Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 1003/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
CURTEA DE APEL B-SECTIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.1003
Sedinta publica din 10.10. 2008
Instanta compusa din:
PREȘEDINTE: Georgeta Guranda
JUDECĂTOR 2: Monica Ruxandra Duță
JUDECĂTOR 3: Gabriela
Grefier
Pe rol solutionarea recursului formulat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2 B, în contradictoriu cu intimatul pârât și intimata debitoare SC IMPORT EXPORT SRL,împotriva sentintei comerciale nr.2281/19.05.2008 pronunțată de Tribunalul B-Sectia a VII- a Comerciala, în dosarul nr-.
La apelul nominal facut în sedinta publică, nu se prezintă părțile.
Procedura legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează Curții că s-au depus dovezile de comunicare.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea apreciază îndeplinite dispozițiile art.150 Cod procedură civilă, reține cauza în pronunțare, văzând și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului comercial d e față.
Prin cererea înregistrată la Tribunalul București - Secția a VII a Comercială, creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2 B, în calitate de reprezentant al creditorilor debitoarei SC IMPORT EXPORT SRL a solicitat atragerea răspunderii patrimoniale a organelor de conducere ale societății sus menționate, respectiv a pârâtului și obligarea acestuia la plata pasivului societății debitoarei în sumă de 57.066 lei.
În motivarea cererii creditoarea a arătat că societatea debitoare nu a depus raportări contabile și bilanțuri din anul 2003, acest fapt demonstrând că pârâtul nu a respectat prevederile legii contabilității, nu a întreprins măsurile adecvate pentru funcționarea normală a societății, nu a organizat și condus evidența contabilă.
În drept creditoarea a invocat dispozițiile articolului 138 litera d din Legea nr.85/2006.
Prin sentința comercială nr. 2281 din 19.05.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială s-a respins, ca nefondată, cererea formulată de creditorul SECTOR 2 B în contradictoriu cu pârâtul.
Prin aceeași sentință instanța de fond a închis procedura insolvenței față de debitoarea SC IMPORT EXPORT SRL, în conformitate cu dispozițiile articolului 131 din Legea nr.85/2006 și a dispus radierea societății debitoare.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, prin cererea înregistrată la data de 23.05.2007 lichidatorul SP CONSULT a solicitat deschiderea procedurii insolvenței față societatea debitoare SC IMPORT EXPORT SRL care se afla în stare de insolvență.
Constatând că sunt îndeplinite condițiile art. 270 ind.1 și 2 din Legea 31/1990 rep. rap.la art. 1 alin.2 pct.4 lit.e din Legea 85/2006, sentința comercială nr.2550/25.06.2007, judecătorul sindic a deschis procedura insolvenței și a numit lichidator judiciar.
Lichidatorul judiciar a întocmit tabelul definitiv consolidat obligațiilor debitoarei la data de 27.09.2007.
În cadrul raportului de activitate de la 8.10.2007 lichidator judiciar a precizat că în lipsa înscrisurilor prevăzute de art. 28 din lege nu poate stabili cauzele stării de insolvență și persoanele vinovate pentru starea societății.
În aceste condiții, la termenul de judecată de la 8.10.2007, conf.cu disp.art, 138 alin.3 Legea 85/2006, judecătorul sindic a autorizat creditoarele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2 B și DIRECȚIA VENITURI BUGET LOCAL SECTOR 2 B să formuleze cere, de atragere a răspunderii patrimoniale a organelor de conducere a debitoarei.
În conformitate cu disp.art.138 din legea 85/2006 judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice al persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte: d)au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele, documente-contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea. Fiind o specie a răspunderii civile delictuale, pentru a putea fi reținută existența răspunderii, în condițiile art.138 din lege, este necesar să fie îndeplinite cele patru condiții, respectiv: prejudiciul, fapta ilicită, legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția persoanelor vizate.
Astfel, legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită (săvârșită de persoanele prevăzute de lege) și prejudiciu (datoriile cauzate creditorilor) constituie o condiție esențială pentru antrenarea răspunderii delictuale și în cazurile prevăzute de Legea 85/2006.
Însă prin derogare de la dreptul comun, temeiul acestui tip de răspundere este dublu, pentru angajarea ei fiind necesară întrunirea a două condiții cumulative: starea de insolvență a societății debitoare și săvârșirea, de către persoanele vizate, a uneia din faptele expres și limitativ prevăzute de lege.
Mai mult, răspunderea persoanelor vizate de disp.art.138 din lege poate interveni numai atunci când este dovedită legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciul cauzat creditorului.
Altfel spus, dispozițiile art.138 nu instituie prezumția de culpă a administratorilor societății, ci faptele trebuie dovedite, iar stabilirea existenței unor asemenea fapte și a măsurii în care ele au cauzat ajungerea în stare de insolvență a societății debitoare se face numai pe baza administrării un probatoriu complet și pertinent.
În consecință, răspunderea administratorului este una personală ce intervine în condițiile generale ale răspunderii delictuale care reies din disp. art.998-999 cod civil și numai atunci când prin săvârșirea faptelor prev. de art.138 din lege s-a ajuns la starea de insolvență.
În speță, în ceea ce privește susținerea creditoarelor cu referire la nedepunerea declarațiilor și bilanțurilor fiscale judecătorul sindic a reținut că în conformitate cu dispozițiile legale în materie în cazul în care plătitorul nu își îndeplinește această obligație, organele fiscale vor stabili din oficiu, obligația de plată, folosind metoda estimării sau plătitorul în cauză va fi supus de îndată unui control fiscal.
De altfel, legea contabilității și actele normative privind obligația de depunere a declarației privind obligațiile fiscale și a bilanțului contabil nu vin să sancționeze debitorul sau administratorul, ci precizează că organul fiscal are obligația stabilirii unui control de fond, aspect ce conduce la concluzia că această faptă nu poate fi încadrată ca o cauză a stării de insolvență.
În aceste condiții, judecătorul sindic a considerat că omisiunea privind nedepunerea declarațiilor privind obligațiile fiscale și a bilanțurilor contabile nu a contribuit la ajungerea debitorului în stare de insolveță. Oricum creditoarele nu au dovedit legătura de cauzalitate dintre nedepunerea acestor situații contabile și starea de insolvență a debitoarei, în raport de disp.art. 1169 Cod Civil conform cărora cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs SECTOR 2 B, criticând soluția pronunțată ca netemeinică și nelegală pentru următoarele motive:
Din tabelul obligațiilor debitoarei depus la dosarul cauzei, a rezultat că, societatea debitoare a înregistrat restanțe în cuantum de 57.066 lei reprezentând creanțe către Sector 2 și către SECTOR 2.
Instanța de fond a respins cererea formulată de creditoarea recurentă motivând că dispozițiile articolului 138 nu instituie prezumția de culpă a administratorilor societății, ci faptele trebuie dovedite iar stabilirea existenței unor asemenea fapte și a măsurii în care ele au cauzat ajungerea în stare de insolvență a societății debitoare se face numai pe baza administrării unui probatoriu complet și pertinent.
Consideră că nedepunerea de către debitor a actelor contabile instituie o prezumție relativă a neținerii contabilității, în conformitate cu legea, și a legăturii de cauzalitate dintre această faptă și ajungerea societății în încetare de plăți.
De asemenea, reprezentanții debitoarei nu au depus declarațiile privind obligațiile de plată la bugetul general consolidat și bilanțurile contabile din anul 2003, deconturile TVA din luna iunie 2003, încălcând astfel dispozițiile articolului 11 din Legea nar.82/1991, a contabilității potrivit cărora răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului debitoarei.
Nedepunerea cu regularitate a documentelor financiar contabile reclamate de legislația în vigoare, instituie o prezumție a intenției de sustragere a societății de la declararea obligațiilor datorate bugetului general consolidat și a determinat imposibilitatea efectuării unei analize a activității desfășurate de debitoare în această perioadă existând astfel posibilitatea ca debitele reale să fie mai mari decât cele cu care s-a înscris la masa credală.
Față de aceste împrejurări și cum faptele enumerate de dispozițiile articolului 138 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței atrag răspunderea civilă delictuală specială a conducătorilor societății pentru plata pasivului acesteia doar dacă au contribuit la starea de insolvență a societății, solicită admiterea recursului în conformitate cu articolul 304 punctul 9 și articolul 3041Cod procedură civilă.
Curtea verificând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, urmează a respinge recursul ca nefondat.
În mod corect instanța de fond a respins cererea creditoarelor ca nefondată, întrucât în speță nu s-a făcut dovada unui raport de cauzalitate între fapta pârâtului și ajungerea societății debitoare în stare de insolvență.
Atragerea răspunderii patrimoniale a unei persoane poate avea loc în situația îndeplinirii condițiilor prevăzute de articolul 998 și 999 Cod civil, fiind vorba de o răspundere civilă delictuală.
În cauză, fapta și prejudiciul există, însă, nu s-a putut stabili legătura de cauzalitate între cele două condiții, și ca atare în mod corect instanța de fond a respins cererea de atragere a răspunderii patrimoniale a organelor de conducere ale debitoarei.
Nefiind îndeplinite condițiile articolului 304 punctul 9 și 3041Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2, în contradictoriu cu intimatul pârât și intimata debitoare SC IMPORT EXPORT SRL, împotriva sentintei comerciale nr.2281/19.05.2008 pronunțată de Tribunalul B-Sectia a VII- Comerciala, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 10.10.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
2 ex./27.11.2008
Tribunalul București - Secția a VII a Comercială
Judecător sindic:
Președinte:Georgeta GurandaJudecători:Georgeta Guranda, Monica Ruxandra Duță, Gabriela
