Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 1045/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 1455/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZI A COMERCIALĂ Nr. 1045
Ședința publică de la 08 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Roxana Popa
JUDECĂTOR 2: Viorica Trestianu
JUDECĂTOR I -
GREFIER
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulară de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4 împotriva sentinței comerciale nr. 2515 din data de 30.05.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații și - SERV SRL PRIN LICHIDATOR JUDICIAR CABINET INDIVIDUAL DE " ".
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care.
Curtea constată că recurenta a solicitat prin cererea de recurs și judecarea cauzei în lipsă, și apreciind-o în stare de judecată, o reține spre soluționare.
CURTEA
Prin sentința comercială nr.2515/30.05.2007 pronunțată de Tribunalul București Secția a vii a comercială s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de creditoarea Administrația Finanțelor Publice Sector 4 în contradictoriu cu pârâtul, cererea având ca obiect atragerea răspunderii patrimoniale în baza art.138 alin.1 lit. d) din Legea nr.85/2006. Prin aceeași hotărâre s-a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei - Serv SRL în baza art.131 din Legea nr.85/2006, precum și radierea societății din registrul comerțului. În motivarea sentinței se reține că prin sentința comercială nr.4483 din 23.11.2007 s-a dispus intrarea în faliment a debitoarei - SRL, iar la data de 26.02.2008 creditoarea a formulat cerere de autorizare în vederea promovării unei cereri de atragere a răspunderii patrimoniale și o cerere de angajare a răspunderii patrimoniale împotriva pârâtului, cererea fiind întemeiată pe dispozițiile art.138 alin.1 lit. d din Legea nr.85/2006. În urma administrării probei cu înscrisuri, instanța de fond a apreciat cererea ca neîntemeiată deoarece reclamantul s-a rezumat să invoce aspecte teoretice privind angajarea răspunderii în condițiile art.138 fără să arate în concret care sunt faptele ce se încadrează în aceste prevederi legale. S-a considerat că fapta prevăzută de art.138 lit.d) din lege nu a fost dovedită, iar simplul fapt că pârâtul nu ar fi ținut contabilitatea potrivit legii române nu este de natură să ducă la angajarea răspunderii sale în lipsa probării raportului de cauzalitate între această faptă și ajungerea societății în stare de insolvență. Raportul cauzal trebuie să existe între fapta prevăzută de art.138 și starea de insolvență a debitoarei în sensul că prin săvârșirea unei asemenea fapte debitoarea a ajuns în imposibilitatea de a acoperi datoriile exigibile.
Administrația finanțelor publice sector 4 declarat în termenul legal recurs împotriva acestei sentințe, considerând-o nelegală și netemeinică și solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii în sensul admiterii cererii de atragere a răspunderii patrimoniale împotriva pârâtului. În drept au fost invocate dispozițiile art.304 pct.9 proc.civ. susținându-se în dezvoltarea motivelor de recurs că instanța de fond nu a ținut seama de faptul că în cauza de față, fapta ilicită constă într-o inacțiune, respectiv în nerespectarea dispozițiilor referitoare la obligația ținerii contabilității și care rezultă din faptul nedepunerii actelor contabile prevăzute la art.28 din Legea nr.85/2006. În opinia recurentei, acest fapt conduce la concluzia că s-a intenționat să se ascundă modul cum au fost folosite bunurile societății. Recurenta mai susține că din rapoartele depuse de lichidator la dosar reiese că principala cauză a insolvenței se datorează modului defectuos de a conduce activitatea societății, prin neplata la bugetul de stat a obligațiilor stabilite.
Analizând sentința comercială atacată prin prisma criticilor invocate și ținând seama de prevederile legale aplicabile în cauză, Curtea constată recursul ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Răspunderea persoanelor prevăzute la art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006 este instituită pentru fapte enumerate limitativ de alin 1 lit.d și numai în situația în care persoanele interesate fac dovada existenței raportului de cauzalitate între fapta administratorului și prejudiciu, dat fiind că natura juridică a răspunderii administratorului este aceea a unei răspunderi speciale ce a împrumutat caracteristicile răspunderii delictuale. Angajarea răspunderii delictuale presupune cu necesitate îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de art.998-999 civil, respectiv, existența faptei ilicite și a prejudiciului, culpa administratorului și legătura de cauzalitate între fapta ilicită și producerea prejudiciului. Din interpretarea logico-sistematică a textelor legale rezultă că existența raportului de cauzalitate între culpa administratorului, constând în deficiențe de natură managerială, starea de încetare de plăți a societății și lipsa unei părți din activ trebuie dovedită în fața instanței, nefiind prezumată. În primul rând, în cererea de atragere a răspunderii patrimoniale nu s-a arătat decât cu titlu teoretic fapta sau faptele ilicite imputate fostului administrator. În motivarea recursului se susține doar că pârâtul în calitatea sa de administrator al societății debitoare a manifestat un real dezinteres față de funcționarea în condiții de legalitate a societății, dezinteres ce ar rezulta din faptul nedepunerii documentelor contabile prevăzute de art. 28 din lege. Recurenta nu a solicitat administrarea de probe care să confirme aserțiunea cum că societatea a intrat în încetare de plăți din cauza unei proaste gestiuni a afacerii sau că aceasta a fost un factor care a contribuit la falimentul firmei. Prin urmare, recurenta nu a administrat vreo dovadă din care să rezulte existența raportului de cauzalitate între culpa intimatului și starea de încetare de plăți. Ori, așa cum în mod corect a reținut și prima instanță, potrivit art.1169 civil sarcina probei incumbă celui care face o afirmație în fața instanței, în speță recurentei. Împrejurarea că debitoarea nu a depus la dosar actele cerute de art.28 în termenul prevăzut de art.35 din lege, sau că nu a depus bilanțurile contabile la organele fiscale nu se poate asimila cu neîndeplinirea obligației de a ține contabilitatea în conformitate cu legea, în lipsa unor probe certe. De asemenea, în mod just se consideră de către instanța de fond că neîndeplinirea obligației legale a administratorului de a ține registrele legale trebuie să determine sau să contribuie la ajungerea societății în stare de insolvență pentru ca cererea de angajare a răspunderii patrimoniale să fie admisă. Ori, în cauza de față nu s-a făcut proba acestui raport de cauzalitate nici în fața instanței de recurs.
În consecință, Curtea constată că instanța de fond a reținut o situație de fapt corectă, pe baza probelor administrate, a făcut o interpretare și aplicare legală a dispozițiilor în materie, astfel că motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 proc.civ. este neîntemeiat.
Față de considerentele evocate mai sus, Curtea constată că sentința comercială atacată este temeinică și legală și în conformitate cu dispozițiile art.312 alin.1 proc.civ. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4, împotriva sentinței comerciale nr.2515 din data de 30.05.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații și - SERV SRL prin lichidator judiciar CABINET INDIVIDUAL DE " ".
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 08.10.2008.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Iulia Nicoleta
I
Grefier,
Red.Jud.
13.10.2008
Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială
Președinte:
Președinte:Roxana PopaJudecători:Roxana Popa, Viorica Trestianu, Iulia Nicoleta
