Acțiune în revendicare. Decizia 9/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL -
Dosar nr.-
DECIZIA NR.9/C/2009 -
Ședința publică din 20 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Florica Vîrtop JUDECĂTOR 2: Ioana Dina Tătar
JUDECĂTOR: - - -
GREFIER: - -
Pe rol fiind soluționarea apelurilor comerciale formulate de apelanta reclamantă pârâtă reconvenționalăNațională De Ferate CFR SA B Sucursala Regională CFcu sediul în C N,-, județ C, apelanta pârâtă reclamantă reconvenționalăSC SRLcu sediul în localitatea, comuna, Ferma 10, județ B și apelanta intervenientăSC Com SRLcu sediul în B,--44, sector 5, împotriva sentinței nr.143/COM din 17 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiectacțiune în revendicare.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apelanta reclamantă pârâtă reconvențională Națională de Ferate CFR SA B - Sucursala Regională CF C prin consilier juridic, în baza delegației nr.14/10706 din 28.10.2008 emisă de CFR SA și apelanta pârâtă reclamantă reconvențională SC SRL, prin avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.194 din 22 iulie 2008, emisă de Baroul Bihor - Cabinet de Avocat, lipsă fiind apelanta intervenientă SC Com SRL
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că, apelul declarat de apelanta reclamantă pârâtă reconvențională Națională de Ferate CFR SA B - Sucursala Regională CF C este legal timbrat cu suma de 10 lei achitată prin chitanța nr.- din 28.10.2008 plus timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, apelul declarat de apelanta pârâta reclamantă reconvențională SC SRL este legal timbrat cu suma de 10 lei achitată prin chitanța nr.- din 24.07.2008 plus timbru judiciar în valoare de 0,30 lei, precum și faptul că apelul declarat de intervenienta SC Com SRL B este asemenea legal timbrat cu suma de 9,50 lei achitată prin chitanța nr.- din 24.10.2008 plus timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, după care:
Reprezentanta apelantei pârâte reclamante reconvenționale depune la dosar note de ședință reprezentând poziția părții față de întâmpinare. De asemenea, precizează și faptul că a solicitat efectuarea unei expertize în construcții și a precizat și obiectivele acesteia prin notele de ședință. Proba expertizei a fost solicitată și la instanța de fond, când apelanții au fost de acord,l astfel că nu înțelege motivul pentru care instanța a respins cererea.
Reprezentanta apelantei reclamante pârâte reconvenționale se opune la admiterea probei solicitate, respectiv cea cu expertiza, precizând că nu este relevantă sau utilă cauzei. Depune la dosar și comunică cu reprezentanta apelantei pârâte reclamante reconvenționale adresa nr.3961/22.05.2008 din care rezultă starea de degradare a construcțiilor și precizează că într-adevăr la momentul la care cauza se afla în stadiul juridic al primei instanțe au fost de acord cu administrarea probei cu expertiza, însă la acest moment nu mai sunt.
Reprezentanta apelantei pârâte reclamante reconvenționale precizează că Primăria nu poate stabili gradul de îndatorare nefiind abilitată în acest sens.
Reprezentanta apelantei reclamante pârâte reconvenționale precizează că, ca urmare a întrebării instanței, capătul de cerere privind demolarea construcțiilor a rămas nesoluționat de instanța de fond.
Instanța, față de probleme pusă în discuție, acordă cuvântul părților.
Reprezentanta apelantei reclamante pârâte reconvenționale consideră că poate pune concluzii pe apel.
Reprezentanta apelantei pârâte reclamante reconvenționale solicită admiterea apelului, casarea cu trimitere a cauzei la instanța de fond pentru a analiza fondul cauzei, vând în vedere că există excepții ce nu au fost soluționate de instanța de fond.
CURTEA DE APEL,
DELIBERÂND:
Asupra apelului comercial d e față, constată următoarele:
Prin sentința nr.143/COM din 17 aprilie 2008 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Bihora respins cererea formulată de reclamanta - CFR SA B Sucursala Regională CF C împotriva pârâtei SC SRL A respins cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă reconvențională SC SRL împotriva reclamantei pârâte reconvenționale "CFR" B - Sucursala Regională Ferate A respins cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta în nume propriu SC Com SRL A respins excepțiile lipsei de interes și prematurității, invocate de reclamantă. Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Cât privește excepția prematurității cererii reconvenționale, invocată de reclamanta-pârâtă reconvențională, instanța constată că acesta este nefondată, având în vedere că pârâta - reclamantă reconvențională a arătat că înțelege să solicite constituirea dreptului de superficie prin raportare la edificatele existente care, eventual să îi profite și pentru cele viitoare, astfel că dreptul pretins este unul actual și nu este supus vreunui termen sau condiții.
Excepția lipsei de interes invocată de aceeași parte urmează a fi de asemenea respinsă, având în vedere că pârâta - reclamantă reconvențională a invocat schimbarea intenției sale cu privire la edificatele deja existente, ceea ce presupune analiza pe fond cererii sale reconvenționale.
Cât privește fondul litigiului, instanța a reținut că reclamanta are calitatea de proprietar al terenului situat în O, Parcul -, nr. 64-68, între km. 651+875 - 652+145, pe linia CF 300 B-Episcopia B, iar pârâta a dobândit în cadrul procedurii falimentului antecesorului său în drepturi - 4 Tarța -, dreptul de proprietate asupra edificatelor ridicate de această societate în în cursul anului 1992, aflate pe terenul anterior descris, aflat în proprietatea reclamantei.
Lucrările efectuate de această societate constau în zid de sprijin - consolidare terminată pe întreg tronsonul; imobilele 64-66, fundații, armături stâlpi parter; imobilele 68-70 - structură cadre parter; imobilele nr. 72-74 - strictură cadre etaj; imobilele nr. 776-78 - structură cadre etaj III; imobilele nr. 80,82,84,86,88 - cu structură cadre etaj I, activ rămas în nelucrare de la acea dată, aspectul fiind constatat prin procesul-verbal de negociere încheiat la data de 26.01.1994 între antecesoarea în drepturi a SC SRL și reclamanta SNCFR.
După cum rezultă din înscrisurile depuse, pentru aceste edificate nu a existat autorizație de construire, singura autorizație emisă de autorități fiind cea cu nr. 417/14.10.1992 care viza însă autorizarea studiului geotehnic pentru foraj.
La data de 24.11.2005, dobânditorul acestora, SC SRL a formulat o cerere în instanță, arătând că edificatele urmează a fi demolate iar hotărârea îi este necesară tocmai pentru a obține o autorizație de demolare a acestui activ.
Sub aspectul cererii introductive, în prezentul litigiu, instanța a pus în discuția părților temeiul de drept al cererii prin raportare la petitul acțiunii, reclamanta arătând că înțelege să formuleze și să susțină cererea sa ca o acțiune posesorie, întemeiată pe prevederile art. 674 pr.civ.
Sub acest aspect, instanța constată că cererea sa nu întrunește cerințele prevăzute de art. 674 alin. 1 pr. civ, întrucât pârâta a dobândit edificatele prin cumpărare de la fostul proprietar, în condițiile legii și cu știința proprietarului terenului de la acea vreme, statul român, astfel că acțiunea în complângere formulată este inadmisibilă.
Sub aspectul cererii reconvenționale, instanța reține că dreptul de superficie presupune dreptul de proprietate al superficiarului asupra construcțiilor și dreptul de folosință al acestuia asupra terenului proprietatea altei persoane.
Într-adevăr, pârâta-reclamantă reconvențională a dobândit dreptul de proprietate asupra edificatelor constând în fundații, cadre parter și cadre etaj, însă acestea, după cum rezultă din chiar susținerea acestei societăți sunt într-o stare avansată de deteriorare, iar din adresa Inspectoratului de Stat în Construcții nr. 138/02.10.2007, emiterea unei autorizații de construire, care să respecte rigorile de siguranță legale pentru acestea apare ca imposibilă.
De altfel, după cum s-a mai arătat, însăși societatea SRL a solicitat în instanță a se lua act de calitatea sa de proprietar asupra acestora cu unicul scop de a obține o autorizație de demolare, sens în care, după cum s-a arătat, s-a pronunțat sentința nr. 232/2006 a Tribunalului Bihor, irevocabilă.
În același sens, la dosar a fost depus înscrisul ( fila 14 dosar judecătorie) intitulat "oferta", ce poartă nr. de înregistrare 21/10.02.2004, prin care societatea SRL propunea Companiei Naționale de căi Ferate CFR SA B, încheierea unui contract de asociere în participațiune, arătând că se impune demolarea structurilor existente pe terenul în litigiu.
Prin urmare, având în vedere aceste împrejurări, precum și faptul că este unanim acceptat că pentru constituirea acestui dezmembrământ al dreptului de proprietate este necesar acordul proprietarului (în prezent SNCFR) în ce privește edificarea construcției, acord care însă nu există, instanța constată că nu sunt întrunite cerințele constituirii dreptului de superficie.
Această concluzie se impune și prin prisma faptului că, edificatele existente pe terenul proprietatea reclamantei-pârâte reconvenționale nu reprezintă "o construcție" conform accepțiunii legale, apartamentele planificate urmând a fi abia pe viitor edificate, după cum susține și SC SRL.
Împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță a declarat apel în termen apelanta SC SRL solicitând instanței admiterea apelului, schimbarea în parte a hotărârii atacate în sensul admiterii cererii reconvenționale prin care să se constate că asupra terenului din litigiu societatea are un drept de superficie cu stabilirea despăgubirilor cuvenite titularului fondului și cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În dezvoltarea motivelor de apel se învederează instanței că hotărârea apelată este criticabilă sub aspectul modului de soluționare a cererii reconvenționale care a fost greșit respinsă. S-a reținut că pentru edificatele de pe teren nu a existat autorizație de construcție fără a se lua însă în calcul că vânzătoarea SC 4M a obținut o hotărâre judecătorească nr.27/A/1994 pronunțată de Tribunalul Bihor în care se constată că antecesorul în drepturi a apelantei a fost îndreptățit să beneficieze de autorizație de construcție. S-a reținut ca probă o adresă emisă de Inspectoratul de Stat în Construcții care arată că emiterea unei autorizații de construire pe fundațiile existente apare ca imposibilă, fără a se avea în vedere că potrivit legislației române există alte instituții abilitate care să se pronunțe în acest sens. Analiza stării tehnice a construcțiilor existente putea forma obiectul unei expertize tehnice, probă respinsă însă de instanță.
Dreptul de proprietate al societății asupra construcțiilor neterminate aflate pe terenul pârâtei reconvenționale s-a constatat și prin sentința comercială nr.232/2006 a Tribunalului Bihor. Este adevărat că inițial s-a dorit demolarea acestor construcții neterminate și edificarea unora noi, dar ulterior datorită atitudinii ostile as pârâtei s-au refăcut proiectele și se dorește supraedificarea imobilelor pe structura și fundațiile vechi. Consideră că având în vedere înțelegerea existentă între antecesorul său în drepturi ( 4M ) și pârâta reconvențională a existat acordul dintre constructor și proprietarul terenului pentru edificarea imobilelor situație în care se poate constitui în favoarea sa a dreptului de folosință asupra terenului proprietate a pârâtei reconvenționale pe durata existenței construcțiilor, impunându-se și notarea în CF a acestui drept.
Împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță a declarat apel în termen și apelanta CNCFR SA B solicitând admiterea apelului, modificarea în parte a sentinței în sensul admiterii acțiunii sale principale astfel cum a fost formulată cu consecința obligării pârâtei SC SRL la eliberarea terenului.
În dezvoltarea motivelor de apel se învederează instanței că instanța de fond a calificat ca inadmisibilă acțiunea sa motivând soluția cu o simplă frază. Apreciază că instanța de fond a interpretat greșit situația de fapt din cauză aspect care a dus și la o calificare eronată a problemelor de drept incidente. Astfel, pârâta nu deține pentru construcțiile începute și nefinalizate pe terenul apelantei reclamante, autorizația de construcție, intenția manifestată neîndoielnic de aceasta fiind de demolare a construcțiilor și nu de conservare și continuare a lucrărilor. Pârâta nu justifică un interes legitim care să fie ocrotit de lege deoarece stadiul de degradare a construcțiilor impune demolarea lor și nu continuarea lucrărilor, necesitatea demolării fiind exprimată și de către Inspectoratul de Stat în Construcții ca instituție abilitată prin lege să se pronunțe asupra problemelor legate de regimul tehnic și juridic al construcțiilor. Consideră că instanța de fond trebuie să analizeze situația de fapt existentă detailat prezentată în acțiune precum și atitudinea pârâtei în tot acest context ce nu poate fi calificată decât ca o tulburare în exercițiul liber al posesiei făcând practic imposibilă valorificarea în vreun fel de către reclamantă a terenului din cauză. Față de împrejurările cauzei consideră că respingerea acțiunii prin care a solicitat obligarea pârâtei la demolarea construcțiilor nu afectează doar interesul economic al -CFR ci și interesul public.
Hotărârea primei instanțe a fost apelată și de către intervenienta apelantă SC Com SRL B care a solicitat admiterea apelului său, schimbarea în parte a sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii principale și a cererii sale de intervenție în interes propriu cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În dezvoltarea motivelor cererii de apel se arată că prima instanță a respins cererea sa de intervenție pe motiv că prin sentința 1377/COM/2007 s-a desființat procesul verbal de adjudecare la licitație nr-. Apelanta arată că drept o consecință a adjudecării terenului prin procesul verbal de adjudecare s-a încheiat contractul de închiriere 846/25.08.2008 privitor la terenul din litigiu astfel că societatea justifică un interes în promovarea cererii de intervenție fiind locatarul terenului din litigiu. Consideră de asemenea că în mod greșit s-a respins acțiunea principală atâta vreme cât din probatoriul administrat a rezultat necesitatea demolării construcțiilor de pe teren.
Intimata CFR SA prin întâmpinarea depusă la filele 39-42 solicitat respingerea ca nefondate a apelurilor declarate în cauză de apelantele SC SRL și SC SRL și menținerea ca legală și temeinică a sentinței apelate în privința cererii reconvenționale și a cererii de intervenție.
În ședința publică din 20.01.2009 instanța a pus în discuția părților nepronunțarea primei instanțe asupra capătului de cerere privitor la demolarea construcțiilor situate pe terenul apelantei reclamante, părțile prezente la dezbateri solicitând desființarea sentinței cu trimitere spre o nouă judecare la aceeași instanță pentru analizarea și soluționarea tuturor capetelor de cerere cu care a fost investită.
Instanța de apel analizând apelurile declarate prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu constată următoarele:
Prin acțiunea introductivă de instanță reclamanta CFR SA B - Regionala CF Cac hemat în judecată pe pârâta SC SRL solicitând instanței obligarea pârâtei la eliberarea terenului proprietatea sa situat între km 651+875 și 652+145 pe linia O - C situat în O str.- nr.64-88 ocupat cu construcțiile proprietatea pârâtei prin demolarea lor și transportul de pe teren a materialului rezultat, să lase reclamantei liniștita posesiune a terenului, iar în caz de refuz al pârâtei solicită autorizarea reclamantei de a demola construcțiile și de a elibera terenul, pe cheltuiala pârâtei. În ședința publică din 20.03.2007 reclamanta și-a calificat acțiunea formulată drept acțiune posesorie în principal, iar în subsidiar ca o obligație de a face (fila 46 dosar 10706/2006 a Judecătoriei Oradea ).
Pârâta SC SRL odată cu întâmpinarea a formulat cerere reconvențională solicitând în calitate de reclamantă reconvențională să se constate că asupra terenului din litigiu a dobândit un drept de superficie fiind proprietara construcțiilor nefinalizate aflate pe teren, cu stabilirea unor despăgubiri pentru titularul fondului respectiv pârâtei reconvenționale.
De asemenea la dosarul cauzei s-a formulat cerere de intervenție în interes propriu de către intervenienta SC Com SRL care a arătat că în urma licitației organizate de reclamantă a dobândit cu titlu de chirie o suprafață de 706 mp din terenul reclamantei pe care se află situate supraedificatele pârâtei, situație în care justifică un interes propriu pentru eliberarea terenului pe care îl are în chirie.
Prima instanță a analizat acțiunea principală strict ca o acțiune posesorie, fără a mai analiza capătul de cerere principal urmărit de fapt de reclamantă, respectiv eliberarea terenului său de construcțiile nefinalizate ale pârâtei prin demolarea lor, ori de către pârâtă ori de către reclamantă pe cheltuiala pârâtei, dispunându-se respingerea ca inadmisibilă a acțiunii posesorii cât și ca nefondată a cererii reconvenționale ce viza stabilirea unui drept de superficie asupra terenului pe durata existenței construcțiilor.
Practic prin această soluție situația litigioasă dintre părțile din cauză a rămas în aceeași situație în care se afla anterior sesizării instanței, fiecare dintre cele două părți principale atât reclamanta principală cât și reclamanta reconvențională fiind cu situația conflictuală ce a declanșat litigiul dintre părți neclarificată.
Într-adevăr reclamanta principală și-a calificat acțiunea formulată în principal ca și posesorie și doar în subsidiar ca și obligație de a face, dar instanța de judecată sesizată cu o cerere de chemare în judecată nu este strict legată de denumirea dată de către parte cererii pe care a formulat-o, ci pentru a caracteriza acțiunea trebuie să se raporteze la scopul în cauza de parte prin acțiune, la natura dreptului și scopului urmărit prin exercitarea acțiunii. Instanța de judecată are obligația potrivit prev.art.129 Cod procedură civilă să stăruie prin toate mijloacele legale în vederea stabilirii corecte a stării de fapt și pentru aplicarea corectă a legii, pentru a se preveni orice greșeală în aflarea adevărului în cauză în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Sub acest aspect, judecătorul este în drept să ceară părților explicații cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care le invocă, trebuind să dea acțiunii caracterizarea ei exactă în raport cu conținutul ei și nu cu denumirea ei dată de reclamant.
Analizând acțiunea principală strict ca o cerere posesorie prima instanță nu a mai analizat solicitarea principală de fapt a reclamantei de demolare și ridicare a construcțiilor situate pe terenul său, știut fiind că în cadrul acțiunilor posesorii nu pot fi soluționate cereri ce necesită dovada dreptului de proprietate cum ar fi cererea pentru ridicarea unei construcții. Procedând în acest fel, s-a lăsat nesoluționat capătul de cerere primordial ce a declanșat de fapt litigiul din cauză, ridicarea sau păstrarea construcțiilor existente pe terenul reclamantei cu sau fără un drept de superficie al proprietarului construcțiilor asupra terenului pe durata existenței acestora, eliberarea terenului și redobândirea posesiei fiind subsecventă soluționării acestui capăt de cerere, fondul cauzei deduse judecății fiind practic necercetat.
Prin urmare având în vedere aceste aspecte instanța de apel constatând necercetarea pe fondul cauzei a acțiunii principale formulate de apelanta CFR SA - Sucursala Regională C, strânsa dependență a cererii reconvenționale vizând constatarea dreptului de superficie de modul de soluționare a acțiunii principale, va dispune în baza prev.art.297 alin.1 Cod procedură civilă admiterea ca fondate a apelurilor declarate în cauză de apelantele CFR SA B și SC SRL O desființarea în parte a sentinței atacate cu trimitere spre o nouă judecare la aceeași instanță a acțiunii principale și a cererii reconvenționale formulate în cauză.
Hotărârea apelată urmează a fi păstrată în partea privind modul de soluționare a excepțiilor lipsei de interes și prematurității cererii reconvenționale și a cererii de intervenție principale formulate de intervenienta SC Com SRL B deoarece motivele de apel invocate de intervenientă sunt nefondate precum și datorită faptului că modul de soluționare al excepțiilor nu a fost apelat.
În privința apelului declarat de apelanta SC Com SRL B se reține că motivele de apel invocate sunt nefondate în mod corect și legal reținând prima instanță că intervenienta nu justifică un drept propriu conform art.49 alin.2 Cod procedură civilă atâta vreme cât procesul verbal de adjudecare la licitație invocat de aceasta a fost desființat prin sentința 1377/COM/2007, iar înscrisurile depuse în apel au fost încheiate ulterior pronunțării soluției de către prima instanță și vizează o altă suprafață de teren decât cea din primul proces verbal de adjudecare anulat.
În consecință în conformitate cu prev.art.296 Cod procedură civilă apelul declarat în cauză de intervenienta apelantă va fi respins ca nefondat.
La rejudecarea cauzei instanța va proceda la calificarea acțiunii principale și soluționarea ei împreună cu cererea reconvențională în funcție de dispozițiile legale incidente cauzei rezultate în urma calificării, urmând a fi avute în vedere considerentele prezentei decizii.
De asemenea vor fi avute în vedere la rejudecare eventualele cheltuieli de judecată solicitate de părți.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respingeca nefondat apelul declarat de apelanta intervenientăSC Com SRLcu sediul în B,--44, sector 5, împotriva sentinței nr.143/COM din 17 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în totalitate.
ADMITEca fondat apelul declarat de apelanta reclamantă pârâtă reconvenționalăNațională De Ferate CFR SA B Sucursala Regională CFcu sediul în C N,-, județ C, apelanta pârâtă reclamantă reconvenționalăSC SRLcu sediul în localitatea, comuna, Ferma 10, județ B în contradictoriu cu intimata intervenientăSC Com SRLcu sediul în B,--44, sector 5, împotriva sentinței nr.143/COM din 17.04.2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o desființează în parte și trimite cauza la Tribunalul Bihor, pentru o nouă judecare.
Menține sentința în partea privind soluționarea excepțiilor și a cererii de intervenție.
Cheltuielile de judecată vor fi avute în vedere la rejudecarea cauzei.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 20 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE: JUDECĂTOR: GREFIER:
- - - - - - -
Red.dec.jud. în concept: 22.01.2009
Jud.fond
Dact.
5 exemplare/ 30 ianuarie 2009
-3 comunicăriefectuate și predate la expediție în data de:2 februarie 2009.
- Națională De Ferate CFR SA B Sucursala Regională CF -
C N,-, județ
- SC SRL - localitatea, comuna, Ferma 10, județ B
- SC Com SRL - B,--44, sector 5
Președinte:Florica VîrtopJudecători:Florica Vîrtop, Ioana Dina Tătar
