Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 1055/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Dosar nr- (Număr în format vechi 1358/2009)
DECIZIA COMERCIALĂ NR. 1055
Ședința publică de la 4 septembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Iulia Manuela Cîrnu I-- -
JUDECĂTOR 2: Alecsandrina Rădulescu
JUDECĂTOR 3: Diana
GREFIER -
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2 împotriva sentinței comerciale nr. 1123 din 26.02.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații - & SRL prin lichidator judiciar, INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ, - SA, și.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că la dosar la termenul de judecată din 4 septembrie 2009 s-a depus de către recurentă dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit de instanță și timbrul judiciar aferent.
Curtea, constatând că recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin. 2. proc.civilă reține pricina în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului comercial d e față, reține următoarele:
Prin încheierea din data de 10.07.2007, judecătorul sindic a autorizat comitetul creditorilor, conform art.138 alin.3 din Legea nr.85/2006, republicată, să introducă cerere de atragere a răspunderii patrimoniale, întrucât lichidatorul judiciar nu a formulat o atare cerere.
Prin sentința comercială nr.1123/26.02.2009, judecătorul sindic a respins cererea formulată de comitetul creditorilor împotriva pârâților și, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul sindic a reținut că răspunderea reglementată de art.138 din Legea nr.85/2006, republicată, este de natură delictuală și pentru a fi antrenată trebuie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale care reies din art.998-999 Cod civil.
Cu privire la modul în care a fost condusă contabilitatea, nu există nici o referire concretă a reclamantului sau a lichidatorului judiciar la modalitatea în care pârâții au cauzat starea de insolvență a societății, prin nedepunerea situațiilor financiare anuale.
Ca atare, judecătorul sindic apreciază că nu sunt elemente care să poată fi încadrate în situația prevăzută de art.138 lit.d din Legea nr.85/2006, republicată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea Administrația Finanțelor Publice Sector 2 B, recurs înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VI-a Comercială la data de 10.06.2009.
În motivarea recursului declarat, recurenta a arătat că răspunderea reglementată de art.138 din Legea nr.85/2006, republicată, este o răspundere specială, care pune la îndemâna creditorilor mijloace juridice adecvate pentru a asigura bunurile necesare acoperirii pasivului.
Ca atare, a arătat recurenta, art.138 din lege prezumă raportul de cauzalitate dintre faptele enumerate și prejudiciu.
Recurenta a arătat că, în speță, sunt dovedite toate elementele răspunderii civile delictuale, astfel: fapta ilicită - constă într-o inacțiune, întrucât persoana responsabilă nu și-a îndeplinit obligațiile legale, vinovăția - rezultă din simpla neîndeplinire a obligațiilor legale, atâta timp cât nu se probează existența unor cauze exoneratoare de răspundere, prejudiciul - este născut și actual și este dovedit de actele dosarului, iar raportul de cauzalitate este prezumat legal de art.138 din Legea nr.85/2006, republicată.
Recurenta a învederat că, potrivit art.72 din Legea nr.31/1990, republicată, obligațiile și răspunderea administratorilor se întemeiază pe contractul de mandat, iar răspunderea acestora se analizează cu rigurozitate, având în vedere că mandatul este oneros.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs formulate, văzând și dispozițiile art.3041Cod procedură civilă, Curtea reține că recursul declarat este nefondat, pentru următoarele considerente:
Răspunderea organelor de conducere a debitoarei se analizează drept răspundere civilă delictuală, literatura și practica judiciară fiind unanime sub acest aspect, iar Legea nr.85/2006 privind insolvența, de modificare a Legii nr.64/1995, republicată, lege aplicabilă în speța de față, nu aduce nici o modificare sub acest. Unul dintre argumentele juridice importante invocate în susținerea tezei răspunderii civile delictuale este acela că art.72 din Legea nr.31/1990, republicată, care face trimitere la dispozițiile din Codul civil privitoare la mandat, vizează exclusiv raporturile juridice dintre administratori și societatea debitoare.
Așadar, administratorii răspund în condițiile reglementate de contractul de mandat,dar numai față de societate, dispoziția legală fiind specială, și, deci de strictă interpretare. Nu se poate susține că răspunderea instituită de o dispoziție legală specială poate fi extinsă prin analogie și la raporturile dintre societate și terții creditori, astfel cum este cazul cererilor întemeiate pe dispozițiile art.138 din legea insolvenței, deoarece o astfel de extrapolare adaugă la lege și, conform principiului,.
Reținând teza răspunderii civile delictuale, față de argumentele logico-juridice arătate anterior, Curtea apreciază că în mod temeinic și legal, instanța de fond a arătat că, în speță, trebuie doveditetoate elementelerăspunderii civile delictuale, motivele invocate de recurentă în susținerea recursului promovat, relative la răspunderea civilă contractuală și la prezumția culpei, neputând fi reținute de instanța de recurs.
Curtea reține că, în speță, recurenta nu a făcut dovada acestor elemente - condiție a căror îndeplinire este impusă cumulativ de principiile răspunderii civile delictuale, nefiind probată nici culpa persoanelor vizate, nici legătura de cauzalitate dintre starea de insolvență a societății debitoare și faptele reținute de lichidator în rapoartele sale de activitate, privind încălcarea dispozițiilor Legii nr.82/1991, republicată.
Curtea va respinge și motivul invocat de recurentă relativ la prezumția legală a culpei organelor de conducere, conform dispozițiilor art.138 din Legea nr.85/2006, Curtea reținând că noua dispoziție legală nu aduce nici o modificare sub acest aspect față de dispoziția din art.137 al Legii nr.64/1995, republicată, culpa administratorilor nefiind prezumată legal, astfel încât trebuie dovedită în instanță, în condițiile art.1169 Cod civil.
Curtea mai reține că, neținerea contabilității conform legii, ut singuli, nu este de natură să atragă răspunderea patrimonială a administratorului, atâta timp cât nu a fost dovedită legătura de cauzalitate dintre această faptă și prejudiciul creat creditorilor, respectiv, intrarea societății debitoare în stare de insolvență.
Pentru considerentele mai sus invocate, în baza art.312 coroborat cu art.3041Cod procedură civilă, raportat la art.138 din Legea nr.85/2006 privind insolvența, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2 B, împotriva sentinței comerciale nr. 1123 din 26.02.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - & SRL prin lichidator judiciar, INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ, - SA, și.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.09.2009.
Președinte Judecător, Judecător,
Dr. I-
Grefier,
-
Red.Jud. - 29.09.2009
Tehnored. - 30.09.2009
Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială
Președinte: aragaHaraga
Președinte:Iulia Manuela CîrnuJudecători:Iulia Manuela Cîrnu, Alecsandrina Rădulescu, Diana
