Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 1010/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Număr în format vechi 1509/2008
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.1010
Ședința publică de la 13.10.2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Speranța Cornea
JUDECĂTOR 2: Elisabeta Roșu
JUDECĂTOR 3: Iulica
Grefier
*************
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5, în contradictoriu cu intimatele SC SRL, CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ și, împotriva sentinței comerciale nr.2468/28.05.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta prin consilier juridic care depune delegație la dosar, lipsind intimații.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, după care, nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea în baza art. 150 civ. constată dezbaterile încheiate și acordă cuvântul pe recurs.
Recurenta prin consilier juridic solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii lichidatorului judiciar de a obliga pârâtul la plata datoriilor restante.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față.
Prin sentința comercială nr. 2468/28.05.2008 Tribunalul București - Secția a VII a Comercială a respins cererea lichidatorului judiciar Cabinet Individual de Insolvență de atragere a răspunderii patrimoniale împotriva pârâtului ca neîntemeiată și în baza articolului 131 din Legea nr.85/2006 a dispus închiderea procedurii de insolvență împotriva societății debitoare SC SRL în contradictoriu cu creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5 B și notificarea sentinței în baza articolului 135 din lege, către pentru efectuarea mențiunii. A dispus radierea societății debitoare de la.B și plata lichidatorului judiciar cu suma de 2.106 lei din fondul special de lichidare prevăzut de articolul 4 alineat 4 din Legea nr.85/2006.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr. 3157 din 5.09.2007 s-a dispus deschiderea procedurii simplificate de insolvență împotriva debitoarei SC SRL la cererea creditoarei SECTOR 5 pentru creanța acesteia de 28.584 lei.
La 15.05.2008 lichidatorul judiciar a formulat cerere pentru atragerea răspunderii administratorului societății debitoare, în temeiul dispozițiilor articolului 138 litera d din Legea nr.85/2006, susținând că pârâtul, în calitate de administrator al societății debitoare, nu a ținut contabilitatea societății în conformitate cu Legea nr.82/1991 prin neînregistrarea situațiilor financiare din 2005 și prin nepăstrarea documentelor contabile, acesta având obligația de a lua măsuri de reconstituire a acestor documente de 30 de zile de la data constatării deteriorării.
Judecătorul - sindic a apreciat că Legea nr. 82/1991 cu modificările ulterioare se referă la registrele contabile și situațiile financiare anuale care trebuie să reflecte întreaga activitate a societății și nu vizează nedepunerea diverselor declarații cu privire la obligația de plată către bugetul de stat ce au doar rolul de a stabili cuantumul obligației de plată și care sunt supuse unor sancțiuni distincte și care în nici un caz nu pot cauza ajungerea societății în stare de insolvență.
De asemenea, faptul nedepunerii actelor contabile prevăzute de articolul 28 din Legea nr.85/2006 la dosarul cauzei nu echivalează obligatoriu cu faptul neținerii contabilității.
Pentru a putea reține că pârâtul nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea, lichidatorul judiciar trebuia să probeze faptele administratorului prin care au fost încălcate prevederile legii contabilității nr. 82/1991 și că aceste nereguli ar fi cauzat insolvența societății debitoare, adică legătura de cauzalitate între contribuția administratorului și starea de insolvență.
Sarcina probei incumbă celui care face o afirmație în fața judecății a mai arătat instanța de fond, iar invocarea articolului 138 din lege nu atrage automat răspunderea administratorului, deoarece legiuitorul nu a înțeles să instituie o prezumție legală de vinovăție și de răspundere numai pentru nedepunerea la dosar a evidențelor contabile, prevăzând doar posibilitatea atragerii acestei răspunderi numai după administrarea de dovezi în acest sens.
Din probele administrate în cauză nu se poate reține săvîrșirea faptelor prevăzute de articolul 138 litera d din lege în sarcina pârâtului.
Împrejurarea că pârâtul nu a luat măsuri de reconstituire a documentelor contabile în termen de maximum 30 de zile de la data constatării deturnării nu este nici ea de natură să atragă răspunderea pârâtului conform articolului 138 litera d din lege întrucât nu s-a probat că prin omisiunea luării acestei măsuri s-a cauzat încetarea de plăți a societății debitoare.
Concluziile lichidatorului judiciar, a arătat instanța de fond, creează doar premiza acțiunii în vederea angajării răspunderii pârâtei, fără a constitui o dovadă certă că în speță ar fi vorba de una din faptele prevăzute de articolul 138 din lege, în absența dovedirii întrunirii elementelor prevăzute de articolele 998 - 999 Cod civil.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5 B, recursul fiind înregistrată pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a Va Comercială sub nr- din 1.08.2008.
În motivarea recursului creditoarea a susținut că hotărârea atacată este pronunțată cu aplicarea greșită a legii în sensul că pentru a putea fi atrasă răspunderea în condițiile articolului 138 din lege este necesară întrunirea a două condiții cumulative: starea de insolvență a debitoarei și săvîrșirea de către persoanele vizate a uneia dintre faptele expres și limitativ prevăzute de lege și nu îndeplinirea a patru condiții cum a reținut instanța de fond, respectiv; prejudiciul, fapta ilicită, legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția persoanelor avizate.
Tot greșit a reținut instanța de fond că nu s-a făcut dovada privind ținerea contabilității și aducerea societății în stare de încetare de plăți, atâta timp cât declarațiile privind obligațiile fiscale nu au fost depuse, conform obligației legale, la organul fiscal teritorial, astfel că sunt îndeplinite cerințele articolului 138 litera A mai susținut recurenta creditoare că, potrivit articolului 1082 Cod civil, raportat la articolul 138 litera d din Legea nr.85/2006; culpa pârâtului este prezumată, iar prin rapoartele de activitate depuse de lichidatorul judiciar s-a făcut dovada legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicită, culpabilă a administratorului, constând în dezinteresul arătat în ceea ce privește funcționarea normală și în condiții de legalitate a societății și prejudiciul cauzat creditorilor prin neplata datoriilor către aceștia.
de datorii și alte restanțe neachitate la termen, în opinia recurentei, duce la concluzia că administratorul a omis cu bună știință, îndată ce a observat că societatea se află în iminentă stare de păți, să solicite declanșarea procedurii de reorganizare judiciară a societății.
Faptul că administratorul a dispus în interes personal continuarea unei activități care ducea în mod vădit societatea la încetare de plăți, a arătat recurenta, este suficient pentru a opera atragerea răspunderii patrimoniale fără a mai fi nevoie de a proba elementele ce compun răspunderea civilă obișnuită, aspect ce ar rezulta din modul în care a fost conceput textul articolului 138 litera d din Legea nr.85/2006.
De asemenea, nedepunerea actelor contabile prevăzute la articolului 28 din Legea nr.85/2006, care echivalează cu o determinare a dispariției lor, conduce la concluzia că s-a intențional să se ascundă modul în care au fost folosite bunurile societății, cât și disponibilitățile bănești ale societății debitoare.
În drept, articolul 304 punctul 9 Cod procedură civilă.
Recurenta creditoare nu a solicitat probe în recurs.
Intimatul pârât nu a formulat întâmpinare.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs constată recursul nefondat pentru următoarele considerente:
Din actele dosarului rezultă că societatea debitoare a fost dizolvată prin hotărâre judecătorească în baza articolului 237 din Legea nr.31/1990 pentru nedepunerea la. a situațiilor financiare pentru anii 2003, 2004, 2005 (sentința civilă nr. 9735/8.11.2006).
SECTOR 5 are calitate de creditor unic potrivit Tabelului definitiv al creanțelor creditorilor debitoarei, cu o creanță în valoare de 29.114 lei (fila 129), reprezentând impozite neachitate și accesorii - dobânzi și penalități la întârziere calculate până la 5.09.2007 (fila 60).
În cererea de atragere a răspunderii patrimoniale întemeiată pe dispozițiile articolului 138 litera d din Legea nr.85/2006 (filele 147-149) lichidatorul judiciar a justificat neținerea contabilității conform legii prin neînregistrarea situațiilor financiare din 2005 și neachitarea obligației către SECTOR 5 în mod voit, precum și prin nerespectarea dispozițiilor Legii nr.83/1991 în ceea ce privește păstrarea documentelor contabile,fapt ce a permis deteriorarea acestora, administratorul societății debitoare,neluând măsuri de reconstituire a documentelor.
Ori, după cum afirmă chiar recurenta creditoare, pentru angajarea răspunderii în condițiile articolului 138 din Legea nr.85/2006, este necesar a se dovedi că starea de insolvență a societății debitoare, a fost cauzată de către persoanele vizate prin săvârșirea uneia din "faptele expres și limitativ prevăzute de lege".
Astfel, pentru a putea antrena răspunderea patrimonială a intimatului pârât, în calitatea acestuia de fost administrator al societății debitoare, lichidatorul judiciar trebuia să probeze că acesta a "ținut o contabilitate fictivă, a făcut să dispară unele documente contabile sau nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea" (litera daa rticolului 138).
Enumerarea fiind vădit limitativă, nu poate fi extinsă prin interpretare analogică.
În acest sens, jurisprudența a respins cererile care au invocat ca temeiuri de fapt, printre altele, nedepunerea rapoartelor la administrația finanțelor publice sau la registrul comerțului, neplata creanțelor bugetare.
Cum toate faptele enumerate la litera d din alineat 1 se caracterizează prin săvârșirea lor cu intenție, acestea trebuie dovedite cu probe convingătoare în persoana fiecăruia dintre cei considerați răspunzători.
Chiar dacă se pot imputa administratorului debitoarei unele greșeli de aplicare a legii contabilității, aceste nereguli nu pot fi asimilate unei contabilități fictive.
De asemenea, simpla nedepunere a actelor prevăzute de articolul 28 din lege nu justifică prin sine obligarea administratorului la răspundere în absența dovezii relațiilor de cauzalitate cu insuficiența activului, mai ales că faptele ilicite ale administratorului se analizează la momentul la care acesta și-a exercitat mandatul, anterior deschiderii procedurii, insolvența societății fiind cauza acestor fapte, și nu ulterior deschiderii procedurii insolvenței, situație în care intervine obligația prezentării actelor prevăzute de articolul 28.
Faptele pe care recurenta creditoare susține că le-ar fi săvârșit pârâtul administrator, anume dezinteresul arătat pentru funcționarea normală și legală a societății, omiterea cu bună știință a solicitării declanșării procedurii de reorganizare judiciară a societății și continuarea unei activități care ducea în mod vădit societatea la încetarea plăților, nu sunt prevăzute de dispozițiile articolului 138 litera d cum nefondat susține recurenta.
Astfel, dispunerea continuării activității care să ducă în mod vădit societatea debitoare la încetare de plăți, făcută în interesul personal al persoane răspunzătoare, este prevăzută de articolul 138 litera c din lege și nu a constituit un temei al cererii formulate de lichidatorul judiciar pentru antrenarea răspunderii pârâtului administrator.
În ceea ce privește dezinteresul administratorului, pe lângă faptul că nu a fost semnat de către lichidatorul judiciar în cererea formulată, nu este de natură să atragă răspunderea administratorului, instanțele stabilind în acest sens un conducător care există ca spectator neputincios la degradarea mediului său economic nu a încălcat nici o obligație preexistentă.
Potrivit dispozițiilor articolului 129 alineat 6 Cod procedură civilă, judecătorul este obligat să soluționeze cererea cu care fost învestit, hotărând numai asupra obiectului cererii deduse judecății.
Cum judecătorul - sindic a fost învestit de către lichidatorul judiciar decât cu soluționarea cererii de atragere a răspunderii administratorului în temeiul articolului 138 litera d, în mod legal instanța de fond a soluționat cauza cu respectarea principiului disponibilității părții, pronunțându-se numai asupra faptelor invocate de către lichidator în cererea sa ca fiind ilicite, săvârșite de către pârâtul administrator și de natură a atrage răspunderea acestuia pentru cauzarea stării de insolvență a societății debitoare.
Faptele invocate de către recurentă prin motivele de recurs în sarcina intimatului pârât, neregăsindu-se în cererea de atragere a răspunderii acestuia formulată de către lichidatorul judiciar, se constituie astfel în cereri noi, de natură a schimba cauza cererii de chemare în judecată a intimatului pârât, fiind inadmisibile în această fază procesuală (articolul 316 Cod procedură civilă).
Așa fiind, Curtea constată că instanța de fond a analizat răspunderea pârâtului administrator în limitele stabilite prin cererea formulată de către lichidatorul judiciar în temeiul articolului 138 litera d și față de probele dosarului a făcut o corectă aplicare a textelor de lege incidente, hotărârea pronunțată fiind legală și temeinică.
Pentru aceste considerente, Curtea față de dispozițiile articolului 8 alineat 1 din Legea nr.85/2006, articolului 312 alineat 1 Cod procedură civilă, respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5, în contradictoriu cu intimatele SC SRL, CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ și, împotriva sentinței comerciale nr.2468/28.05.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 13.10.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
2 ex.
17.11.2008
Tribunalul București - Secția a VII a Comercială
Judecător sindic:
Președinte:Maria Speranța CorneaJudecători:Maria Speranța Cornea, Elisabeta Roșu, Iulica
