Acțiune în revendicare. Decizia 75/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, DE
CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA NR. 75
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2008
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Violeta Chiriac JUDECĂTOR
- -- JUDECĂTOR
- -- GREFIER
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre pronunțare apelul declarat de apelant-pârât împotriva sentinței civile nr. 48/22.02.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, având ca obiect acțiune în revendicare.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din 03 octombrie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință ce s-a întocmit la acea dată.
CURTEA
DELIBERÂND:
Asupra apelului comercial d e față, constată următoarele:
Prin cererea adresată inițial Judecătoriei Botoșani (înregistrată sub nr-), reclamanta LBa chemat în judecată pe pârâtul, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat pârâtul a-i lăsa în deplină proprietate și posesie imobilul situat în B,- ("Restaurant Stadion").
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că este proprietara imobilului revendicat (construcție), conform contractului de vânzare - cumpărare nr. 264/13 februarie 1997, înregistrat la Cartea Funciară sub nr. 2350/12 martie 1997, că la data încheierii acestui contract vânzătoarea nu avea titlu și pe teren;
că vânzătoarea sa - ALIMENTAȚIE PUBLICĂ acționat-o în judecată pentru rezoluțiunea contractului de vânzare - cumpărare nr. 264/13 februarie 1997, acțiune ce a fost inițial admisă (sentința nr. 515/08 octombrie 2001 a Tribunalului Botoșani și decizia civilă nr. 12/17 ianuarie 2002 a Curții de Apel Suceava ), dar prin decizia civilă nr. 1695/20 martie 2003 a Curții Supreme de Justiție s-a respins acțiunea în rezoluțiunea contractului;
că în acest interval de timp ALIMENTAȚIE PUBLICĂ a vândut imobilul către pârâtul, de această dată vânzând atât construcția, cât și terenul;
că în urma ipotecării întregului imobil de către pârâtul, terenul a fost scos la vânzare fiind adjudecat de reclamantă (act de adjudecare nr. 27/11 mai 2005).
Reclamanta solicită compararea titlurilor celor două părți și admiterea acțiunii, având în vedere că titlul său este primul inscripționat în registrul de Carte Funciară.
Pârâtul a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, întrucât litigiul dintre părți a fost rezolvat prin sentința civilă nr. 6362/2003 a Judecătoriei Botoșani (prin care L a fost obligată să predea actualului pârât imobilul - într-o contestație la executare) și, pe de altă parte, a invocat excepția autorității de lucru judecat, față de dispozițiile deciziei civile nr. 134/14 aprilie 2005 a Curții de Apel Cluj.
În urma strămutării cauzei, dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Bacău sub nr-.
Această instanță și-a declinat competența în favoarea Tribunalului Bacău, unde cauza a fost înregistrată sub nr-.
Prin sentința civilă nr. 48/22 februarie 2008, pronunțată în acest dosar, Tribunalul Bacăua respins excepția autorității de lucru judecat - invocată de pârât și pe fond a admis acțiunea în revendicare, obligând pârâtul să lase reclamantei în deplină proprietate și posesie imobilul revendicat, compus din construcție și teren situat în B, str. - Națională nr. 67.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul Bacăua reținut următoarele considerente:
Referitor la excepția autorității de lucru judecat - s-a apreciat că excepția este nefondată, întrucât prin decizia civilă nr. 134/2005 a Curții de Apel Târgu Mureș s-a respins acțiunea formulată de având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare - cumpărare ce a intervenit între ALIMENTAȚIE PUBLICĂ și.
Chiar dacă în această decizie s-au invocat argumentele cu privire la validitatea titlului pârâtului asupra imobilului ce face obiectul revendicării de față, tribunalul a apreciat că nu există identitate de părți, obiect și cauză între cele două dosare, în sensul prevăzut de art. 1201 Cod civil.
Pe fondul cauzei s-au reținut următoarele:
Reclamanta dobândit construcția în baza contractului de vânzare - cumpărare nr. 264/13.02.1997, contract înregistrat în registrul de și inscripțiuni la Judecătoria Botoșani sub nr. 2350/12.03.1997. La data perfectării contractului de vânzare - cumpărare, vânzătoarea nu avea titlu de proprietate și pentru terenul aferent clădirii.
La data de 21.03.2001 C ALIMENTAȚIE PUBLICĂ formulat în contradictoriu cu reclamanta din prezenta cauză, cerere prin care solicitat rezoluțiunea contractului de vânzare - cumpărare nr. 264/13.02.1997 și evacuarea acesteia din spațiu. Tribunalul Botoșani prin sentința civilă nr. 515 din 08.10.2001 și ulterior Curtea de Apel Suceava prin Decizia nr. 12 din 17.01.2002 au dispus rezoluțiunea contractului și evacuarea din spațiu reclamantei B, aceasta fiind evacuată efectiv la data de 19.03.2002 în baza dosarului de executare nr. 348/2002.
Împotriva sentinței și deciziei menționate declarat recurs în anulare Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, iar Curtea Supremă prin decizia nr. 1695 din 20.03.2003 admis recursul în anulare, modificat decizia nr. 12 din 17.01.2002, în sensul că admis recursul reclamantei declarat împotriva sentinței civile nr. 515 din 08.10.2001 Tribunalului Botoșani pe care schimbat- în tot și respins acțiunea reclamantei - intimate C ALIMENTAȚIE PUBLICĂ
Prin decizia civilă nr. 1695/ din 20.03.2003 Curtea Supremă de Justiție constatat, valabilitatea contractului de vânzare cumpărare.
Ulterior reclamanta formulat în contradictoriu cu C ALIMENTAȚIE PUBLICĂ acțiune de întoarcere executării în temeiul art. 4042alin. 3 Cod procedură civilă, iar prin sentința nr. 3716 din 09.07.2003 a Judecătoriei Botoșani rămasă irevocabilă prin decizia 422/R/2.10.2003 pronunțată de Tribunalul Botoșani, s-au anulat actele de executare din dosarul nr. 348/2002 și s- dispus reintegrarea reclamantei în spațiu.
După reintegrarea în spațiu reclamantei intervenit contractul de vânzare - cumpărare nr. 549 din 22.01.2002, deci cu 2 luni înaintea evacuării reclamantei din spațiu, prin care aceeași vânzătoare, vinde pârâtului aceeași clădire ce făcea obiectul contractului 264 din 13.02.1997, cât și terenul aferent acesteia, în suprafață de 391,22 mp, întrucât între timp vânzătoarea dobândise titlu de proprietate și pentru teren.
Pârâtul formulat contestație la întoarcerea executării, iar Judecătoria Botoșani prin sentința civilă nr. 6362/26.11.2003 rămasă irevocabilă admis contestația, a anulat actele de executare din dosarul nr. 134/2003 și dispus repunerea părților în situația anterioară și obligarea reclamantei să predea spațiul, aceasta fiind din nou evacuată la data de 05.06.2006 potrivit dosarului de executare nr. 38/2006.
La data de 17.01.2003 pârâtul garantat în favoarea Agenția S cu imobilul, un credit bancar în cuantum de 1,5 miliarde lei pe care nu l- achitat.
Banca scos la vânzare prin licitație publică doar terenul aferent construcției în suprafață de 391,22 mp după ce constatat că în registrul de și inscripțiuni al Judecătoriei Botoșani, figurează înregistrat primul contract de vânzare - cumpărare nr. 264/1997 prin care reclamanta dobândit construcția.
Societatea reclamantă participat la executarea pornită de bancă și și- adjudecat terenul aferent clădirii în suprafață de 391,22 potrivit actului de adjudecare nr. 27 din 11.05.2005.
Acțiunea în revendicare este acțiunea prin care proprietarul care pierdut posesia lucrului cere restituirea acestuia de la cel la care se găsește, altfel spus prin această acțiune, proprietarul neposesor cere posesorului neproprietar recunoașterea dreptului său de proprietate restituirea bunului.
În raport de prevederile art. 492 cod civil proprietarul terenului este prezumat fi proprietarul construc iei, or reclamanta dovedit cu este proprietara terenului mai mult se bucur nu numai de prezum ia legal de proprietatea asupra cl dirii, dar dovedit de ine pentru cl dire un titlu valabil (contractul nr. 264/1997 ), fiind deci, un cump tor de bun -credin ță.
De altfel în raport de dispozi iile art. 482 Cod civil, proprietatea unui bun imobil, respectiv terenul, dreptul asupra tot ce produce lucrul i asupra tot ce une te ca accesoriu cu lucru în mod sau artificial fiind incidente dispozi iile art. 482 urm toarele Cod Civil privind dreptul de accesiune.
În spe ță, reclamantul de ine titlu pentru construc ie, imobil care fost dobândit prin vânzare la licita ie publică, potrivit contractului de vânzare cump rare nr. 264 din 13.02.1997, contract rui valabilitate fost constatat irevocabil de Curtea Suprem de Justi ie prin decizia nr. 1695 din 20.03.2003.
În condi iile în care înscrisurile provin de la acela autor, are câ tig de cauz, cel care transcris mai întâi ( art. 712 urm toarele Cod procedură civilă) deoarece prin transcriere actul devine opozabil celor care au dobândit ulterior.
În baza dispozi iilor legale men ionate, tribunalul a analizat titlurile de proprietate în ordinea vechimii constatând că în speță, condi ia ca titlul emane de la un ter și data titlului fie anterioar posesiei pârâtului, sunt îndeplinite.
La data perfect rii contractului de vânzare - cump rare, ALIMENTAȚIE PUBLICĂ SA nu de inea titlul de proprietate pentru terenul aferent construc iei. Dup 5 ani pârâtul încheiat la data de 22.01.2002 cu aceea vânz toare (C ALIMENTAȚIE PUBLICĂ B) contractul de vânzare cump rare nr. 549 atât pentru construc ie cât pentru terenul aferent acesteia.
În aceste condi ii pârâtul nu poate sturna prezum ți de proprietate, în favoarea sa invocând prezum ie mai puternic și contrar întemeiat de exemplu pe un titlu anterior celui al adversarului.
Concluzionând, tribunalul reține că contractul de vânzare - cump rare pentru construc ia nr. 264/1997 fost înregistrat în registrul de inscrip iuni al Judecătoriei Botoșani sub nr. 2350/ 12.03.1997 fiind adar primul titlu transcris, or contractul pârâtului nr. 549/22.01.2002 fost intabulat dup aproximativ 5 ani de la inscrip ionarea titlului reclamantei, situa ie sus ți nut de probatoriul administrat în cauz .
În ceea ce prive te terenul aferent construc iei, reclamanta este unicul proprietar al acestui bun imobil, potrivit actului de adjudecare nr. 27 din 11.05.2007, care constituie titlul de proprietate titlul executoriu împotriva pârâtului. În aceast situa ție tribunalul a apreciat că nu poate compara titlurile, întrucât pârâtul nu opune titlului reclamantului un alt titlu, iar dreptul de proprietate pentru bunurile dobândite prin vânzare la licita ie public este protejat de legiuitor, fiind garantat de lege opozabilitate dreptului fa ță de ter i, înscriere în Cartea funciar în raport de dispozi iile art. 26 alin.1 din Legea nr. 7/1996 republicat.
În aceste condi ii dreptul de proprietate reclamantei cu privire la terenul aferent construc iei este opozabil oric rui ter, cu atât mai mult pârâtului de la care a dobândit bunul imobil ca urmare execut rii silite ini țiate de banc, înscrierea în cartea funciar atâta timp cât societatea nu va dori dispun de bun. Cu toate acestea reclamantul depus la dosarul cauzei extras de Carte Funciar prin care cut dovada intabul rii dreptului de proprietate asupra terenului.
Pentru aceste considerente, având în vedere prevederile art. 480 urm toarele Cod Civil, având în vedere contractul de vânzare - cump rare nr. 264/1997 validat irevocabil de instan suprem, având în vedere prevederile art. 492 Cod Civil potrivit ruia proprietarul terenului este prezumat fi proprietarul construc iei, tribunalul a admis ac țiunea și a obligat pârâtul lase reclamantei în deplin proprietate lini ștită posesie imobilul construc ie teren aferent situat în str. - Na ți onal nr. 67.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul, care a susținut că soluția instanței de fond este nelegală și netemeinică, în raport de următoarele critici:
- excepția autorității de lucru judecat a fost respinsă fără o justificare legală, întrucât prin hotărârile judecătorești invocate de pârât s-a statuat între aceleași părți asupra aceluiași obiect - și cauză - respectiv - dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu, indiferent de denumirea acțiunilor promovate;
- pe fond, nu se poate reține ca argument pentru susținerea acțiunii faptul că reclamanta dobândit dreptul de proprietate asupra terenului prin adjudecare, întrucât cererea de înscriere a terenului în cartea funciară (pe numele intimatei - reclamante) a fost respinsă;
- de asemeni, nu poate fi reținută Încheierea nr. 704 din 10 ianuarie 2008 a Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară B, întrucât prin sentința pronunțată la data de 9 mai 2008 în dosarul nr- s-a admis plângerea apelantului - pârât împotriva acestei încheieri și s-a dispus radierea mențiunilor privind proprietatea asupra terenului;
- s-au interpretat greșit dispozițiile art. 492 Cod civil, întrucât în speță s-a revendicat atât terenul, cât și construcția astfel că nu se putea porni de la premiza că reclamanta este proprietara terenului, ceea ce i-ar justifica dreptul de proprietate și asupra construcției.
Pentru aceste motive, apelantul - pârât solicită modificarea în tot a sentinței apelante, în sensul respingerii acțiunii în revendicare - ca nefondată, cu obligarea intimatei - reclamante la plata cheltuielilor de judecată.
Intimata - reclamantă LBa formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția insuficientei timbrări a apelului și pe fond solicitat respingerea apelului ca nefondat.
La termenul din 19 septembrie 2008, apelanta a depus la dosar diferență taxă judiciară de timbru, în sumă de 3115 lei, instanța constatând că apelul este timbrat legal.
Analizând sentința apelată, în raport de susținerile părților, precum și de actele depuse la dosar, curtea constată neîntemeiat apelul de față pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat, aceasta a fost corect soluționată de instanța de fond.
Excepția a fost invocată în raport de decizia civilă nr. 134/14 aprilie 2005 a Tribunalului Cluj, prin care s-a soluționat acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții și ALIMENTAȚIE PUBLICĂ A B,acțiune având ca obiect cererea de constatare a nulității absolute a contractului de vânzare - cumpărareîncheiat de cei doi pârâți cu privire la imobilul "Restaurant Stadion".
Este adevărat că părțile din cele două acțiuni sunt aceleași (parțial) și în același timp se poate reține că ambele acțiuni se referă - în esență - la același imobil - "Restaurantul Stadion".
Aceste premize nu sunt suficiente însă pentru se reține autoritatea de lucru judecat, întrucât obiectul și cauza celor două acțiuni sunt diferite.
Acțiunea în revendicare este o acțiune reală, petitorie, prin care o persoană cere în justiție să i se recunoască un drept de proprietate asupra unui bun de care a fost deposedată, instanța având sarcina de a compara titlurile invocate de părți și de a da eficiență unuia dintre ele, pe când acțiunea în constatarea nulității unui contract este o acțiune în cadrul căreia instanța este abilitată să examineze actul respectiv din perspectiva condițiilor de validitate prevăzute de lege, fără a se raporta sau compara respectivul act cu un altul.
Este adevărat că în considerentele Deciziei civile nr. 134/14 aprilie 2005 a Tribunalului Cluj se face referire la ambele titluri de proprietate invocate de părți în acțiunea în revendicare, dar argumentele instanței nu se bucură de autoritatea de lucru judecat în sensul prevăzut de art. 1201 Cod civil.
De altfel, indiferent de soluția ce s-ar fi pronunțat în acțiunea ce viza constatarea nulității absolute a titlului pârâtului, reclamanta era - oricum - obligată să promoveze acțiunea în revendicare, întrucât era lipsită de posesia bunului asupra căruia susține că e proprietară.
Nu se poate reține autoritate de lucru judecat nici în raport de sentința civilă nr. 6362/2003 Judecătoriei Botoșani (rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 1386/18 mai 2004 a Curții de Apel Suceava ), întrucât în dosarul respectiv (nr. 11264/2003) obiectul a fost contestație la executarea silită, iar obligația L de a preda către contestatorul spațiul situat în municipiul B,- - s-a dispus ca urmare a repunerii părților în situația anterioară executării silite.
Ca urmare, nu există identitate de obiect nici în acest caz - între acțiunea în revendicare - ce face obiectul prezentei cauze și contestația la executare - soluționată prin sentința civilă nr. 6362/2003 a Judecătoriei Botoșani.
Concluzionând, curtea constată că față de considerentele expuse, soluția de respingere a excepției autorității de lucru judecat este legală și temeinică.
Cu privire la fondul acțiunii în revendicare, curtea reține următoarele:
Criticile apelantului, referitoare la interpretarea greșită - de către instanța de fond - a dispozițiilor art. 492 Cod civil, sunt întemeiate.
Textul citat instituie prezumția relativă potrivit căreia construcțiile aflate pe un fond sunt socotite, dacă nu se dovedește contrariul, că au fost făcute de proprietarul terenului.
Acest temei legal nu își găsește incidența în speța de față, întrucât reclamanta a revendicat atât construcția, cât și terenul, ea fiind deposedată de întregul imobil (nu numai de construcție).
De asemeni, instanța de fond a reținut în mod greșit că în speță ar fi aplicabile dispozițiile art. 482 Cod civil, referitoare la accesiunea imobiliară, în condițiile în care obiectul litigiului era revendicarea unui imobil (teren și construcție) și nu a fructelor și accesoriilor.
Dincolo de aceste aspecte însă, tribunalul a analizat cauza și din perspectiva dispozițiilor art. 480 Cod civil, argumentele expuse sub acest aspect fiind valabile și corecte.
Curtea nu va relua argumentele instanței de fond, care au fost expuse anterior în extenso, urmând a menționa, sintetizând, următoarele aspecte:
În ceea ce privește terenul aferent construcției, acesta a fost dobândit de intimata - pârâtă prin actul de adjudecare nr. 27/11 mai 2005 (fila 12 dosar - al Judecătoriei Botoșani ).
Potrivit art. 26 al (1) din legea 7/1996, "Dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale sunt opozabile față de terți,fără înscrierea în cartea funciară,când provin din succesiune, accesiune, vânzare silită și uzucapiune".
Ca urmare, intimata - reclamantă LBa re în prezent titlu de proprietate pentru terenul în suprafață de 391,22, teren având numărul cadastral 393/B;O;2, iar apelantul - pârât nu deține un titlu cu privire la același teren, pe care să-l opună părții adverse.
Litigiile ce s-au purtat între părți cu privire la înscrierea în Cartea Funciară a dreptului de proprietate asupra terenului (și invocate în motivele de apel), nu prezintă nici o relevanță, față de dispozițiile art. 26 al. (1) din Legea nr. 7/1996 - sus-citate.
În ceea ce privește construcția cu denumirea "Restaurant Stadion", așa cum s-a reținut și la fond, atât reclamanta cât și pârâtul au prezentat titluri de proprietate, provenind de la același autor.
Reclamantul a dobândit construcția prin contractul de vânzare - cumpărare nr. 264/13 februarie 1997 (filele 5 - 6 dosar -), iar pârâtul prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 549/22 ianuarie 2002 (fila 13 - același dosar).
Contractul reclamantei a fost transcris în Registrul de sub nr. 2350/12 martie 1997, iar contractul pârâtului a fost intabulat în Cartea Funciară sub nr. 265/22 ianuarie 2002.
Este adevărat că actul reclamantei a fost inițial rezoluționat prin sentința civilă nr. 515/08 octombrie 2001 Tribunalului Botoșani (menținută de Curtea de Apel Suceava prin decizia civilă nr. 12/17 ianuarie 2002), dar aceste hotărâri au fost modificate prin decizia nr. 1695/20 martie 2003 a Curții Supreme de Justiție, care, admițând recursul în anulare, a respins acțiunea în rezoluțiunea contractului nr. 264/13 februarie 1997.
Codul d e procedură civilă, la data soluționării recursului în anulare, prevedea la art. 3303(alin. (1) Cod procedură civilă următoarele: "La judecarea și soluționarea recursului în anulare se aplică în mod corespunzător dispozițiile privitoare la recurs".
Potrivit art. 311 Cod procedură civilă (în forma modificată prin Legea 59/23 iulie 1993), "hotărârea casată nu are nici o putere. Actele de executare sau de asigurare făcute în puterea unei asemenea hotărâri sunt desființate de drept, dacă instanța de recurs nu dispune altfel".
Față de aceste dispoziții legale, hotărârile prin care s-a reziliat contractul nr. 264/13 februarie 1997 nu produc nici un efect, ceea ce duce la concluzia că titlul reclamantei și- păstrat valabilitatea de la data emiterii și până în prezent.
Cum ambele titluri prezentate de părți provin de la același autor, are prioritate titlul intimatei - reclamante, care este primul transcris.
Față de considerentele expuse, curtea constată că soluția de admitere a acțiunii în revendicare este legală și temeinică, iar criticile apelantului sunt neîntemeiate, motiv pentru care va respinge apelul de față, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul comercial promovat de apelantul - pârât cu domiciliul în B, str. - - nr. 7 -. C,. 6, județul B, prin procurator cu domiciliul în B,-,. C,. 10, județul B, împotriva sentinței civile nr. 48/22 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata - reclamantă L, cu sediul în B, str. - Națională nr. 67, județul
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința nepublică de la 10 octombrie 2008.
PREȘEDINTE: Violeta Chiriac | JUDECĂTOR 2: Vera Stănișor |
Grefier, |
Red. Red. Tehnored. 5 ex. 10/10 nov. 2008
Președinte:Violeta ChiriacJudecători:Violeta Chiriac, Vera Stănișor, Viorica Zaharia
