Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 1009/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Număr în format vechi 1517/2008
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.1009
Ședința publică de la 13.10.2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Speranța Cornea
JUDECĂTOR 2: Elisabeta Roșu
JUDECĂTOR 3: Iulica
Grefier
*************
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4, în contradictoriu cu intimatele SC E-STRUCT SRL, sector 4, și, împotriva sentinței comerciale nr.2490/29.05.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta prin consilier juridic care depune împuternicire avocațială la dosar, intimații și prin avocat cu împuternicire avocațială la dosar și intimata prin avocat care depune împuternicire avocațială la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, care învederează Curții faptul că intimații și au depus întâmpinare la dosar.
Se comunică recurentei copia întâmpinării.
Recurenta prin consilier juridic învederează că nu solicită termen pentru a lua cunoștință de întâmpinare.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea în baza art. 150 civ. constată dezbaterile încheiate și acordă cuvântul pe recurs.
Recurenta prin consilier juridic susține verbal motivele de recurs dezvoltate în scris, solicitând admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței în sensul admiterii cererii de atragere a răspunderii patrimoniale și obligarea pârâților și la plata sumei de 26.390 lei către sector 4.
Intimații și prin avocat solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată, învederând că nu au fost niciodată administratorii debitoarei SC E-STRUCT SRL, intimații au preluat prin cesiune părți sociale, că administratorul societății trebuia să facă mențiunea la ORC, nu există legătură de cauzalitate între faptele intimaților și starea de insolvență în sensul art. 138 lit. d din legea 85/2006, raportul final al lichidatorului nu face referire la existența vreunei persoane vinovată de starea de insolvență a societății.
Intimata prin avocat solicită respingerea recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
.//.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față.
Prin sentința comercială nr. 2490 din 29.05.2008 Tribunalul București - Secția a VII a Comercială a respins ca neîntemeiată cererea creditoarei ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4 B de atragere a răspunderii patrimoniale a pârâților, și, pe cale de consecință, și cererea de chemare în garanție a numiților, și în calitate de unică moștenitoare a defunctului.
În temeiul articolului 131 din Legea nr. 85/2006 a închis procedura împotriva debitoarei SC E-STRUCT SRL în contradictoriu cu creditorii SECTOR 4 și SECTOR 4, descărcat lichidatorul judiciar de orice îndatoriri, conform articolului 136 din lege și a dispus radierea societății.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul - sindic a reținut că prin sentința civilă nr. 1783 din 10.08.2006 a fost deschisă procedura de faliment a debitoarei SC E-STRUCT SRL la cererea creditoarei SECTOR 4.
Creditoarea formulat cerere atragere a răspunderii patrimoniale a pârâților și, asociați ai debitoarei pentru faptele prevăzute de articolul 138 litera d din Legea nr.85/2006.
Pârâții au probat că prin contractul de cesiune autentificat sub nr.1471/19.05.1999 de notarul public au cesionat toate părțile sociale deținute în cadrul societății debitoare chemaților în garanție, iar prin actul adițional autentificat sub nr. 1469 din 19.05.1999 s-a dispus retragerea acestora din societate.
Instanța de fond a apreciat că, deși lichidatorul judiciar a precizat prin raporturile de activitate depuse că nu au fost depuse actele contabile ale societății debitoare conform articolului 28 din lege, nu rezultă din probele dosarului că pârâții ar fi în posesia actelor contabile ceea ce, coroborat cu faptul că aceștia nu mai dețin calitatea de asociați din anul 1999, face ca cererea creditoarei să fie neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea SECTOR 4, recursul fiind înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a Va Comercială sub nr- din 4.08.2008.
În motivarea recursului, creditoarea SECTOR 4 Bas usținut că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile legale, considerând că pârâții nu au calitatea de asociați pentru că au cesionat părțile sociale, aceștia figurând încă în Registrul Comerțului în
.//.
calitate de asociați, fapt consemnat și în raportul de activitate nr. 3 depus de lichidatorul judiciar la data de 1.03.2007, precum și în raportul final depus la 5.04.2008, ceea ce atrage inopozabilitatea cesiunii față de terți.
Pe de altă parte, mai susține recurenta din actele dosarului rezultă că mai multe categorii de obligații la bugetul de stat nu au fost vărsate la termenele prevăzute de lege, acumularea acestora, precum și a dobânzilor și penalizărilor de întârziere aferente, constituind unul din motivele pentru care debitoarea a ajuns în încetare de plăți, culpa revenind în baza articolului 138 litera d din Legea nr.85/2006 celor doi pârâți intimați întrucât deși au fost notificați de mai multe ori de către lichidator, nu au predat acestuia documentele contabile prevăzute de articolul 28 din Legea nr.85/2006.
În drept, articolul 304 punctul 9 Cod procedură civilă.
Intimații pârâți și au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată, susținând că până la data de 17.05.1999, dată la care s-au retras din societate, cesionând părțile sociale, au ținut evidențele contabile în conformitate cu legea, au depus bilanțurile contabile și au plătit toate impozitele și taxele aferente.
În cauză nu sunt incidente dispozițiile articolului 138 litera d din Legea nr.85/2006, au mai susținut intimații, deoarece aceștia nu au ținut o contabilitate fictivă și nu au făcut să dispară documente contabile, iar articolul 138 condiționează atragerea răspunderii de faptul ca apariția stării de insolvență să fie contemporană sau anterioară perioadei de timp în care persoanele prevăzute la alineat 1 din lege și-au exercitat mandatul ori în care au deținut poziția care ar fi putut cauza insolvența.
Ori, din actele dosarului rezultă că actele contabile nu au mai fost depuse ulterior anului 1999, iar actele contabile ale societății nu mai erau deținute de către intimații pârâți, pentru ca aceștia să le poată lichidatorului judiciar conform articolului 28 din Legea nr.85/2006, ci de către actualii administratori ai societății debitoare.
Nu au fost solicitate probe în recurs.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constată recursul nefondat pentru următoarele considerente:
Deși susținerea recurentei creditoare în sensul că legea nu distinge în privința categoriilor de organe de conducere în sensul că răspunderea prevăzută de dispozițiile articolului 138 operează fără distincție între conducătorii în funcție la data deschiderii procedurii și conducătorii anteriori, este corectă, trebuie să constatăm însă că legea lasă la suverana rațiune a judecătorului sindic să stabilească dacă atât unii, cât și ceilalți au cauzat prin faptele săvârșite în timpul mandatului lor starea de insolvență a societății debitoare.
Independent de cuantumul pasivului, răspunderea fiecăruia
.//.
dintre conducătorii societății se va limita la prejudiciul cauzat cu vinovăție prin fapta proprie sau fapta comună.
Vinovăția nu este însă prezumată, ci trebuie să fie dovedită.
Legea nr.85/2006, în articolul 138 alineat 1, reiterat enumerarea limitativă din articolul 137 al Legii nr.64/1995, astfel încât ea nu poate fi extinsă prin interpretare analogică.
Astfel, articolul 138 alineat 1 litera d din Legea nr.85/2006, sancționează săvârșirea de către conducătorii societății a faptelor constând în ținerea unei contabilități fictive sau neconforme cu legea, sau provocarea dispariției unor documente contabile.
Toate faptele prevăzute la litera d alineat 1 al articolului 138 se caracterizează prin săvârșirea lor cu intenție, iar această intenție trebuie dovedită cu probe concludente în persoana fiecăruia dintre cei considerați răspunzători.
Ori, nedepunerea bilanțurilor la organele administrative, unele greșeli de aplicare a legii contabilității nu pot fi asimilate unei contabilități fictive, iar dispariția unor documente nu se poate reține ca fiind dovedită dacă nu există proba că aceste documente erau prezente la un moment dat la societate.
De asemenea, între fapta ilicită și prejudiciu trebuie să existe o relație de la cauză la efect, răspunderea urmând a fi angajată numai dacă persoana împotriva căreia se exercită acțiunea a "cauzat starea de insolvență a debitorului".
Deci, instanța trebuie să constate că insolvența a fost determinată în tot sau în parte de fapta ilicită a intimaților pârâți.
În acest sens, judecătorul - sindic a apreciat în mod corect că nu s-a făcut vreo dovadă de către creditoarea SECTOR 4 în sensul dovedirii vinovăției pârâților care s-au retras din societate în anul 1999, prin cesiunea părților sociale, astfel încât, deși figurau în continuare înscriși în Registrul Comerțului,ca asociați, nu erau în măsură să predea lichidatorului judiciar actele societății prevăzute de articolul 28 din lege, nefiind în posesia acestora.
Pe de altă parte, nedepunerea acestor acte contabile, prevăzute de articolul 28 din lege, nu este de natură a cauza prin ea însăși starea de insolvență a debitorului, legea referindu-se la fapte petrecute anterior deschiderii procedurii insolvenței și săvârșite de către persoanele împotriva cărora s-a deschis acțiunea, în timpul mandatului acestora ceea ce, în cauză, nu s-a probat de către creditoarea recurentă, hotărârea instanței de fond fiind legală și temeinică.
Pentru aceste considerente, Curtea, față de dispozițiile articolului 8 alineat 1 din Legea nr.85/2006, articolului 312 alineat 1 Cod procedură civilă, respinge recursul ca nefondat.
Văzând și dispozițiile articolului 274 Cod procedură civilă, obligă recurenta la plata cheltuielilor de judecată către intimații pârâți și în sumă de 1.500 lei, onorariu avocațial.
.//.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4, în contradictoriu cu intimatele SC E-STRUCT SRL, SECTOR 4, și, împotriva sentinței comerciale nr.2490/29.05.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-.
Obligă recurenta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.500 lei către intimații pârâți și.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 13.10.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
2 ex.
17.11.2008
Tribunalul București - Secția a VII a Comercială
Judecător sindic:
Președinte:Maria Speranța CorneaJudecători:Maria Speranța Cornea, Elisabeta Roșu, Iulica
