Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 1089/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 1507/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZI A COMERCIALĂ Nr. 1089
Ședința publică de la 15 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Viorica Trestianu
JUDECĂTOR 2: Roxana Popa
JUDECĂTOR 3: Aurică Avram
GREFIER - -
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 împotriva sentinței comerciale nr. 3017 din data de 30.06.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimat FOTO, PRIN LICHIDATOR, MANAGEMENT, SUPER, și
La apelul nominal făcut în ședința publică răspuns recurenta prin consilier juridic, cu delegație la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă recurentei cuvântul pe cererea de recurs.
Recurenta prin consilier juridic, solicită admiterea recursului, având în vedere că societatea debitoare a ajuns în incapacitate de plăți, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii cererii.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la 14.04.2008 la Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în cauza constituind obiectul dosarului nr- privind procedura insolvenței reglementată de Legea nr.85/2006, derulată împotriva debitorului Foto RL. cerere formulată în baza autorizării judecătorului sindic potrivit încheierii de la 14.04.2008, reclamantul Comitetul creditorilor, prin președintele acestuia, creditorul Administrația Finanțelor Publice Sector 1 B, a solicitat atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtului, administratorul debitorului potrivit art.138 lit.c și din legea menționată, pentru pasivul debitorului menționat în tabelul definitiv al obligaților acestuia.
Prin sentința comercială nr.3017 pronunțată la 30.06.2008 în dosarul nr- Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, prin judecătorul sindic, a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de comitetul creditorilor și a închis procedura insolvenței derulată față de debitor, dispunând totodată și celelalte măsuri de ordin procedural legal aferente închiderii procedurii.
Pentru a pronunța această sentință comercială tribunalul a reținut că după deschiderea procedurii și trecerea la faliment, lichidatorul judiciar a întocmit tabelul definitiv al creditorilor și a indicat în raportul de activitate întocmit la 24.09.2007 că în cauză sunt incidente dispozițiile art.138 lit.d din lege dar nu este în măsură să formuleze cererea de atragere a răspunderii membrilor organelor de conducere ale debitorului. În aceste condiții judecătorul sindic a autorizat comitetul creditorilor să formuleze cererea în discuție, cerere care a fost depusă la dosar, vizând pârâtul în temeiul art.138 lit.c și d din Legea nr.85/2006.
În contextul în care răspunderea prevăzută de art.138 nu este de natură contractuală, pentru atragerea acesteia trebuie dovedite în mod cumulativ condiția faptei, a prejudiciului, a legăturii de cauzalitate dintre acestea și a vinovăției, legiuitorul neinstituind nici o prezumție legală referitor la existența acestora. Or, în speță nu poate fi reținută incidența art.138 lit.c din moment ce trebuia dovedit, pe lângă continuarea activității de către debitor, și interesul personal al pârâtului pentru această continuare. Împrejurarea că pârâtul, administrator al debitorului nu s-a adresat tribunalului cu o cerere vizând deschiderea procedurii nu constituie o cauză a insolvenței în sensul art.137 lit.c din lege.
Nu sunt aplicabile în cauză nici prevederile art.138 lit.d, deoarece nedepunerea declarațiilor, deconturilor de TVA, raportărilor și bilanțurilor fiscale începând cu 31.12.2004 dau dreptul organelor fiscale să stabilească din oficiu obligația de plată sau să efectueze un control fiscal, astfel că nici acest aspect nu poate fi reținut drept o cauză a insolvenței.
Oricum, și dacă s-ar fi putut reține săvârșirea uneia dintre faptele prevăzute de art.138, reclamantul mai trebuia să probeze cumulativ și îndeplinirea celorlalte condiții legale pentru atragerea răspunderii pârâtului.
În ceea ce privește închiderea procedurii, față de lipsa unor bunuri în averea debitorului sunt aplicabile prevederile art.131 din lege, în sensul închiderii procedurii în orice stadiu s-ar afla aceasta.
Împotriva acestei sentințe comerciale reclamantul Comitetul creditorilor prin președintele acestuia, creditorul Administrația Finanțelor Publice Sector 1 Bad eclarat recurs, în termen legal, solicitând modificarea în parte a hotărâri atacate în sensul admiterii cererii de atragere a răspunderii pârâtului.
În motivarea recursului s-a arătat, în esență, în baza art.304 pct.9 și art.3041Cod procedură civilă că în raportul de activitate întocmit de către lichidatorul desemnat în cauză s-a menționat că debitorul nu a prezentat documentele prevăzute de art.28 alin.1 din lege iar în raport cu cifra de afaceri, valoarea activelor nete și profitul indicate în ultimul bilanț depus, datat 31.12.2004, debitorul avea obligația depunerii documentelor contabile, în lipsa cărora se reține neținerea contabilității în conformitate cu legea, fapta prevăzută de art.138 lit.d din Legea nr.85/2006. În același sens se mai poate reține și depunerea ultimului bilanț aferent anului 2004.
Chiar dacă lichidatorul nu a putut identifica activele, disponibilitățile bănești și creanțele menționate în bilanțul aferent anului 2004, pârâtul administrator a lăsat să curgă termenul de prescripție privind executarea acestora în favoarea debitorilor săi, favorizându-i nejustificat pe aceștia, deși, dacă și-ar fi recuperat propriile creanțe ar fi acoperit obligațiile de plată existente în prezent. Lichidatorul trebuia să continue cercetarea situației debitorului pentru completarea corespunzătoare a raportului privind cauzele și împrejurările stări de insolvență, inclusiv în sensul refacerii actelor prevăzute de art.28 alin.1 din lege.
În raport cu prevederile art.1, 5, 11 din Legea nr.82/1991 și art.73 alin.1 din Legea bnr.31/1990 administratorii sunt răspunzători față de societate pentru neținerea registrelor cerute de lege, registrele trebuind depuse la Oficiul Registrului Comerțului și la Ministerul Finanțelor Publice.
În ceea ce privește raportul de cauzalitate, fapta ilicită poate consta și într-o inacțiune, în speță neținerea contabilității în conformitate cu legea, care a condus la starea de insolvență.
Față de acestea, analizând actele și lucrările dosarului cauzei Curtea constată că recursul este nefondat având în vedere următoarele considerente:
Pentru atragerea răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere ale societății debitoare pentru pasivul acesteia, astfel cum este menționat în tabelul definitiv al creditorilor, potrivit dispozițiilor art.138 din Legea nr.85/2006 trebuie dovedită, de reclamant, în conformitate cu art.1169 Cod civil, îndeplinirea în mod cumulativ a condițiilor privind existența faptei, a prejudiciului, a raportului de cauzalitate dintre acestea și a vinovăției.
În ceea ce privește fapta, aceasta trebuia să se regăsească în cuprinsul art.138 alin.1 lit.a-g din Legea nr.85/2006 care cuprinde o enumerare limitativă iar nu exemplificativă și trebuie dovedită sub toate aspectele cuprinse în descrierea rezultată din dispozițiile respective. Or, în ceea ce privește fapta invocată în temeiul art.138 lit.c reclamantul nu a dovedit în nici un mod în cauză continuarea activității în interesul personal al pârâtului administrator al debitorului.
În legătură cu fapta invocată în temeiul art.138 lit.d, fapta constând în nedepunerea unor acte contabile la dosarul cauzei, la organele fiscale sau la Registrul Comerțului nu echivalează în mod obligatoriu cu fapta de neținere a contabilității în conformitate cu legea pentru că nedepunerea actelor contabile poate avea și altă cauză decât neținerea contabilității, iar în cauză nu s-a dovedit că eventualele astfel de cauze sunt în mod obligatoriu imputabile pârâtului.
Pretinsa intenție a pârâtului în sensul favorizării propriilor debitori prin tergiversarea recuperării creanțelor sale pentru a se împlini termenul de prescripție privind dreptul de executare a acestor creanțe, nu este justificată în concret în condițiile în care în primul rând, mențiunea existenței unor creanțe ale debitorului în tabelul aferent anului 2004 este generală, iar în lipsa individualizării acestora nu este posibilă o analiză concretă. Întocmirea sau refacerea evidențelor contabile ale societății debitoare se poate solicita în principiu, în baza art.20 alin.1 lit.c din Legea nr.85/2006 dar în lipsa efectivă a oricăror informații referitoare la acestea, realizarea actelor de procedură respectivă nu este, practic, posibilă, iar recurentul nu a probat cel puțin existența unor indicii în sensul că ar fi posibilă întocmirea sau refacerea evidențelor contabile.
Răspunderea patrimonială prevăzută de art.138 din Legea nr.85/2006 are natură specială iar nu contractuală astfel că nu implică răspunderea administratorului față de societatea debitoare în raport cu mandatul pârâtului în calitate de administrator al acestei societăți.
De altfel, chiar și în cazul în care s-ar fi dovedit săvârșirea de către pârât a uneia dintre faptele prevăzute de art.138 alin.1 lit.a-g din Legea nr.85/2006, pentru atragerea răspunderii trebuia dovedită și legătura de cauzalitate dintre fapta respectivă și ajungerea debitorului în stare de insolvență. Or, în raport cu nici una dintre faptele invocate reclamantul nu a probat că acestea ar fi cauzat insolvența debitorului.
Prin urmare, în condițiile în care nu s-a probat în mod cumulativ îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru atragerea răspunderii pârâtului în mod corect tribunalul prin judecătorul sindic a respins cererea reclamantului, sentința atacată impunându-se a fi menținută.
Având în vedere considerentele arătate Curtea, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 B, împotriva sentinței comerciale nr.3017 din data de 30.06.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații FOTO, prin lichidator, MANAGEMENT, SUPER, și
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15.10.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.Jud. - 12.11.2008
Tehnored. - 13.11.2008
Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială
Președinte:
Președinte:Viorica TrestianuJudecători:Viorica Trestianu, Roxana Popa, Aurică Avram
