Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 1075/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VI A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR.1075
Ședința Publică de la 13.10.2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cristina Scheaua
JUDECĂTOR 2: Alina Sekely Popa
JUDECĂTOR 3: Georgeta
GREFIER - -
.
Pe rol fiind, soluționarea cererii de recurs, formulată de recurenta, împotriva sentinței comerciale nr.191F din 16.05.2008, pronunțată de Tribunalul Ialomița, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ " " lichidator judiciar al SC SRL, C și.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns recurenta, reprezentată de avocat dna. și intimata personal, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, după care:
Recurenta solicită încuviințarea administrării probei cu înscrisuri în dovedirea motivelor de recurs.
Intimata nu se opune admiterii cererii de completare a probatoriului cu înscrisuri noi; arată că nu are înscrisuri de administrat.
Curtea deliberând, în temeiul art.305 proc.civ. încuviințează pentru recurentă proba cu înscrisuri noi în dovedirea motivelor de recurs.
Recurenta depune la dosar set de înscrisuri arătând totodată, că nu are alte cereri de formulat în cauză.
Intimata arată de asemenea, că nu are alte cereri de formulat.
Curtea constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat și înscrisuri de administrat, declară terminate dezbaterile și acordă cuvântul în recurs.
Recurenta solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii cererii formulată de lichidatorul judiciar, privind angajarea răspunderii patrimoniale, întemeiată pe dispozițiile art.138 alin.1 lit. c, d și e din Legea nr.85/2006, ca nefondată.
Intimata arată că lasă la aprecierea Curții recursul promovat.
CURTEA:
Asupra recursului de față, deliberând, constată:
Prin sentința comercială nr. 191/F/16.05.2008 pronunțată de Tribunalul Ialomițaa fost admisă cererea formulată de reclamantul Cabinet Individual de Insolvență -, în calitate de lichidator judiciar al societății debitoare U împotriva pârâtelor C, și și au fost obligate pârâtele, în solidar, să suporte cu bunuri proprii, pasivul debitoarei, până la concurența sumei de 27.278,87 lei potrivit tabelului definitiv al creanțelor din dosarul de insolvență al debitoarei nr- pe rolul Tribunalului Ialomița.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a arătat că, prin cererea înregistrată pe rolul acestui tribunal la data de 29.02.2008 sub nr-, Cabinetul Individual de Insolvență - a solicitat, în calitate de lichidator judiciar al, antrenarea răspunderii pârâtelor C, și, asociați și administratori ai debitoarei, pentru faptele de a nu fi predat lichidatorului judiciar, spre a fi valorificate în procedura insolvenței, bunuri materiale evidențiate în documentele fiscale și, totodată, nu au justificat avansuri de trezorerie de 507 lei, fapte reglementate de art. 138 alin. 1 lit. c, d și e din Legea nr. 85/2006.
Judecătorul sindic a reținut că prin sentința comercială nr. 836/20.07.2007 pronunțată de Tribunalul Ialomițas -a dispus deschiderea procedurii generale împotriva debitoarei, iar prin sentința comercială nr. 874/F/28.09.2007, societatea a intrat în faliment.
Din raportul întocmit de lichidatorul judiciar reiese că, potrivit evidențelor contabile, pârâtele, în calitate de administratori, nu au predat bunuri reprezentând disponibil bănesc, mijloace fixe și mobile în valoare de 28.278,87 lei și care au aparținut patrimoniului societății. De asemenea, rezultă că pârâtele nu au pus la dispoziția lichidatorului judiciar datele și informațiile prevăzute de art. 28 din Legea nr. 85/2006.
S-a considerat că faptele săvârșite de administratorii societății debitoare antrenează răspunderea acestora în temeiul art. 138 alin. 1 lit. a, respectiv folosirea unor bunuri ale societății în interes propriu, art. 138 alin. 1 lit. e, adică deturnarea sau ascunderea unei părți din activul persoanei juridice și a art. 138 alin. 1 lit. d din lege, constând în ținerea unei contabilități fără respectarea legii dedusă din nepunerea la dispoziția lichidatorului judiciar a documentelor contabile ale debitoarei.
Instanța a considerat că toate aceste fapte au determinat starea de insolvență a debitoarei și că nu poate fi primită apărarea pârâtei potrivit cu care aceasta nu ar răspunde deoarece conform contractului de cesiune autentificat sub nr. 5453/17.10.2003 ar fi cedat părțile sale sociale pârâtei C, cu motivarea că acest contract de cesiune nu a fost înregistrat la registrul comerțului și nu este opozabil terților.
Față de aceste considerente, a fost admisă ca întemeiată cererea formulată de lichidatorul judiciar și au fost obligate pârâtele, în solidar, să suporte cu bunuri proprii pasivul debitoarei până la concurența sumei de 27.278,87 lei, cu precizarea că se va face aplicarea dispozițiilor art. 142 din Legea nr. 85/2006.
Împotriva sentinței comerciale nr. 191/F/ 16.05.2008 pronunțată de Tribunalul Ialomițaa declarat recurs în termen legal recurenta.
Aceasta a criticat hotărârea atacată pentru următoarele motive de recurs, cu privire la care s-a precizat că vizează dispozițiile art. 3041.pr.civ.:
1) Nu rezultă din nici o probă că recurenta sau vreuna dintre celelalte două pârâte ar fi continuat activitatea societății în interes personal și aceasta ar fi condus în mod vădit la insolvență, nefiind îndeplinite condițiile art. 138 lit. c din Legea nr. 85/2006.
2) În ceea ce privește ținerea contabilității, recurenta a susținut că nu a efectuat nici o operațiune care să încalce dispozițiile legale în materie. Actele și informațiile prevăzute de dispozițiile art. 28 din legea insolvenței nu i-au fost solicitate. Mai mult, toate documentele contabile se află în păstrarea intimatei C, fiind predate acesteia încă din anul 2004, după cum rezultă din procesele verbale anexate. Creanța care a condus la declararea stării de insolvență nu are legătură cu contabilitatea societății, fiind ulterioară încetării activității și determinată tocmai de încetarea relațiilor de muncă cu ultimii angajați ai societății.
3) Recurenta nu a ascuns nici un bun al societății, produsele finite rămase din procesul de producție sunt la dispoziția lichidatorului.
Analizând recursul prin prisma motivelor de recurs expuse și care vizează dispozițiile art. 3041.pr.civ. se constată că nu este fondat.
Cu privire la primul motiv de recurs, se constată că, într-adevăr, nu s-au administrat probe din care să rezulte că recurenta-pârâtă ar fi continuat activitatea societății debitoare în interes personal, activitate care să fi dus la starea de insolvență. Ca urmare, în mod eronat a reținut judecătorul sindic săvârșirea de către recurentă a faptei prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. c din Legea nr. 85/2006.
Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs, s-a administrat proba cu înscrisuri potrivit art. 305.pr.civ, respectiv s-au depus procese verbale încheiate la datele de 02.03.2004, 06.03.2004 și 16.03.2004. Din analiza acestora reiese că documentele contabile care până la datele arătate se aflau la recurentă au fost predate intimatei administrator C, care urma să se ocupe de ținerea contabilității, potrivit înțelegerii părților.
Deși aceasta a fost înțelegerea dintre administratorii societății, totuși, obligația legală de ținere a contabilității aparține în mod solidar tuturor administratorilor, așa cum rezultă din prevederile art. 73 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale.
Este însă întemeiată susținerea că nu a fost dovedită legătura de cauzalitate dintre fapta de neținere a contabilității conforme cu legea și ajungerea societății în stare de insolvență. Rezultă că, nefiind îndeplinită această condiție, nu poate fi antrenată răspunderea administratorilor debitoarei în temeiul art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006.
C de-al treilea motiv de recurs nu este întemeiat.
Așa cum a reținut și judecătorul sindic și cum rezultă din raportul lichidatorului judiciar, din documentele contabile puse la dispoziția lichidatorului și din bilanțul contabil depus la Administrația Finanțelor Publice U la data de 30.06.2006 rezultă că în contabilitatea societății debitoare erau evidențiate sume de bani, stocuri, materiale consumabile, produse finite și mijloace fixe în sumă totală de 27.278,87 lei. Acestea nu au fost identificate și predate lichidatorului judiciar, de unde rezultă săvârșirea faptei prevăzute de dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. e din Legea nr. 85/2006, adică deturnarea sau ascunderea unei părți din activul persoanei juridice.
Nu poate fi reținută susținerea recurentei în sensul că nu a deturnat sau ascuns aceste bunuri, deoarece toți administratorii societății debitoare au obligația de a preda lichidatorului judiciar bunurile aparținând societății.
Cu toate că sunt fondate primele două motive de recurs în sensul că recurenta-pârâtă nu se face vinovată de săvârșirea faptelor prevăzute de dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 85/2006, totuși, cel de-al treilea motiv de recurs nu este întemeiat și nu poate fi exonerată recurenta de răspunderea stabilită de art. 138 lit. e din Legea nr. 85/2006. În consecință, antrenarea răspunderii recurentei-pârâte pentru suportarea prejudiciului în sumă de 27.278,87 lei în solidar cu celelalte două intimate-pârâte se menține în temeiul dispozițiilor art. 138 alin. 1 lit. e din Legea nr. 85/2006.
Având în vedere aceste considerente, se apreciază că recursul nu este fondat, astfel că, în baza art. 312 alin. 1.pr.civ. va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECI D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta, împotriva sentinței comerciale nr.191F din 16.05.2008, pronunțată de Tribunalul Ialomița, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ " " lichidator judiciar al SC SRL, C și.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 13.10.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
GREFIER,
Red. / 2x./. 12.11.2008
Președinte:Cristina ScheauaJudecători:Cristina Scheaua, Alina Sekely Popa, Georgeta
