerând, în totală contradicție cu prevederile art.7205Cod procedură civilă, că admisibilitatea în principiu a cererii reconvenționale în materie comercială nu este condiționată de identitatea dintre temeiul juridic al cererii principale și temeiul juridic al cererii reconvenționale.
În privința admisibilității apelului declarat împotriva încheierii de ședință din 20.08.2009, a arătat apelanta că uzat de calea de atac împotriva unei încheieri prin care a fost respinsă cererea reconvențională ca inadmisibilă, astfel că s-a întrerupt cursul judecății pentru această cerere, fiind aplicabile prevederile art. 282, alin.2 proc. civ.
La termenul de judecată din 18.11.2009, intimata reclamantă a invocat excepția inadmisibilității apelului în raport de dispozițiile art.282 (2) din Codul d e procedură civilă.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea, analizând cu prioritate excepția inadmisibilității apelului, potrivit prevederilor art. 137 proc. civ. reține caracterul său nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 282, alin. 2 proc. civ. "împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul, în afară de cazul când prin ele s-a întrerupt cursul judecății."
Prin încheierea de ședință din 20.08.2009 Tribunalul Constanțaa admis excepția inadmisibilității cererii reconvenționale și a respins acțiunea pârâtei reconveniente SC SA ca inadmisibilă, sistând astfel cursul judecății pentru această cerere.
În aceste condiții, Curtea reține incidența tezei a II-a a dispozițiilor art. 282, alin. 2 proc. civ. fiind admisibilă calea de atac a apelului împotriva acestei încheieri independent de soluția ce urmează a fi pronunțată pe fondul dreptului, în acțiunea intimatei reclamante - Administrația Porturilor Maritime SA
Apelul declarat de pârâta reconvenientă SC SA este neîntemeiat, dat fiind faptul că, în materie comercială, dispozițiile exprese ale codului d e procedură civilă statuează că "pârâtul poate face cerere reconvențională dacă pretențiile sale împotriva reclamantului derivă din același raport juridic."(art. 7205proc. civ.)
Cererea reconvențională a apelantei pârâte SC SA Caa vut ca obiect constatarea identității între platforma de depozitare cuantificată de reclamantă ca având o suprafață de 4647 mp și platforma de depozitare de 2250 mp pentru care Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat printr-o hotărâre irevocabilă că este proprietatea SC SA C, temeiul juridic indicat fiind dispozițiile art. 111 proc. civ.
Ceea ce este particular în materie comercială față de celelalte acțiuni de drept comun este cerința ca atât cererea principală de chemare în judecată, cât și cererea reconvențională, să aibă ca obiect pretenții derivând din același raport juridic.
Ori, în cauza de față, acțiunea principală este o acțiune patrimonială, în răspundere civilă delictuală, întemeiată pe dispozițiile art. 998-999 civ. iar cererea reconvențională reprezintă o acțiune în constatarea unui fapt, respectiv a unei identități între platforma pentru care intimata reclamantă a pretins contravaloarea folosinței și platforma asupra căreia a pretins apelanta pârâtă un drept de proprietate statuat anterior printr-o hotărâre judecătorească.
Potrivit aserțiunilor apelantei pârâte SC SA, odată constatat dreptul său de proprietate asupra unei suprafețe de teren pentru care intimata reclamantă a pretins o sumă de bani pentru folosința acestei platforme, cererea reconvențională formulată ca o acțiune în constatare nu mai poate fi primită în raport de acțiunea principală în realizarea dreptului, fiind evidentă lipsa de identitate a temeiului juridic al celor două cereri ce implică raporturi juridice distincte, susținerile apelantei pârâte putând fi valorificate ca apărări față de obiectul acțiunii principale, așa cum corect a argumentat judecătorul fondului.
Prin urmare, reținând caracterul legal și temeinic al încheierii de ședință din 20.08.2009 a Tribunalului Constanța, Curtea va menține această soluție, fapt pentru care, în raport de dispozițiile art. 296 proc. civ. va respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta reconvenientă SC SA.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția inadmisibilității apelului, ca nefondată.
Respinge, ca nefondat, apelul maritimdeclarat de apelanta pârâtă SC SA - cu sediul în C, Port nou, 44, județul C împotriva Încheierii de ședință din 20 august 2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă - ADMINISTRAȚIA SA - cu sediul în C, Port - Gara Maritimă, județul
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 18 noiembrie 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Jud.fond:
Red.dec.jud.
4 ex/
Președinte:Elena Carina GheormaJudecători:Elena Carina Gheorma, Adriana Gherasim
