Acțiune posesorie. Încheierea /2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
SECTIA COMERCIALA SI DE contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR-
INCHEIERE
Sedinta publica din data de 30 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Valentina Gheorghe
JUDECĂTOR 2: Adrian Remus Ghiculescu
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea apelului formulat de reclamanta- -, cu sediul în B,-, județul B, prin -, cu sediul în B,--3, județul B, împotriva sentinței nr. 858 din 16 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău - Secția Comercială și de contencios administrativ, în contradictoriu cu pârâtă- SRL,prin reprezentanții săi legali, cu sediul în B,-, județul B și intimata chemată în garanție- MUNTENIA -, prin reprezentanții săi legali, cu sediul în B, sector 3,--30.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanta reclamantă - - prin - prin avocat din cadrul Baroului B, intimata pârâtă - SRL prin din cadrul baroului B și intimata chemată în garanție - MUNTENIA - prin consilier juridic.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că la dosarul cauzei s-a depus întâmpinare formulată de intimata pârâtă - SRL (cerere ce poartă viza nr. 17277 din 27 octombrie 2009), după care,
Consilier juridic, pentru intimata chemată în garanție - MUNTENIA -, depune la dosarul cauzei delegație și întâmpinare, pe care o comunică și părților prezente spre a lua cunoștință de conținutul acesteia.
Curtea, din oficiu, pune în discuția părților necesitatea recalificării prezentei căi de atac, având în vedere obiectul cauzei, respectiv o acțiune posesorie.
Avocat, pentru apelanta reclamantă - -, depune la dosarul cauzei împuternicire avocațială și taxa de timbru în valoare de 9,5 lei achitată cu OP nr. 6341 din data de 20 octombrie 2009 și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Pune concluzii de admitere și recalificarea prezentei căi de atac din apel în recurs, dat fiind faptul că obiectul cauzei îl reprezintă o acțiune posesorie.
Avocat, pentru intimata pârâtă - SRL, depune la dosarul cauzei împuternicire avocațială și arată că este de acord cu recalificarea prezentei căi de atac.
Consilier juridic, pentru intimata chemată în garanție - MUNTENIA -, arată că este de acord cu recalificarea prezentei căi de atac.
CURTEA:
Constatând că obiectul cauzei este o acțiune posesorie, stabilește că prezenta cale de atac este recursul, în conformitate cu dispozițiile art. 2821Cod procedură civilă;
Recalifică drept recurs prezenta cale de atac în conformitate cu dispozițiile art. 99 alin. 3 din Regulamentul de Ordine Interioară al instanțelor judecătorești și va dispune întregirea completului de judecată cu judecătorul de la permanență.
În vederea soluționării cauzei de către un complet legal constituit,
DISPUNE:
. completului de judecată format din - G și - - - cu judecătorul de la permanență, respectiv.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30 octombrie 2009.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALA ȘI DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 1500
Ședința publică din data de 30 octombrie 2009
Președinte - -
Judecători - - - -
-
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de reclamanta - -, cu sediul în B,-, județul B,prin -, cu sediul în B,--3, județul B, împotriva sentinței nr. 858 din 16 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău - Secția Comercială și de contencios administrativ, în contradictoriu cu pârâtă- SRL,prin reprezentanții săi legali, cu sediul în B,-, județul B și intimata chemată în garanție - MUNTENIA -, prin reprezentanții săi legali, cu sediul în B, sector 3,--30.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanta reclamantă - - prin - prin avocat din cadrul Baroului B, intimata pârâtă - SRL prin din cadrul baroului B și intimata chemată în garanție - MUNTENIA - prin consilier juridic.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Avocat, pentru apelanta reclamantă - -, solicită amânarea cauzei pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinările depuse la dosarul cauzei ori amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise.
Avocat, pentru intimata pârâtă - SRL, arată că se opune amânării acuzei, apreciind că dosarul este în stare de judecată, cu atât mai mult cu cât întâmpinarea a fost depusă la dosarul cauzei în termen procedural.
Consilier juridic, pentru intimata chemată în garanție - MUNTENIA -, lasă la aprecierea instanței cu privire la cererea de amânare a cauzei formulată de recurenta reclamantă.
Curtea respinge cererea de amânare a cauzei formulată de recurenta reclamantă, prin apărător, având în vedere că nu există temei legal în acest sens și ținând seama și de caracterul urgent al acțiunilor posesorii.
Curtea, din oficiu, invocă un motiv de recurs de ordine publică, respectiv necompetența materială a instanței de fond față de natura civilă a cauzei dedusă judecății și îl pune în discuția părților.
Avocat, pentru apelanta reclamantă - -, având cuvântul, arată că prima instanță a apreciat că părțile fiind societăți comerciale, atunci natura litigiului este comercială.
Învederează că litigiile referitoare la transferul de proprietate între societăți comerciale sunt apreciate în mod diferit de instanțele de judecată, motiv pentru care lasă la aprecierea instanței această problemă.
Solicită admiterea recursului formulat împotriva sentinței nr. 858 din 16 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău - Secția Comercială și de contencios administrativ, schimbarea în tot a sentinței și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Fără cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru intimata pârâtă - SRL, având cuvântul, arată că litigiul este de natură comercială, având în vedere că segmentul de cale ferată a făcut obiectul unui contract de vânzare - cumpărare comercial și acesta face parte din fondul de comerț al societății.
Mai arată că terenul este folosit de societate pentru desfășurarea activității și este înregistrat ca mijloc fix în contabilitatea firmei.
Solicită respingerea recursului formulat împotriva sentinței nr. 858 din 16 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău - Secția Comercială și de contencios administrativ ca nefondat, apreciind că toate criticile formulate de reclamantă sunt nefondate.
Arată că, în mod legal, prima instanță a apreciat că acțiunea posesorie nu îndeplinea condițiile de admisibilitate.
Precizează că reclamanta nu a făcut dovada că este proprietara acestui segment de cale ferată în lungime de 108 ml, nu a făcut dovada că a cumpărat chiar acest segment de cale ferată.
Pârâta a dovedit că a cumpărat acest segment de cale ferată prin contractul de vânzare - cumpărare nr. 406/2006 și prin factura nr. -/2006 a dobândit acest segment de cale ferată.
Sentința nr. 1349/2008 pronunțată de Tribunalul Buzăua statuat irevocabil că acest segment de cale ferată este proprietatea pârâtei.
De asemenea, pârâta a făcut dovada că a stăpânit sub nume de proprietar și netulburat acest imobil timp de 10, împrejurare confirmată și de cercetarea la fața locului.
Precizează că pretinsa tulburare a fost invocată urmare betonării terenului din fața activului societății pârâte în februarie 2007, motiv pentru care apreciază că reclamanta nu a făcut dovada împrejurării că ar fi fost tulburată în posesia imobilului prin violență.
Arată că terenul pe care este situat segmentul de cale ferată este singura cale de acces la activul deținut în proprietate de societatea pârâtă, în timp ce reclamanta avea și alte căi de acces la magaziile sale.
Pentru toate aceste considerente, solicită respingerea recursului formulat împotriva sentinței nr. 858 din 16 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău - Secția Comercială și de contencios administrativ ca nefondat și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică.
Cu cheltuieli de judecată (fond și recurs) și depune chitanța nr. 141 din 30 octombrie 2009 în valoare de 1500 lei, reprezentând plata onorariului de apărător.
Consilier juridic, pentru intimata chemată în garanție - MUNTENIA -, apreciază că prezenta cauză este de natură comercială.
Solicită respingerea recursului formulat împotriva sentinței nr. 858 din 16 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău - Secția Comercială și de contencios administrativ ca nefondat, motivat de împrejurarea că reclamanta nu a făcut dovada că a stăpânit segmentul de cale ferată.
Fără cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru apelanta reclamantă - -, având cuvântul în replică, arată că este aplicabil în cauză art. 306 Cod procedură civilă.
Arată că reclamanta a stăpânit netulburată segmentul de cale ferată și acesta a fost betonat de pârâtă, întrucât nu avea nevoie de el, însă reclamanta îl folosea.
Precizează că sentința invocată de reclamantă, prin apărător, nu este o sentință care să statueze dreptul de proprietate al intimatei cu privire la acest segment de cale ferată.
CURTEA:
Deliberând asupra recursurilor de față, Curtea reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la rolul Tribunalului Buzău sub nr- reclamanta - - Bas olicitat, în contradictoriu cu pârâta - SRL, pronunțarea unei sentințe prin care să se dispună obligarea pârâtei să lase în pașnică folosință și netulburată posesie linia ferată, proprietatea reclamantei prin îndepărtarea stratului de beton turnat pe o lungime de 109.
În motivarea acțiunii, reclamanta a învederat că posedă linia ferată industrială care-i asigură accesul la depozitele sale situate în amonte și, pe o lungime de 109, aceasta traversează terenul aflat în proprietatea pârâtei, care, fără temei, se consideră proprietara liniei ferate care-i traversează terenul, aceasta a desființat linia ferată, acoperind-o cu beton.
Mai susține reclamanta că linia ferată în litigiu face parte din fondul de comerț, fond dobândit prin vânzarea-cumpărarea activelor de la - MUNTENIA -, de când stăpânește netulburat și continuu, aparent și sub titlu de proprietar.
Apreciază reclamanta că sunt întrunite toate condițiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea acestei acțiuni și anume nu a trecut 1 an de la data tulburării posesiei, respectiv din februarie 2007, când pârâta a procedat la betonarea liniei ferate, tulburarea s-a făcut cu "violență" conform disp. art.674 alin.2 Cod procedură civilă și cum scopul comerțului său nu poate fi realizat, ea fiind singura modalitate de transport al cerealelor în condiții optime de la depozitele sale situate în amonte se solicită admiterea acțiunii.
În drept, cererea a fost fundamentată pe dispozițiile art. 480 și următoarele Cod civil, art. 674 și următoarele cod civil și art. 274 Cod procedură civilă.
În susținerea acțiunii, reclamanta a depus la dosarul cauzei înscrisuri.
Pârâta, în conformitate cu dispozițiile art. 115-118 Cod procedură civilă, a formulat întâmpinare, potrivit căreia a invocat 2 excepții, respectiv excepția de litispendență, potrivit art.163 Cod procedură civilă, solicitând a se constata existența triplei identități - părți, obiect și cauză între litigiul dedus judecății și cel ce formează obiectul dosarului nr. 3009/2007, aflat pe rolul aceleiași instanțe și în situația în care se va aprecia că nu sunt îndeplinite cerințele legii pentru admiterea acestei excepții, a fost invocată oad oua excepție, în temeiul art. 164 Cod procedură civilă, excepția de conexitate.
Pe fond, pârâta a învederat că, potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 406 din 19 mai 2006, pârâta a dobândit dreptul de proprietate asupra activului situat în municipiul B,-, respectiv imobilul compus din teren în suprafață de 3160 mp și construcțiile edificate pe acesta și al doilea imobil compus din suprafața de teren de 1478. și construcțiile edificate pe acesta.
Alături de aceste imobile, pârâta mai arată că a cumpărat și cei 108. cale ferată de rulare amplasată pe suprafața de 611,92, care încă de la momentul cumpărării a fost dezafectată deoarece era neutilizată de 10 ani și se afla în fața clădirilor ce ulterior au fost consolidate și transformate în depozite.
În concluzie, s-a apreciat că cererea reclamantei este inadmisibilă potrivit următoarelor motive: aceasta nu este proprietara segmentului de cale ferată în litigiu, nu a posedat bunul cel puțin 1 an înainte de data pretinsei tulburări, nu a exercitat o posesie utilă, iar pârâta nu a săvârșit acte de tulburare sau deposedare a reclamantei de bunul stăpânit în fapt de aceasta.
Totodată, reclamanta a formulat cerere reconvențională, solicitând obligarea pârâtei -, în situația în care acțiunea acesteia urmează a fi admisă, să fie obligată pârâta la plata daunelor provocate prin imposibilitatea exercitării comerțului său, al cărui cuantum va fi determinat pe baza unei expertize contabile.
Pârâta, în baza dispozițiilor art.60-63 Cod procedură civilă, a formulat cerere de chemare în garanție a - MUNTENIA -, pentru ca în situația în care va cădea în pretenții, chemata în garanție să răspundă alături de aceasta pentru pagubele suferite prin transmiterea dreptului de proprietate asupra segmentului de cale ferată de 108. situat pe suprafața de 611 mp.
În sprijinul susținerilor sale, pârâta - reclamantă a depus la dosarul cauzei înscrisuri.
Prin răspunsul la întâmpinare și cererea reconvențională, reclamanta - - a solicitat respingerea celor două excepții invocate de către pârât, pe următoarele considerente: în ceea ce privește excepția de litispendență, pârâta concluzionează că între litigiul dedus judecății și cel ce formează obiectul dosarului nr. 3009/2007 aflat pe rolul aceleiași instanțe nu există triplă identitate, părți, obiect și cauză, cerințe cumulative pentru admisibilitatea acestei excepții.
Instanța de fond a reținut că acțiunea are ca obiect "acțiune posesorie", iar aceea în legătură cu care se invocă litispendența are ca obiect "obligația de a face".
Prima instanță a respins cererea reconvențională, pe considerentul că linia de cale ferată face parte din fondul său de comerț pe care-l stăpânește netulburat și continuu aparent și sub titlu de proprietar.
În temeiul dispozițiilor art. 115 - 118 Cod procedură civilă, chemata în garanție - MUNTENIA - a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii de chemare în garanție, întrucât, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 406 din 19 mai 2006, aceasta a vândut pârâtei - SRL activele situate în municipiul B, strada -, nr. 6 și că, potrivit listelor de inventariere a mijloacelor fixe, cât și din conținutul raportului de evaluare, linia de cale ferată și terenul de sub aceasta sunt proprietatea pârâtei.
În completarea probatoriilor a fost încuviințată proba cu martori.
Prin încheierea din 20 noiembrie 2007, instanța a dispus suspendarea cauzei potrivit art. 244 alin. 1 Cod procedură civilă, până la soluționarea dosarului nr. 3009/2007.
Cauza a fost repusă pe rol, părțile făcând dovada încetării motivului de suspendare depunând copia sentinței nr. 1349/2008.
Pârâta - nu a mai stăruit în soluționarea excepțiilor invocate prin întâmpinare, invocând o altă excepție, respectiv aceea a autorității de lucru judecat.
Prin încheierea din 19 mai 2009, instanța a respins excepția autorității de lucru judecat, apreciind că între cele două cauze, respectiv aceea dedusă judecății și cea soluționată prin sentința nr. 1349/2008, deși sunt aceleași părți, obiectul dedus judecății nu este identic, astfel în cauza deja soluționată reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la deblocarea liniei ferate și în cauza de față-acțiune posesorie, astfel că cele trei condiții cumulative prevăzute de art. 1201 Cod civil nu sunt îndeplinite.
Prin sentința nr. 858 din 16 iunie 2009, Tribunalul Buzăua respins atât acțiunea formulată de reclamantă, cât și cererea de chemare în garanție, obligând reclamanta la plata cheltuielilor de judecată în valoare de 2500 lei.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, potrivit contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 406 din 19 mai 2006, chemata în garanție - MUNTENIA - a vândut pârâtei - SRL activele situate în B,-, respectiv imobilul cu număr cadastral 4060, compus din teren în suprafață de 2160 mp și construcțiile edificate pe acesta și imobilul cu număr cadastral 642/2 compus din teren în suprafață de 1478 mp cu utilitățile identificate pe acesta.
S-a mai reținut că ambele părți au în fondul de comerț, dobândit prin cumpărarea activelor de la - MUNTENIA - o cale ferată uzinală, dar segmentul de 108. aflat pe terenul în suprafață de 611,92. este proprietatea pârâtei evidențiat în raportul de evaluare al activelor vânzătoarei și achitat potrivit facturii fiscale nr.- din 9 mai 2006.
Martorii audiați în cauză, și au relevat faptul că acel segment nu a mai fost utilizat de peste 10 ani.
Prima instanță a constatat că prin niciun mijloc de probă reclamanta nu făcut dovada pretinsei posesii și nici cerințele art. 644 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, întrucât aceasta nu a stăpânit bunul cel puțin 1 an înainte de data pretinsei tulburări, așa cum nedovedită este și afirmația potrivit căreia reclamanta a fost deposedată prin "violență".
Instanța de fond apreciat că prin sentința nr. 1349/2008, definitivă și irevocabilă, s-a statuat că reclamanta nu a făcut dovada existenței unei situații de fapt sau de drept care să o îndrituiască la folosirea segmentului de cale ferată din litigiu.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta - -, criticând-o pentru nelegalitate.
În esență, aceasta a învederat că, în mod eronat, prima instanță a respins acțiunea și cererea de chemare în garanție, pe considerentul că nu s-a dat eficiență materialului probator administrat în cauză, probatoriu din care rezulta că linia ferată industrială, în lungime de 109 ml, este proprietatea reclamantei.
A mai arătat că a stăpânit netulburat și continuu, aparent și sub titlu de proprietar linia ferată în discuție, efectuând operațiuni de depozitare și livrare a mărfurilor în/din depozite prin intermediul trenurilor cu vagoane destinate transportului de cereale, situație relevată de documentele de mișcare a mărfurilor.
S-a apreciat că pârâta, cu rea credință, a distrus linia de cale ferată, acoperind-o cu un de beton, devenind astfel imposibil de utilizat și creând mari prejudicii materiale.
În temeiul dispozițiilor art. 282 și urm Cod procedură civilă, s-a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței atacate și, pe fond, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În temeiul dispozițiilor art. 115 - 118 Cod procedură civilă, intimata pârâtă - SRL a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, pe considerentul că reclamanta nu a făcut dovada condițiilor de admisibilitate specifice unei acțiuni posesorii, astfel cum prevede art. 674 Cod procedură civilă.
Astfel, pârâtă a apreciat că reclamanta nu a făcut dovada împrejurării că ar fi proprietara segmentului de cale ferată în litigiu, că pârâta nu a săvârșit acte de tulburare sau de deposedare a reclamantei cu privire la acest segment de cale ferată și că reclamanta nu a dovedit că a posedat bunul cel puțin un an înainte de pretinsa tulburare și nici nu a exercitat posesie utilă.
În temeiul dispozițiilor art. 115 - 118 Cod procedură civilă, intimata chemată în garanție - MUNTENIA - a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, pe considerentul că sentința atacată este legală și temeinică.
Solicită a se ține seama de împrejurarea că reclamanta nu a făcut dovada că a posedat bunul cel puțin un an, înainte de pretinsa tulburare, nu a exercitat o posesie în mod continuu, public și sub nume de proprietar și a trecut mai mult de un an de la data pretinsei tulburări și până la data formulării acțiunii.
La termenul de judecată din data de 30 octombrie 2009, instanța de control judiciar, din oficiu, a invocat necesitatea recalificării căii de atac, având în vedere obiectul acțiunii, respectiv acțiunea posesorie.
Urmare punerii în discuția părților, în temeiul dispozițiilor art. 2821Cod procedură civilă, s-a dispus recalificarea apelului drept recurs și, în temeiul dispozițiilor art. 99 alin. 3 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, s-a constituit completul de recurs prin întregirea acestuia cu judecătorul de la permanență.
De asemenea, curtea, din oficiu, a mai invocat un motiv de recurs de ordine publică, respectiv necompetența materială a instanței de fond față de natura civilă a cauzei dedusă judecății și l-a pus în discuția părților.
Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate de părți, a motivului de recurs de ordine publică invocat din oficiu și a dispozițiilor legale care au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată următoarele:
Acțiunea posesorie este o acțiune reală prin care posesorul unui bun solicită obligarea unei persoane să-i lase acel bun în pașnică folosință și netulburată posesie.
În conformitate cu art.3 Cod comercial, sunt considerate fapte obiective de comerț toate operațiunile prevăzute de acest articol.
De asemenea, sunt considerate ca fapte subiective de comerț, în conformitate cu art.4 Cod comercial, toate contractele și obligațiile unui comerciant, dacă nu sunt de natură civilă sau dacă contrariul nu rezultă din însuși actul.
Tulburarea posesiei unui bun nu reprezintă un fapt obiectiv de comerț deoarece nu se circumscrie faptelor enumerate de art.3 Cod comercial și nu reprezintă nici un fapt subiectiv de comerț deoarece nu își are izvorul într-un contract al unui comerciant sau în obligații ale unui comerciant rezultate dintr-un astfel de contract.
În consecință, acțiunea posesorie având ca obiect un bun proprietatea unui comerciant, persoană fizică sau juridică, nu are caracter comercial deoarece nu își are izvorul într-un fapt de comerț ci în fapta ilicită a unei persoane care tulbură posesia altei persoane asupra unui bun.
Din aceste considerente, rezultă că acțiunea posesorie are caracter civil indiferent de faptul că bunul a cărui posesie a fost tulburată aparține sau nu unui comerciant, persoană fizică sau juridică.
Acțiunea posesorie nu este evaluabilă în bani și, în consecință, competența de soluționare a cauzei aparține Judecătoriei Buzău în cărei circumscripție se află imobilul în litigiu în conformitate cu art.1 pct.1 și art.13 alin.1 Cod procedură civilă.
În concluzie, Curtea reține că sentința atacată s-a dat cu încălcarea competenței materiale a altei instanțe, respectiv Judecătoria Buzău.
Față de cele reținute, în baza art.312 alin.6 Cod procedură civilă raportat la art.304 pct.3 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre competentă soluționare în primă instanță la Judecătoria Buzău.
Cu ocazia rejudecării, prima instanță va avea în vedere și motivele de recurs invocate de către reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de reclamanta - -, cu sediul în B,-, județul B,prin -, cu sediul în B,--3, județul B, împotriva sentinței nr. 858 din 16 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău - Secția Comercială și de contencios administrativ, în contradictoriu cu pârâtă- SRL,prin reprezentanții săi legali, cu sediul în B,-, județul B și intimata chemată în garanție - MUNTENIA -, prin reprezentanții săi legali, cu sediul în B, sector 3,--30.
Casează sentința și trimite cauza spre competentă soluționare în primă instanță la Judecătoria Buzău.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30 octombrie 2009.
Presedinte, Judecatori,
- - - -
Grefier,
- -
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3120
Red/dact. /NZ
6 ex/25.11.2009
Dosar fond - Tribunalul Buzău
Jud. Fond
Președinte:Valentina GheorgheJudecători:Valentina Gheorghe, Adrian Remus Ghiculescu
