Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 101/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
Dosar nr-
DECIZIA NR. 101/
Ședința publică din 26 februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Comșa președinte de secție
- - - - JUDECĂTOR 2: Laura Fețeanu
- - - - JUDECĂTOR 3: Alina Gabriela
- - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamantele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B și AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, precum și de pârâtul împotriva sentinței civile nr. 1341/SIND din 15 decembrie 2008, pronunțate de judecătorul - sindic în dosarul nr- al Tribunalului Brașov.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 19 februarie 2009, potrivit încheierii de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 26 februarie 2009.
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată sub nr. 453/2004 și nr. 60/2005 reclamantele B și au chemat în judecată pârâtul solicitând atragerea răspunderii personale materiale a pârâților, până la concurența sumei de - ROL și respectiv -,25 USD; - ROL.
Din raportul lichidatorului judiciar reiese că pârâtul a efectuat operațiuni comerciale în care prestația debitoarei depășește vădit pe cea primită. Starea de insolvență a fost determinată în mod direct de acțiunile administratorului, respectiv de atitudinea de pasivitate a acestuia, neurmărirea clienților, lipsa de preocupare pentru gestionarea bunurilor debitoarei, plata preferențială a sumei de - ROL către creditoarea FABRICA DE fiind aplicabile prevederile art. 124 al 1 lit. e și g din legea 64/1995.
Prin sentința civilă nr.1341/15.12.2008 Tribunalul Brașova admis în parte acțiunile și în baza art. 138 lit.e și din Legea 85/2006 și a obligat să suporte din averea personală suma de -,7 lei.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Față de debitoare s-a deschis procedura reorganizării judiciare și a falimentului în baza Legii 64/1995, procedura fiind în faza de aprobare a raportului final.
Din înscrisurile aflate la dosar și lipsa pârâtului la interogatoriu rezultă însă că pârâtul nu poate justifica mijloace fixe și obiecte de inventar în valoare de - ROL și că în luna premergătoare încetării de fapt a plăților a fost plătit cu preferință creditorul FABRICA DE cu suma de 1.678.000.000 ROL în dauna celorlalți creditori.
debitoarei în stare de insolvență se datorează lipsei capitalurilor proprii care se datorează atât blocajului financiar general dar și datorită lipsei de preocupare a administratorului și celorlalte persoane din conducerea debitoarei (neurmărirea clienților în vederea încasării creanțelor), vânzării forțate de către creditorii Bank și vab a sediului și altor mijloace fixe de natura mijloacelor de transport, dar și vânzarea benevolă de către conducerea debitoarei a altor utilaje și în unele cazuri vânzarea acestora sub preț, lipsei de preocupare pentru gestionarea bunurilor, fapt ce face ca reprezentanții debitoarei să nu poată justifica mijloace fixe și obiecte de inventar în valoare de - ROL, reținându-se că potrivit declaraților gestionarului și a directorului executiv, bunurile au rămas la data vânzării în fostul sediul și plata preferențială. Față de lipsa acestor bunuri și față de lipsa pârâtului la interogatoriu, operează prezumția că pârâtul care avea obligația evidențierii și păstrării acestora, le-a deturnat sau le-a ascuns - lit. Prejudiciul creditoarelor e că acestea și-ar fi putut recupera o parte din creanțele lor prin valorificarea acestor bunuri ale debitoarei.
În luna premergătoare încetării de fapt a plăților a fost plătită cu preferință creditorul FABRICA DE cu suma de - ROL în dauna celorlalți creditori - lit. reclamantelor rezultă din art. 123 din Legea 85/2006 conform cărora reclamantele ar fi avut prioritate la distribuirea acestor sume fiind bugetare, în lipsa acestei plăți preferențiale.
Nu se pot reține decât literele e și g nu și d care nu a fost reținut în raport. Neevidențierea în contabilitatea debitoarei a creanței nu are nici o relevanță cu privire la declanșarea procedurii insolvenței, neexistând un raport de cauzalitate între acest fapt și starea de insolvență.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantele B, și pârâtul .
Prin recursul formulat reclamanta Bas olicitat modificarea în parte și admiterea acțiunii pentru suma de 1.021.489 lei creanța
În motivarea recursului, întemeiat pe art. 3041Cod procedură civilă reclamanta arată următoarele:
Răspunderea administratorului este specială, prin săvârșirea de către administratori a uneia din faptele prevăzute de art. 138 din Legea nr. 85/2006 se va angaja răspunderea, prejudiciul fiind prezumat, dovedirea faptelor făcându-se prin simpla ajungere a debitorului în incapacitate de plată, cu excepția cazurilor de forță majoră ce nu s-a dovedit.
Instanța a reținut că faptele pârâtului se încadrează în art. 138 lit. e și din Legea 85/2006, dar nu a luat în considerare nivelul real al prejudiciului care se ridică la întreg pasivul debitoarei.
Funcționarea debitoarei nu s-a desfășurat în condiții de legalitate, existând legătură de cauzalitate între faptele ilicite și prejudiciul creditorilor prin neplata datoriilor către aceștia.
Având în vedere că pârâtul nu justifică lipsa bunurilor constând în mijloace fixe și obiecte de inventar operează prezumția ca acesta a folosit bunurile în folos propriu sau în cel al unei alte persoane. Din raportul întocmit în data de 21.06.2004 rezultă că potrivit bilanțului debitoarei care constituie și bilanțul de deschidere a lichidării, nu a fost ținută contabilitatea conform legii, respectiv s-au acordat avansuri de trezorerie personalului angajat și nu s-a urmărit justificarea acestora, în evidența contabilă sunt înscrise sume care reprezintă valoarea unor bunuri vândute fără a se încasa valoarea acestora, au fost valorificare bunuri sub valoarea reală a acestora, nu au fost evidențiate în contabilitate în totalitate obligațiile către instituțiile statului.
Debitoarea prin administrator nu a recuperat creanțe de la debitori Pârâtul contribuit la decapitalizarea debitoarei și nu a depus toate diligențele în vederea recuperării creanțelor de la debitori.
S-au încălcat prevederilor art. 138 lit a și e din Legea nr. 85/2006, respectiv a folosit bunurile în folos propriu și a ascuns o parte din activul debitoarei.
Pârâtul nu a ținut contabilitatea conform Legii nr. 82/1991.
Prejudiciul este cert, fiind constituit din pasivul debitoarei. Prin conduita sa intimatul a determinat prejudicierea creditorilor.
Există legătură de cauzalitate.
Aspect învederat instanței prin rapoartele depuse la dosarul de faliment prin care s-a făcut cunoscut creditorilor și instanței faptul că sunt întrunite condițiile atragerii răspunderii personale a administratorului.
Prin conduita sa pârâtul a contribuit decisiv la ajungerea debitoarei în stare de insolvență, deoarece astfel au fost acumulate datoriile datorate de către debitoarei.
Pentru ajungerea debitoarei în stare de insolvență cât și a gestionării necorespunzătoare se face vinovat administratorul.
Evidența contabilă nu a fost organizată și condusă în condițiile Legii nr. 82/1991. Instanța de fond a reținut că pârâtul nu poate justifica lipsa mijloacelor fixe și a obiectelor de inventar pentru care acesta avea obligația evidențierii și păstrării dar în mod greșit a reținut că nu mai poate fi reținută incidența vreunui alt caz de răspundere a administratorului debitoarei.
Conduita administratorului a constituit o condiție favorabilă apariției stării de insolvență.
Prin recursul formulat reclamanta Bas olicitat modificarea în parte și admiterea acțiunii pentru suma de 1.021.489 lei creanța
În motivarea recursului întemeiat pe art. 304 pct. 9, art. 3041Cod procedură civilă reclamanta arată următoarele:
Din rapoartele lichidatorului și înscrisurile de la dosar a rezultat că intimatul este vinovat de ajungerea societății în încetare de plăți întrucât nu și-a îndeplinit toate obligațiile legale privind administrarea societății dispunând efectuarea unor operațiuni care au determinat încetarea de plăților d, e și
Nu s-a preocupat de recuperarea creanțelor societății de la terți, în cuantum de 452.048,4 lei, majoritatea fiind prescrise. Nu au fost urmărite avansurile aprobate unor salariați care ulterior au încetat raportul de muncă cu debitoarea în cuantum de 4.200 lei. Cu ocazia inventarierii a fost constatată lipsa unor bunuri respectiv mijloace fixe și obiecte de inventar în cuantum de 26.744,70 lei și o motorină în valoare de 4.200 lei.
În cazul încălcării obligației de a ține evidența contabilă conform există o prezumție de culpă, deoarece neținerea evidenței contabile conduce inevitabil la necunoașterea modului de administrare a patrimoniul, a existenței bunurilor din patrimoniu și a operațiunilor efectuate de administrator cu bunurile societății și cu fondurile sale.
În contul debitori diverși sunt evidențiate sume care reprezintă valoarea unor bunuri vândute, fără a se încasa prețul acestora. Nu a fost operată în contabilitate vânzarea imobilului în care debitoarea își avea sediul, prețul încasat fiind de 213.172,80 lei. În perioada 2001 - 2002 au fost vândute mai multe mijloace fixe destinate producției, fără ca acestea să fie evaluate încasându-se prețuri sub valoarea pieței.
În motivarea recursului, întemeiat pe art. 304 pct. 9, art. 3041Cod procedură civilă pârâtul arată:
În calitate de administrator pârâtul a numit un director executiv care a avut întreaga răspundere pentru conducerea societății intrată în faliment, iar pârâtul a fost bolnav, operațiunile la care face referire raportul administratorului judiciar nefiind semnate de pârât.
Nu este îndeplinită cerința legală prevăzută de lit. g în sensul că pârâtul nu a dispus și plătit suma preferențială în dauna altor creditori.
Examinând sentința atacată, în raport cu probele administrate, cu motivele de recurs invocate, Curtea constată că recursurile sunt nefondate.
Răspunderea delictuală de drept comun izvorăște din orice faptă care a cauzat un prejudiciu art. 998 Cod civil, pe când răspunderea administratorului are un dublu temei de fapt respectiv starea de insolvență a debitoarei asociată cu săvârșirea uneia din faptele prevăzute de art. 138 din Legea 85/2006.
Susținerea recurentelor reclamante în sensul că prin săvârșirea faptelor prevăzute de Legea nr. 85/2006 se va angaja răspunderea administratorului, prejudiciul fiind prezumat,iar dovedirea faptelor făcându-se prin simpla ajungere a debitoarei în stare de insolvență sunt neîntemeiate.
răspunderii administratorilor în baza art. 124 din Legea 64/1995, actual art. 138 din legea 85/2006 presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: prejudiciul creditorilor, fapta să se încadreze în cazurile prevăzute de lege, raportul de cauzalitate direct dintre faptă și încetarea plăților, adică fapta să fi cauzat sau să fi contribuit la ajungerea debitoarei în stare de insolvență, culpa persoanei a cărei răspundere se antrenează.
În ceea ce privește lipsa unor bunuri constatată la inventar, în mod corect instanța de fond a reținut pe baza bilanțului general de lichidare și a concluziilor raportului lichidatorului că pârâtul nu poate justifica stocuri de motorină de 41.581.000 ROL, obiecte de inventar în valoare de 4.901.000 ROL și mijloace fixe în valoare de 220.965.000 ROL, în total bunuri în valoare de 264.447 mii ROL.
Nerecuperarea creanțelor nu constituie o faptă care să se încadreze în prevederile art. 138 lit. a - g din Legea nr. 85/2006. În ceea ce privește vânzarea mai multor mijloace fixe destinate producției, fără ca acestea să fie evaluate încasându-se prețuri sub valoarea pieței, nu s-a dovedit prejudiciul creat debitoarei prin aceasta.
Neurmărirea avansurilor aprobate unor salariați care ulterior au încetat raportul de muncă cu debitoarea în cuantum de 4.200 lei nu se încadrează în dispozițiile art. 138 lit d, e și g din Legea nr. 85/2006.
unei contabilități fictive, neținerea contabilității în conformitate cu legea contabilității și cu alte legi speciale sau prin dosirea unor documente contabile, în scopul denaturării situației financiare prevăzute de art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006 nu este direct producătoare de prejudiciu, însă aceste fapte pot ocaziona starea de insolvență, atunci când sunt asociate cu alte fapte prevăzute de lege. Din probele dosarului și raportul lichidatorului judiciar nu s-a dovedit legătura de cauzalitate între neținerea legală a contabilității și intrarea debitoarei în stare de insolvență.
Neoperarea în contabilitate a vânzării imobilului în care debitoarea își avea sediul s-a realizat de către creditoarea cu prețul de 213.172,80 lei nu este o cauză care să fi determinat insolvența debitoarei.
În luna premergătoare încetării de fapt a plăților a fost plătită cu preferință creditorul FABRICA DE cu suma de - ROL în dauna creditoarelor reclamante care ar fi avut prioritate la distribuirea acestor sume fiind creditoare bugetare, în lipsa acestei plăți preferențiale, faptă care se încadrează în dispozițiile art. 138 al. 1 lit. din Legea nr. 85/2006, legătura de cauzalitate fiind evidentă.
Motivele de recurs ale pârâtului referitoare la responsabilitatea directorul executiv și la starea de boală sunt nedovedite. Pârâtul nu dovedit existența unui caz de nerăspundere respectiv forța majoră, cazul fortuit sau fapta unui terț pentru care conducerea societății nu este ținută să răspundă.
Susținerile pârâtului potrivit căreia operațiunile la care face referire în raportul administratorului judiciar și plata preferențială a creditoarei Fabrica de nu au fost semnate de pârât și în consecință răspunderea ar aparține directorului executiv, nu sunt dovedite, iar simpla nesemnare a unor acte nu duce automat la absolvirea de răspundere a pârâtului care a avut calitatea de administrator al debitoarei, în condițiile în care nu s-a dovedit că ar fi întrunite condițiile răspunderii directorului executiv.
Față de considerentele mai sus arătate, nefiind îndeplinite dispozițiile art. 304 pct. 9, 3041Cod procedură civilă, Curtea a respins recursurile declarate de reclamante și pârât și a menținut sentința Tribunalului Brașov.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta B, recursul declarat de reclamanta și recursul declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr. 1341/15.12.2008 pronunțate de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Brașov, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 februarie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red./6.03.2009
: /10.03.2009/2 ex.
Jud.sindic:
Președinte:Gabriela ComșaJudecători:Gabriela Comșa, Laura Fețeanu, Alina Gabriela
