Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 1049/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALĂ NR.1049R
Ședința publică de la 09 octombrie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Cosmin Horia Mihăianu
JUDECĂTOR 2: Veronica Dănăilă
JUDECĂTOR 3: Aurică
GREFIER
.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenta lichidator judiciar al - SRL, împotriva sentinței comerciale nr.1287/19.03.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații -, - SRL și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4
La primul apel nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Curtea dispune ca dosarul sa fie apelat la sfârșitul ședinței de recursuri.
La al doilea apel nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Având în vedere că recurenta prin cererea de recurs, a solicitat judecata în lipsă, Curtea, din oficiu, invocă excepția tardivității declarării recursului și reține cauza în pronunțare pe excepția invocată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 1287/19.03.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosar nr-, instanța a respins ca nefondată acțiunea introdusă de către lichidatorul judiciar al debitoarei, doamna, împotriva pârâtului, având ca obiect atragerea răspunderii personale patrimoniale a pârâtului pentru provocarea stării de insolvență a debitorului și, în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006, a închis procedura falimentului, luând toate măsurile subsecvente.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, deși lichidatorul judiciar a imputat pârâtului ținerea unei contabilități fictive, nelegale, precum și dispariția unor acte contabile, în realitate acestea sunt simple afirmații, reclamanta nedovedind în cauză legătura de cauzalitate dintre starea de insolvență provocată debitoarei și faptele pârâtului, dar nici calitatea de administrator a pârâtului în cadrul societății debitoare.
În ce privește măsura închiderii procedurii, judecătorul sindic a arătat că menținerea falimentului judiciar nu se mai justifică întrucât în patrimoniul nu mai sunt bunuri mobile și imobile valorificabile.
Împotriva acestei hotărâri lichidatorul judiciar a declarat recurs arătând că hotărârea pronunțată cu privire la cererea de angajare a răspunderii patrimoniale a pârâtului este nelegală și netemeinică și este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii de către prima instanță.
Se arată în cadrul motivelor recursului că prin rapoartele de activitate, în special prin raportul nr. 4 din data de 28.11.2007, a adus la cunoștința instanței că toate insistențele sale de contactare a administratorului societății au fost zadarnice, dar a și subliniat că lipsa documentelor contabile a raportărilor către autoritățile publice, dispariția actelor contabile, sunt aspecte imputabile pârâtului, astfel încât aprecierile primei instanțe cu privire la lipsa valorii probatorii a acestui raport sunt lipsite de temeinicie.
Se arată că instanța de fond a ignorat total reaua-credință dovedită a administratorului debitoarei, care, prin faptele sale și-a ignorat obligațiile legale aducând societatea debitoare în faliment și provocând acesteia o pagubă de 60.703 lei, pasiv rămas neacoperit.
Chiar dacă pârâtul a depus la dosar înscrisuri din care reiese că nu a administrat societatea, în fapt, din nota de relații emisă de la 07.07.2006, rezultă clar că pârâtul a realizat administrarea societății încă din anul 1993.
Mai mult, faptul că în intervalul 2003 - 2005 pârâtul nu a făcut nici un demers pentru îndeplinirea obligațiilor de raportare și depunere a bilanțurilor anuale face dovedit dezinteresul major al acestuia în buna conducere a activității societății.
În cadrul recursului nu au fost administrate probe, recurenta solicitând judecarea pricinii chiar în lipsa părților la proces.
La termenul de judecată din 09.10.2008, verificând legala învestire, Curtea a invocat din oficiu și a pus în dezbatere excepția tardivității formulării recursului, excepție asupra căreia se va pronunța în condițiile art.137 alin.1 Cod procedură civilă.
Astfel, retine:
Conform art. 8 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, text continand o norma de procedura si art. 301 din codul d e procedura civila termenul de recurs aplicabil in materia hotararilor pronuntate in domeniul reglementat de Legea nr.85/2006 este de 10 zile de la comunicarea hotărârii, in conditiile in care, potrivit art. 19 din nr.HG 1881/2006, actele de procedură se efectuează si comunica conform dreptului comun, în cazul soluționării de către instanțele judecătorești a acțiunilor avand ca obiect atragerea răspunderii patrimoniale a administratorului debitorului, introduse de administratorul judiciar sau, după caz, de lichidator, cum este cazul de fata.
Intrucat hotararea judecatoreasca se integreaza categoriei actelor de procedura supuse comunicarii potrivit art. 266 alin. 3 Cod procedură civilă, pentru calcularea termenului peremptoriu prevazut de lege pentru declararea recursului, legea impune comunicarea actului de procedura atacabil in conditiile art. 19 din Hotararea de Guvern aratata, adica, prin evaluarea procedurii de comunicare potrivit Codului procedură civilă, articolul 100.
In aceasta situatie, Curtea retine ca, potrivit dovezii de comunicare a hotararii pronuntate de catre instanta de fond in conditiile impuse de lege, dovada consemnata la dosarul instantei de fond, fila 141,sentinta a fost comunicata sotului destinatarei la 24.04.2008, act care, circumscris dispozitiilor 92 alin. 3 si art. 100 alin. 4 din codul d e procedura civila face dovada pana la inscrierea in fals cu privire la constatarile personale ale agentului instrumentator care a consemnat actele si data publicarii.
Curtea arata ca prin nicio sustinere a recurentului sau proba a cauzei nu se infirma comunicarea actului de procedura in aceste conditii si consiedarastfel ca inceputul termenului legal de recurs se situeaza in data de 25.04.2005.
Totusi, in cauza o observatie se impune:
Din actele dosarului (fila 142 dosar fond) se observa ca o comunicare a sentintei recurate s-a realizat si prin publicarea acesteia in Buletinul Procedurilor de Insolventa () la data de 25.06.2008, iar in conditiile in care in procedura reglementata de Legea nr. 85/2006 comunicarea actelor de procedura se realizeaza, ca regula, prin publicarea electronica a actelor de procedura in, s-ar putea pune problema daca termenul de recurs nu s-ar putea raporta, cel putin alternativ, si/sau la data comunicarii actului procedural in acest sistem de publicitate.
Curtea arata ca, potrivit art. 722 alin. 1 si art. 85 si urmatoarele Cod procedură civilă, comunicarea actelor de procedura este data in atributul instantei, este obligatorie pentru aceasta si este caracterizata prin formalitate si legalitate, in sensul ca modalitatea in care actele de procedura sunt supuse comunicarii este reglementata de lege si nu reprezinta rezultatul unei hotarari a instantei sau de natura sa implice vreo libertate de apreciere in privinta modului in care aceasta trebuie efectuata.
Este, pe de alta parte, adevarat ca potrivit art. 7 alin. 1 din Legea nr.85/2006,comunicareaactelor de procedura in aceasta materia insolventei se realizeaza prinpublicareain Buletinul Procedurilor de Insolventa, insa, fata de aceasta dispozitie de generalitate, art. 19 din nr.HG 1881/2006 reprezinta o dispozitie speciala si ulterioara normei generale care se aplica prioritar.
Asadar, in materia actiunilor avad ca obiect atragerea răspunderii patrimoniale a administratorului debitorului, introduse de administratorul judiciar sau, după caz, de lichidator, exceptia este inscrisa in art. 19 din nr.HG 1881/2006, care se va aplica prin derogare de la regula inscrisa in art. 7 alin. 1 din Legea nr.85/2006.
In consecinta, este lipsit de relevanta, din perspectiva comunicarii actului de procedura, daca sentinta prin care judecatorul-sindic a solutionat cererea intemeiata pe dipozitiile art. 138 din Legea nr.85/2006 a fost si publicata in, deoarece, derivat din caracterul legal al comunicarii, greutatea si efectele acestei comunicari vor fi apreciate numai daca s-a realizat in conditiile exceptiei, adica potrivit Codului d e procedură civilă.
In acesta conditii, evocand dispozitiile art. 101 alin. 1 si art. 102 cod procedura civila, termenul de recurs si-a inceput cursul la 25.04.2008, fiind implinit la 05.05.2008, astfel ca recursul inregistrat la 04.07.2008 apare declarat in afara termenului legal si peremeptoriu prevazut pentru efectuarea actului de procedura al partii.
Astfel, conform art. 103 alin. 1 cod procedura civila, neexercitarea oricarei cai de atac si neindeplinirea oricarui act de procedura in termenul legal atrage decaderea, in lipsa unei dispozitii contrare, Curtea subliniind ca nicio dispozitie legala nu inlatura in aceasta materie sanctiunea cu caracter general continuta de textul evocat, sanctiune care opereaza imperativ.
In aceste conditii, dand efect dispozitiilor citate, Curtea va admite exceptia de procedura invocata din oficiu si, avand in vedere caracterul sau dirimant, va respinge recursul ca tardiv declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția tardivității declarării recursului.
Respinge recursul declarat de recurenta în calitate de lichidator al debitoarei, împotriva sentinței comerciale nr. 1287/19.03.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4, ca tardiv.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 9.10.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red.Jud.
2 ex.
10.10.2008
Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială
Președinte:
Președinte:Cosmin Horia MihăianuJudecători:Cosmin Horia Mihăianu, Veronica Dănăilă, Aurică
