Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 1073/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA COMERCIALĂ NR.1073
Ședința publică de la 29 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liliana Crîngașu
JUDECĂTOR 2: Mioara Badea
JUDECĂTOR 3: Veronica Dănăilă
GREFIER - -
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurentul lichidator judiciar al debitoarei -, împotriva sentinței comerciale nr.4449/24.10.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât și intimatele-creditoare ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5 și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că intimata Administrația Finanțelor Publice sector 5 depus la dosar o adresă prin care învederează faptul că debitoarea - L se află pe lista contribuabililor mijlocii.
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Asupra cererii de recurs de față,
Deliberând constată că, prin sentința comercială nr.4449/24.10.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosarul nr- a fost respinsă cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale formulată de lichidatorul judiciar împotriva pârâtului ca neîntemeiată și s-a închis procedura falimentului debitoarei SC SRL prin, în baza art.131 din Legea nr.85/2006.
În esență instanța de fond a reținut că, probele nu susțin incidența în speță a dispozițiilor art.138 din Legea nr.85/2006 cu referire la art.998-999 cod civil și la art.1169 Cod civil.
Altfel nefiind bunuri în averea debitorului s- reținut incidența în cauză a art.131 din Legea nr.85/2006.
Împotriva sentinței precitate a formulat recurs lichidatorul judiciar care susține în esență că, probele relevă valorificarea activelor societății de către administratorii săi în interes propriu, încasând dividende din profit, fără să plătească datoriile fiscale la bugetul de stat, faptele lor fiind sancționate de art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006. Altfel recurentul arată că administratorul intimat nu a predat actele societății. Mai mult, administratorii societății ar fi săvârșit infracțiunea de bancrută frauduloasă prevăzută de art.143 alin.1 lit.e precum și infracțiunile de evaziune fiscală prevăzute de Legea nr.87/1994 republicată.
Recurentul dezvoltă aceste susțineri considerând că sunt întrunite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, făcând vorbire de existența unui prejudiciu în sumă de 643.775 lei, a faptei ilicite probată de bilanțul contabil cu declarațiile de impozit înscrise în fișa fiscală pe plătitor, a legăturii de cauzalitate între faptele ilicite și prejudiciu prin însușirea activelor societății în interes personal fără a plăti obligațiile fiscale la bugetul de stat și a culpei administratorilor care și-au însușit și valorificat activele societății în interes personal.
Recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială.
În drept se invocă art.299-316 Cod procedură civilă.
Intimatul pârât a depus o cerere prin care în esență a arătat că nu are nici o legătură cu litigiul de față.
Examinând în ansamblu motivele de recurs în raport de probele administrate în cauză Curtea reține că, recursul apare nefondat pentru considerentele de mai jos.
Din conținutul raportului juridic de activitate nr.1 întocmit de lichidatorul judiciar, respectiv, cap.V "Cauzele și împrejurările care au dus la apariția stării de insolvență" rezultă că, acesta nu poate să-și exprime punctul de vedere asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență și nici persoanele vinovate cărora le este imputată, deci, nici a incidenței art.138 alin.1, motivat de faptul că administratorul debitoarei nu a predat actele prevăzute de art.28 din lege.
În raportul juridic de activitate nr.2 lichidatorul judiciar arată că nu și-a exprimat punctul de vedere cu privire la incidența art.138 alin.1 motivat de faptul că nu i s-au pus la dispoziție documentele financiar-contabile. În concluzii lichidatorul judiciar a solicitat continuarea procedurii de faliment și pentru a-și exprima punctul de vedere cu privire la incidența art.138 alin.1 din lege și formularea cererii pentru stabilirea răspunderii patrimoniale solidare a celor doi administratori.
La cap.III din raportul nr.4 întocmit de lichidatorul judiciar rezultă că în privința punctului de vedere privind incidența art.138 pentru atragerea răspunderii patrimoniale a administratorilor pentru acoperirea creanței de 6.432.775 RON, acesta se raportează la prezumții arătând generic că administratorii societății au abandonat societatea din 1999, au valorificat activele patrimoniale în interes propriu fără să plătească creanțele la buget și că ar fi incidente prevederile art.138 alin.1 lit.
În plus se prezumă și că administratorii ar fi săvârșit infracțiunea de bancrută frauduloasă.
În aceste condiții, lichidatorul judiciar formulează o cerere în temeiul art.138 (1) lit.a din Legea nr.85/2006, prin raportul nr.5 solicitând aprobarea acestei cereri privind pe administratorul, aprobare dispusă prin încheiere de către judecătorul sindic.
Având în vedere reținerile lichidatorului judiciar în rapoartele întocmite așa cum mai sus s-a arătat, Curtea reține că nu rezultă în concret identificarea nominală a presupușilor vinovați, descrierea faptelor ce ar fi fost incidente în sarcina fiecăruia dintre ei și evident prejudiciul produs de către fiecare ca și legătura de cauzalitate dintre faptele săvârșite de către aceștia și prejudiciul produs, având în vedere că societatea debitoare a avut doi asociați independent de faptul că intimatul pârât a fost și administrator.
Ori lichidatorul judiciar chiar și în cererea întemeiată pe dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006, face vorbire de datoriile SC SRL, de faptul că "administratorii" au abandonat societatea și că administratorul este răspunzător solidar fără a se arăta cu cine.
Altminteri, lichidatorul judiciar s-a bazat pe prezumții și nu pe probe concludente și pertinente. În aceste condiții, prezumțiile nu au valoare probatorie prin ele însele, constituind doar începuturi de dovezi care trebuie completate cu probe, ceea ce în speță nu s-a dovedit incidența art.138 (1) lit.a din Legea nr.85/2006 cu referire la art.998-999 și art.1169 Cod civil.
Și aceasta cu atât mai mult cu cât răspunderea reglementată de art.138 din Legea nr.85/2006 este o răspundere specială și personală iar din perspectiva art.998-999 Cod civil este una delictuală.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept, Curtea confirmă soluția instanței de fond și în baza art.312 (1) Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de lichidatorul judiciar, împotriva sentinței comerciale nr.4449/24.10.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5 B și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.09.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
dr.
Grefier,
Red.Jud.dr. - 30.09.2009
Tehnored. - 1.10.2009
Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială
Președinte:
Președinte:Liliana CrîngașuJudecători:Liliana Crîngașu, Mioara Badea, Veronica Dănăilă
