Acțiune în revendicare. Decizia 251/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
CURTEA DE APEL B-SECTIA A V-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr.251
Sedinta publica din 30.05. 2008
Instanta compusa din:
PREȘEDINTE: Georgeta Guranda
JUDECĂTOR 2: Adriana Bucur
Grefier - -
*************
Pe rol solutionarea apelului formulat de apelanții G, și, în contradictoriu cu intimații pârâți MINISTERUL AGRICULTURII, APELOR ȘI PĂDURILOR B, AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI, SA, SOCIETATEA DE INVESTIȚII FINANCIARE TRANSILVANIA, SC SA, AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI - AVAS, PRIMĂRIA COMUNEI și SOCIETATEA DE INVESTIȚII FINANCIARE A,împotriva sentintei comerciale nr.11851/22.10.2007 pronunțată de Tribunalul B-Sectia A VI- A Comerciala, în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 23.05.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea la data de 30.05.2008, când a decis următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra apelului comercial d e față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunului G la data de 15.08.2002, reclamanții G, și au investit instanța în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL AGRICULTURII, APELOR ȘI PĂDURILOR, AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI, SA, B, SC SA, AUTORITATEA PENTRU PRIVATIZARE ȘI ADMINISTRARE A PARTICIPAȚIILOR STATULUI și PRIMĂRIA COMUNEI A, pentru ca în conformitate cu prevederile Legii nr. 10/2001, coroborat cu articolul 480 Cod civil, să se constate că sunt proprietarii bunurilor imobile specificate și să se constate nulitatea absolută a Ordinului nr. 976/945 al Comisiei Centrale de reformă agrară din, a procesului verbal din 1.03.1949 și a contractului de privatizare a bunurilor ce fac obiectul acțiunii.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat, că sunt proprietarii bunurilor imobile revendicate care au fost construite de autorul lor, iar în anlul1945, în temeiul legii nr. 187/1945 s-a procedat la exproprierea autorului lor.
După anul 1999, în dorința privatizării bunurilor statului, s-a privatizat și SA B, care deținea bunurilor reclamanților, deși acestea au, intrat în administrația statului fără titlu legal.
În concluzie, reclamanții, au arătat că silozul din stația CFR com. jud. G împreună cu terenurile și bunurile anexe au trecut în administrarea silită, fiind stăpânite și exploatate timp de 57 ani, după care au fost privatizate și vândute abuziv.
Prin sentința civilă nr.228/F din 20.05.2003, Tribunalul Galația declinat competenta de soluționare a acțiunii civile formulate în baza Legii nr.10/2001 în favoarea Curții de Apel București, Secția Comercială, Curtea de Apel București, Secția a VI-a Comercială, prin încheierea din data de 17.10.2003, pronunțată în dosar nr.1668/2003 a scos cauza de pe rol, în vederea repartizării acesteia de conducerea Curții la o secție civilă.
Prin sentința nr.33/26.11.2003, Curtea de Apel București, Secția a III-a Civilă a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului București, Secția Civilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul. Ulterior, prin adresa înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 10.11.2004, recurentul-reclamant a arătat că își retrage recursul declarat împotriva sentinței civile nr.33/26.11.2003 a Curții de Apel București Secția a III - a Civilă.
Prin decizia nr.1889/10.03.2005 pronunțată în dosarul nr.7046/2004 Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală a luat act de retragerea recursului declarat de reclamantul.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul TB Secția a VI -a Comercială sub nr- și a fost înaintat Secției Civile a TB, unde a fost înregistrat sub nr. 2544/2005. Prin cererea formulată la data de 16.11.2005, reclamanții și-au precizat cererea, solicitând să se constate nulitatea absolută a contractelor de vânzare cumpărare nr. 184/1995,37/1995 și 146/1995, având drept temei dispozițiile art. 45 din legea nr. 10/2001.
Prin întâmpinarea depusă la data de 12.01.2006, pârâta a invocat excepția lipsei de interes pe capătul de cerere privind anularea actelor de privatizare, întrucât reclamanții nu justifică interes în acțiune.
Prin încheierea din 29.11.2006 a Tribunalului București: Secția a III-a Civilă s-a dispus disjungerea capătului de cerere privind anularea actelor de privatizare, înaintându-l spre competentă soluționare Secției Comerciale a Tribunalului București.
Pe rolul Tribunalului București - Secția a VI-a Comercială, cauza a fost înregistrată la data de 29.01.2007, sub nr-.
Prin sentința comercială nr. 1185 din 22.10.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială s-a admis excepția lipsei de interes și s-a respins acțiunea avînd ca obiect constatarea nulității actelor de privatizare, ca lipsită de interes.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a avut în vedere că reclamanții au investit instanța comercială cu o acțiune precizată prin care au solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare de acțiuni nr.184/1994 nr.37/1995 și nr. 1146/1995 având drept temei dispozițiilor articolului 45 din legea nr.10/2001.
Prin contractul de vânzare cumpărare de acțiuni nr. 184/1995 - fila 81 dosar 4139 - au fost înstrăinate un număr de 50.885 de acțiuni ale SA, de către FPS către Asociația Salariaților SA
Prin contractul de vânzare cumpărare de acțiuni nr. 37, au fost înstrăinate un număr de 178.099 acțiuni ale se SA, iar prin actul adițional nr. 246/1995, s-a modificat obiectul contractului nr. 184/1995.
Interesul reprezintă o condiție de exercițiu a acțiunii civile și constă în folosul practic pe care reclamanții urmăresc să-I dobândească prin promovarea acțiunii civile.
. În speță, reclamanții se pretind titularii dreptului de proprietate asupra unor bunuri materiale - imobile - intrate în proprietatea statului, fără titlu și care, după anul 1990 au intrat în patrimoniul unor societăți comerciale, astfel încât prin acțiune s-au atacat actele de privatizare ale societăților comerciale in al caror patrimoniu se află bunurile revendicate, urmărind să reintre în posesia bunurilor.
Privatizarea se SA s-a realizat în conformitate cu legislația privatizării, prin înstrăinarea de acțiuni, cu diminuarea corespunzătoare a participației statului la capitalul societăților privatizate. Prin aceste contracte de vânzare cumpărare de acțiuni, nu s-au înstrăinat activele societății comerciale către persoanele ce au dobândit acțiuni. Activele au rămas în patrimoniul societății. Prin urmare, anularea contractelor de privatizare nu modifică situația juridică a activelor și nici nu va genera un folos practic pentru reclamanți.
De asemenea, anularea participării SA la majorarea capitalului social al nu va determina schimbarea situației juridice a bunului.
Legea nr. 10/2001 prevede în art. 45 că actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile preluate fără titlu valabil, sunt lovite de nulitate absolută, în afară de cazul în care actul a fost încheiat cu bună credință. Așadar reclamanții ar justifica interes în prezenta cauză numai daca s-ar afla in prezența unor acte, de înstrăinare a imobilelor revendicate, ceea ce în cauză nu se constată.
Prin contractele de privatizare au fost înstrăinate acțiuni, nu active, iar prin participarea la capitalul social, bunul a intrat în capitalul social al, devenită astfel deținătorul bunului, împotriva căruia se putea solicita aplicarea dispozițiilor art. 22 din lege, respectiv notificarea pentru restituirea în natură a imobilului.
Față de considerentele expuse, tribunalul a constatat că reclamanții nu justifică un interes născut și actual, astfel încât a admis excepția lipsei de interes.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanții G, criticând sentința nr. 11851/22.10.2007 ca netemeinică și nelegală și ca o consecință au solicitat desființarea acestei hotărâri și trimiterea cauzei spre soluționare pe fond.
În motivarea apelului s-a arătat că privatizarea SC SA s-a realizat în conformitate cu legislația privatizării, prin înstrăinarea de acțiuni cu diminuarea corespunzătoare a participațiilor statului. Prin aceste contracte de vânzare cumpărare de acțiuni nu s-au înstrăinat activele societății comerciale către persoanele ce au deținut acțiuni. Activele au rămas în patrimoniul unității. Instanța de fond a statuat că reclamanta nu avea interes în promovarea acțiunii, ceea ce a condus la respingerea acțiunii.
După cum s-a arătat în cererea introductivă, la instanță de fond și în cererile ulterioare, reclamanții au dovedit, că sunt proprietarii bunurilor imobile care au fost expropriate și ulterior privatizate prin contractele sus-menționate, și că aceștia au calitate de moștenitori ai autorilor lor, în prezent decedați.
Aceste bunuri, în 1945, au fost expropriate în mod abuziv în baza Legii nr. 187/1945, pentru reforma agrară, care prevedea exproprierea numai a terenurilor agricole, în vederea împroprietăririi țăranilor, și nu a unor bunuri mobile, așa cum s-a procedat, urmare a unui raport informativ al Direcției Administrative a Prefecturii Jud. T, cu nr. 4682/6 06 1945, împotriva defunctului, coproprietar al silozului, cu toate bunurile enumerate.
Instanța de fond și-a motivat soluția de respingere a acțiunii pe lipsa de interes pe considerentul că s-ar fi vândut numai acțiuni, nu și active. În realitate, au depus la dosar dovezi din care rezultă că au făcut obiectul privatizării nu numai acțiuni, ci și bunuri, respectiv silozul și imobile.
Aceasta rezultă și din modul în care acțiunile sunt definite în legislație și în literatura de specialitate, ca modalitate de exprimare a capitalului social al unei societăți comerciale, capital social care poate fi format din bunuri sau și bani.
De aceea, trebuie precizat că activele au ca și acoperire bunurile materiale, respectiv terenurile și construcțiile. Activele nu sunt niște abstracțiuni, ci exprimarea valorii bunurilor de care ascendenții lor au fost deposedați în mod abuziv și care urmează să le revină.
Instanța, în motivarea soluției, s-a aratăt că interesul reprezintă o condiție de exercițiu a acțiunii civile și constă în folosul practic pe care reclamanții urmăresc să-I dobândească prin promovarea acțiunii, pentru ca apoi să ajungă la concluzia că nu au nici un folos din această acțiune și, deci, nu au interes, pentru anularea contractelor de.
Consideră apelanta că motivarea este fundamental nelegală, pentru că anularea actelor de privatizare atrage revenirea la situația anterioară, ceea ce înseamnă că bunurile a căror expresie sunt acțiunile vor putea să le fie retrocedate, ca și proprietari ai lor, prin moștenire de la antecesorii lor.
Curtea verificând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate va respinge apelul a nefondat pentru următoarele motive:
Prin acțiunea așa cum a fost precizată reclamanții au solicitat constatarea nulității contractelor de vânzare - cumpărare nr. 37/1995, nr. 184/1995 și nr. 146/19095 în baza articolului 45 din Legea nr.10/2001,
Obiectul privatizării l-a constituit contractul încheiat de SC, in prezent S, si nu bunurile revendicate de catre apelantii-reclamanti. Prin cele 3 (contracte) au fost vandute, respectiv cumparate, actiunile emise de catre societatea privatizata si nu bunurile acesteia. Nu numai din perspectiva clauzelor contractuale exprese, dar si in considerarea dispozitiilor art.35 alin.1 din Legea nr.31/1990 privind societatile comerciale in numerotarea in vigoare la data incheierii respectivelor contracte, dispozitii care stabilesc ca, bunurile constituite ca aport in societate devin proprietatea acesteia.
In prezenta cauza apelantii-reclamanti au idenitificat actiunile cu bunurile aflate in patrimoniul societatii.
Este adevarat, că capitalul social este divizat in actiuni, insa respectivele actiuni nu se confunda cu bunurile aflate in patrimoniul societatii comerciale, asa cum patrimoniul societatii nu se confunda cu capitalul social al acesteia. Actiunile raman doar o "modalitate. de exprimare" a respectivului capital. de specialitate, a statuat că: "in economia, dar si a intregii legislatii romanesti contemporane, dreptul. de proprietate mobiliara asupra diverselor tipuri de actiuni emise de societatile comerciale pe actiuni nu trebuie inteles ca un drept de proprietate sau, mai exact spus, de coproprietate al actionarilor asupra bunurilor aflate in patrimoniul societatii, asa cum este inteleasa actiunea,. ci doar ca un drept corporal sau incorporal, dupa caz, asupra unei valori economice speciale pe care o dobandeste actionarul de la societatea emitenta, in contra-partida, cu aportul sau."
In acelasi sens este si practica judiciara, care a statuat ca: "Transferul dreptului de proprietate asupra majoritatii actiunilor unui emitent nu afecteaza existenta si continutul drepturilor reale aflate in patrimoniul societatii comerciale. Proprietatea asupra constructiilor si terenului aferent, ce sunt in folosinta societatii emitente, nu se confunda cu dreptul de proprietate asupra actiunilor acestei societati."
Apelantii-reclamanti se află în confuzie intre capitalul social si patrimoniul unei societati comerciale. Astfel, actiunile sunt expresia capitalului social subscris de catre actionari, care nu se confunda cu patrimoniul societatii. Notiunea de patrimoniu al societatii nu poate fi privita in legatura cu actiunile emise, acestea reflectand, in totalitatea lor, doar valoarea capitalului social. Diferenta dintre patrimoniul societatii si capitalul social este, patrimoniul societetitor comerciale constituind proprietatea acestora. Prin vanzarea actiunilor, cedentul transmite cesionarului dreptul de proprietate asupra acestora, adica numai cote din capitalul social, care sunt fixe si neschimbate in urma vanzarii, iar nu dreptul de proprietate asupra patrimoniului societatii."
Așa fiind, în mod corect prima instantă a stabilit ca, apelantii-reclamanti nu justifica un interes in promovarea actiunii, un folos practic, întrucât prin admiterea ipotetica a acesteia nu s-ar schimba nici regimul juridic si nici proprietarul bunurilor revendicate.
Față de această împrejurare instanța urmează a constatat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile articolului 297 Cod procedură civilă pentru a desființa sentința apelată, motiv pentru care Curtea va respinge apelul ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanții G, cu domiciliul în B,- sector 2, cu domiciliul în B,-,. 2.. B,. 9,. 83 sector 6 și, domiciliată în B,- sector 5, în contradictoriu cu intimații pârâți MINISTERUL AGRICULTURII,APELOR ȘI PĂDURILOR B, cu sediul în B, B- - - I, nr. 24 sector 3, AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI, cu sediul în B,- sector 1, SA, cu sediul în,-, Județ H, SOCIETATEA DE INVESTIȚII FINANCIARE TRANSILVANIA, cu sediul în B,-, Județ B, SC SA, cu sediul în B,- sector 1, AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în B,--11 sector 1, PRIMĂRIA COMUNEI, Județ G și SOCIETATEA DE INVESTIȚII FINANCIARE A, cu sediul în - B, nr. 16 sector 4, împotriva sentintei comerciale nr.11851/22.10.2007 pronunțată de Tribunalul B-Sectia A VI- A Comerciala, în dosarul nr-.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 30.05.2008
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
14 ex.
Președinte:Georgeta GurandaJudecători:Georgeta Guranda, Adriana Bucur
