Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 1051/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Număr în format vechi 1191/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.1051
Ședința publică de la 28.09.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Speranța Cornea
JUDECĂTOR 2: Gabriela Sorina Prepeliță
Judecător - -
Grefier
*************
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR I, în contradictoriu cu intimata, împotriva sentinței comerciale nr.1659/20.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimata personal, legitimată cu CI provizorie nr. PC -, lipsind recurenta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, care învederează Curții faptul că au fost atașate dovezile de comunicare a sentinței.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea în baza art. 150 civ. constată dezbaterile încheiate și acordă cuvântul pe recurs.
Intimata personal lasă la aprecierea instanței, susținând că nu se face vinovată de starea de insolvență a societății debitoare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față.
Prin sentința comercială nr. 1659 din 20.03.2009 Tribunalul București - Secția a VII a Comercială a respins cererea de atragere a răspunderii patrimoniale formulată de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI I în contradictoriu cu pârâta Ca neîntemeiată și în baza articolului 131 din Legea nr.85/2006 a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei SC SRL și radierea debitoarei din Registrul Comerțului.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile articolului 138 literele c și d din Legea nr.85/2006, fără să facă dovada săvârșirii de către pârâtă a faptelor prevăzute de textele de lege respective, reclamanta rezumându-se în general la invocarea unor aspecte teoretice privind angajarea răspunderii în condițiile articolului 138 din Legea nr.85/2006 fără să arate în concret care sunt faptele care se încadrează în aceste dispoziții.
De asemenea, reclamanta nu face nici dovada legăturii de cauzalitate dintre încălcarea normelor dintr-o lege specială (Legea nr.82/1991 rep.) și starea de insolvență a debitoarei reclamanta făcând doar afirmații generice referitoare la continuarea activității în interes personal, fără a indica, în concret, elementele care să conducă la concluzia îndeplinirii condițiilor prevăzute de articolul 138 litera c din lege.
Mai mult pe lângă faptul că reclamanta nu a făcut 4dovada interesului personal al pârâtei în continuarea activității, din rapoartele întocmite de lichidatorul judiciar consemnează inexistența vreunei fapte prevăzute de articolul 138.
A mai arătat instanța de fond că neținerea contabilității potrivit legii nu este de natură să ducă la angajarea răspunderii administratorului în lipsa dovedirii raporturilor de cauzalitate între această faptă și ajungerea societății în stare de insolvență, astfel încât reclamanta nu a făcut dovada săvârșirii cu vinovăție de către pârâtă a faptei prevăzută de articolul 138 litera
aduse pârâtei, constând în dezinteres și pasivitate în administrarea firmei, lipsa de preocupare pentru funcționarea normală și în condițiile de legalitate a persoanelor juridice, concretizate în neplata datoriilor către creditori, nu sunt fapte sancționate de articolul 138 din lege, iar jurisprudența nu a validat astfel de cereri care au invocat drept temeiuri de fapt managementul defectuos, neplata creanțelor bugetare, neînregistrarea în contabilitate a datoriilor față de bufet, a opinat judecătorul sindic.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE JUDEȚULUI I, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în baza dispozițiilor articolului 304 punctul 9 Cod procedură civilă.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a Va Comercială sub nr- din 18.05.2009.
În motivarea recursului creditoarea a susținut că în mod greșit instanța de fond a reținut că nu a probat faptele imputabile care s-ar înscrie dispozițiile articolului 138 litera d din Legea nr.85/2006.
Astfel, deși societatea debitoare a înregistrat pierderi, până la data dizolvării de drept a societății pârâtă nu a depus cerere de deschidere a procedurii, ci a continuat activitatea având în vedere interesul personal.
Cum administratorul societății nu a efectuat o infuzie de capital pentru redresarea economiei și nici nu a formulat cerere de deschidere a procedurii, conform articolului 27 din Legea nr.85/2006, este vădit dezinteresul administratorului față de buna desfășurare a activității economice a societății.
De asemenea, a mai arătat recurenta, nedepunerea bilanțurilor și a declarațiilor fiscale, iar depunerea selectivă la organele fiscale a anumitor documente contabile nu echivalează cu ținerea contabilității în condițiile legii.
În ceea ce privește legătura de cauzalitate dintre faptele pârâtei și starea de insolvență a debitoarei SC SRL?!), instanța de fond nu a reținut cont că aceasta nu a fost făcută, deoarece s-a făcut dovada legăturii dintre fapta ilicită, culpabilă a administratului, constând în dezinteresul arătat în ceea ce privește funcționarea normală a desfășurării activității și prejudiciul cauzat bugetului de stat prin neplata datoriilor către acesta.
De altfel, mai susține recurenta, faptele prevăzute de articolul 138 din Legea nr.86/2006 sunt în esența lor fapte ilicite,fiind expres și limitativ prevăzute de legiuitor.
Astfel, arată recurenta, fapta prevăzută de articolul 138 alineat 1 litera d rezultă din evidențele sale și din concluziile lichidatorului judiciar, în sensul că administratorul societății nu a depus bilanțurile contabile și declarații, ceea ce creează o prezumție relativă de neținere a contabilității conforme cu legea, ceea ce a determinat starea de insolvență a debitoarei prin majorarea pasivului și urmărirea debitelor proprii ale societății și neachitarea creditorilor.
În fine, recurenta a susținut că instanța de fond în mod eronat nu a reținut că starea de insolvabilitate a debitoarei este rezultatul managementului defectuos efectuat de pârâtă, fapta ilicită a pârâtei fiind materializată sub forma omisiunii depunerii actelor prevăzute de legea falimentului și ținerea unei contabilități fictive.
de cauzalitate este dată de dezinteresul arătat în ce privește funcționarea normală și în condiții de legalitate a societății debitoare și în prejudiciul creat prin neplata datoriei, astfel încât cererea întemeiată pe dispozițiile articolului 138 litera d este întemeiată.
Intimata pârâtă nu a depus întâmpinare.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale incidente constată recursul nefondat pentru următoarele considerente:
Recurenta creditoare critică hotărârea instanței de fond numai în ceea ce privește respingerea cererii de atragere a răspunderii patrimoniale, numai în ceea ce privește dispozițiile articolului 138 litera d din Legea nr.85/2006 nu și cele ale articolului 138 litera c din Legea nr.85/2006, recurenta susținând că "În cererea de asigurare a răspunderii formulată de instituția noastră s-a avut în vedere prevederile articolului 138 alineat 1 litera d din Legea nr.85/2006, în sensul că nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea sau a făcut să dispară unele documente contabile" (filele 3-4).
Astfel, după cum în mod legal și temeinic a reținut și judecătorul sindic, nedepunerea raportărilor contabile, neurmărirea debitelor proprii, managementul defectuos, nu sunt fapte ilicite în sensul dispozițiilor articolului 138 alineat 1 litera d din Legea nr.85/2006.
Nefiind prevăzute expres de articolul 138 litera d, aceste fapte acuzate de către recurentă, nu pot determina nici starea de insolvență a societății, afirmațiile generale, teoretice ale recurentei nefiind de natură a proba existența legăturii de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu.
În ceea ce privește nedepunerea actelor prevăzute de articolul 27 din lege, aceasta nu este de natură să determine starea de insolvență, obligația luând naștere ulterior deschiderii procedurii, iar nesolicitarea deschiderii procedurii nu poate constituit o faptă ilicită în absența probării interesului personal al pârâtei în continuarea activității societății debitoare, fapte ce în speță nu au fost probate.
Nu în ultimul rând, instanța de fond a valorificat concluziile rapoartelor întocmite de către un specialist, respectiv de către lichidatorul judiciar, practicianul în insolvență, care conchid în sensul că dispozițiile articolului 138 din Legea nr.85/2006 nu sunt incidente în cauză.
Rezultă că hotărârea instanței de fond este legală și întemeiată pe actele dosarului, instanța de fond făcând o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale incidente la starea de fapt rezultază din probatoriile administrate în cauză.
Pentru aceste considerente, Curtea, față de dispozițiile articolului 8 alineat 1, Legea nr.85/2006, articolului 312 alineat 1 Cod procedură civilă, respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR I, în contradictoriu cu intimata, împotriva sentinței comerciale nr.1659/20.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 28.09.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
2 ex.
2.10.2009
Tribunalul București - Secția a VII a Comercială
Judecător sindic: -
Președinte:Maria Speranța CorneaJudecători:Maria Speranța Cornea, Gabriela Sorina Prepeliță
