Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 101/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Dosar nr- (Număr în format vechi 1499/2009)
DECIZIA COMERCIALĂ NR. 101
Ședința publică de la 22 ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Rodica Zaharia
JUDECĂTOR 2: Iulia Manuela Cîrnu I-- -
JUDECĂTOR 3: Alecsandrina
GREFIER -
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4 împotriva sentinței comerciale nr.1869 din 30.03.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații - SRL prin lichidator judiciar, și .
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Curtea, constatând că recurenta a solicitat prin motivele de recurs judecarea cauzei în lipsă, conform art. 242 alin. 2. proc.civilă reține pricina în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința comercială nr.1869/30.03.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială a fost respinsă excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea creditorului Administrația Finanțelor Publice Sector 4 în contradictoriu cu și, de atragere a răspunderii patrimoniale întemeiată pe art.138 din Legea 85/2006; în baza art.131 din Legea 85/2006 a dispus închiderea procedurii insolvenței împotriva debitorului - SRL în contradictoriu cu creditorul Administrația Finanțelor Publice Sector 4; a dispus radierea societății debitoare din evidențele Registrului Comerțului, s-a dispus plata lichidatorului judiciar.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul sindic a reținut, în esență, următoarele:
Reclamantele și-au întemeiat cererile împotriva pârâtelor pe dispozițiile art. 138 lit. c și d din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
În cazul tuturor debitorilor care ajung să fie supuși procedurii insolvenței, se ajunge, în urma activității desfășurate, la încetarea de plăți, dar angajarea răspunderii nu operează automat, ci numai în situația în care prelungirea acestei stări era în mod evident lipsită de posibilitatea de a aduce un profit real, iar continuarea ei a fost dispusă în interesul personal al organelor de conducere.
Or, în speță, reclamantele au făcut doar afirmații generice referitoare atât la continuarea activității în interes personal, cât și la dezinteresul arătat față de respectarea condițiilor și normelor legale, fără a indica, în concret, elemente care să ducă la concluzia îndeplinirii condițiilor prevăzute la art. 138 lit. c) din lege. Calitatea pârâtelor de asociat și/sau administrator al debitorului nu poate duce la concluzia că acesta a săvârșit fapte care să poată fi încadrate în dispozițiile art. 138 lit. c) din lege, pentru a se putea atrage răspunderea lui, în lipsa unor probe certe. De asemenea, răspunderea pârâtelor nu se poate atrage dacă acesta nu a formulat cererea de deschidere a procedurii în termen de 30 de zile de la apariția stării de insolvență, întrucât aceasta este o faptă ulterioară apariției insolvenței, or dispozițiile art. 138 din lege reglementează o răspundere specială, care se poate angaja pentru fapte anterioare apariției insolvenței și care au cauzat starea de insolvență.
Fapta prevăzută la art. 138 lit. d) din lege, cuprinde trei ipoteze. Primele două ipoteze se refera la faptul că pârâtele au ținut o contabilitate fictivă și au făcut să dispară unele documente contabile, însă reclamantele nu au probat cele afirmate. Cea de-a treia ipoteză prevăzută de lit. d) a art. 138 din lege se referă la faptul că pârâtele nu au ținut o contabilitate în conformitate cu legea. împrejurarea că debitorul nu a depus la dosar actele prevăzute de art. 28 din Legea 85/2006 în termenul prevăzut de art. 35 din lege, ori că nu a depus toate raportările contabile la organele fiscale ori la ORC, nu poate fi asimilată cu neîndeplinirea obligației de a ține contabilitatea în conformitate cu legea, în lipsa unor probe certe.
Oricum, în ceea ce privește obligația pârâtului de a ține registrele cerute de lege, condiția impusă de legiuitor este că neîndeplinirea acesteia, adică neținerea unei contabilități în conformitate cu legea, să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență. Așadar, simplul fapt că pârâtul nu ar fi ținut contabilitatea potrivit legii române nu este de natură să ducă la angajarea răspunderii lor în lipsa dovedirii raportului de cauzalitate între această faptă și ajungerea societății în stare de insolvență. Or, în speță, reclamantele nu au făcut dovada acestui raport de cauzalitate.
Potrivit art.131 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, în orice stadiu al procedurii, judecătorul sindic va da o sentință de închidere a procedurii, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperii cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare.
Prin urmare, judecătorul-sindic a constatat că debitorul nu deține bunuri prin a căror valorificare să poată fi acoperite creanțele sau cheltuielile administrative, astfel încât o continuare a procedurii nu s-ar justifica, atât timp cât finalitatea urmărită de lege nu ar putea fi atinsă.
Împotriva acestei sentințe formulează recurs creditoarea Administrația Finanțelor Publice Sector 4, în esență, pentru următoarele motive:
Prin continuarea unei activități ineficiente reprezentanții debitoarei au încălcat dispozițiile art.27 din Legea 85/2006, care instituie obligativitatea acestora de a se adresa tribunalului cu cerere pentru a fi supusă dispozițiilor legii, în termen de 30 de zile de la apariția stării de insolvență.
Din actele aflate la dosar se constată, în opinia recurentei, încălcarea acestei obligații, cererea de deschidere a procedurii falimentului fiind formulată de către Administrația Finanțelor Publice Sector 4 și nu de către debitoare, care se află în situația prev. de art.27 din lege.
Prin încălcarea acestor dispoziții legale recurenta consideră că se dovedește faptul că prin continuarea activității societății care se află în încetare de plăți, administratorii societății nu au făcut altceva decât să adâncească pierderile debitoarei.
Se mai arată că fapta administratorilor debitoarei de a nu depune documentele contabile cu ocazia lichidării evidențiază prin ea însăși că aceștia au acționat contrar dispozițiilor legii, nu au permis verificarea fondurilor bănești și ale bunurilor societății astfel încât, imposibilitatea constatării exacte a situației patrimoniale a debitoarei sub aspectul activului și pasivului, în evoluția cronologică pe toată durata societății, este cauzată de conduita pârâtului care a prevăzut consecințele atitudinii sale și chiar dacă nu le-a urmărit, le-a acceptat, consecința fiind aducerea în stare de faliment a societății și fraudarea creditorilor prin neputința de a-și recupera creanțele din activul patrimonial al societății falite.
În opinia recurentei, răspunderea membrilor organelor de conducere ale societăților ajunse în încetare de plăți, așa cum este reglementată de prev. art.138 din Legea 85/2006 este o răspundere specială care pune la îndemâna creditorilor mijloace juridice adecvate pentru a asigura bunurile necesare acoperirii pasivului debitorului.
În recurs nu au mai fost administrate probe noi de către nici una dintre părți.
Analizând actele dosarului, motivele de recurs invocate, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Recurenta a formulat cerere pentru atragerea răspunderii patrimoniale a intimatei pârâte, în calitate de administrator al debitoarei falite - SRL, în temeiul art.138 lit.c) și d) din Legea 85/2006, considerând că aceasta a dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit persoana juridică la încetarea de plăți; de asemenea nu au fost depuse declarațiile privind obligațiile de plată la bugetul general consolidat pentru perioada februarie 2002, iulie - decembrie 2006 și deconturi de TVA nedepuse pe perioada februarie 2000, februarie 2002, octombrie - decembrie 2006.
Susținerile recurentei nu pot fi reținute de către C, având în vedere motivele generale, teoretice invocate, precum și lipsa dovezilor care să confirme aceste susțineri.
Astfel, în ceea ce privește fapta prev. de art.138 lit.c) recurenta nu a arătat în concret și nici nu a dovedit faptul că intimata-pârâtă a dispus în interes personal continuarea activității care ducea, în mod vădit, societatea al cărui administrator era, la încetare de plăți.
Faptele imputate - nevirarea sumelor datorate bugetului asigurărilor de sănătate, deși au fost încasate, nedepunerea documentelor contabile - în lipsa oricăror dovezi cu privire la existența unui interes personal, condiție esențială cerută de legiuitor pentru aplicarea dispozițiilor art.138 lit.c), nu pot atrage răspunderea personal patrimonială a intimatei pârâte.
De asemenea, referitor la fapta prev. de art.138 lit.c) - nedepunerea unor declarații fiscale la organele competente - recurenta nu a făcut dovada legăturii de cauzalitate dintre aceste fapte și starea de insolvență a debitoarei.
Răspunderea specială instituită de Legea 85/2006 este o formă a răspunderii civile delictuale și nu o formă a răspunderii contractuale așa cum susține recurenta, astfel încât pentru atragerea acestei răspunderi trebuie îndeplinite cumulativ condițiile generale prev. de art.998 - 999 Cod civil: fapta, vinovăția, prejudiciul și legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu.
Față de cele reținute mai sus, în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4 împotriva sentinței comerciale nr.1869 din 30.03.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații - SRL prin lichidator judiciar, și .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22.01.2010.
PRESEDINTE, JUDECATOR, JUDECĂTOR,
dr.I-
GREFIER,
-
Red.Jud.- 04.02.2010
Tehnored. -05.02.2010
2 ex.
Tribunalul București - Secția a VII a Comercială
Președinte -
Președinte:Rodica ZahariaJudecători:Rodica Zaharia, Iulia Manuela Cîrnu, Alecsandrina
