Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 1090/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Dosar nr- (Număr în format vechi 1311/2009)
DECIZIA COMERCIALĂ NR. 1090
Ședința publică de la 30 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Viorica Trestianu
JUDECĂTOR 2: Diana Manole
JUDECĂTOR 3: Roxana Popa
GREFIER - -
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4 împotriva sentinței comerciale nr.1539 din data de 17.03.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, - SRL - PRIN LICHIDATOR JUDICIAR & CO EXPERT și INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care se învederează instanței că recurenta prin motivele de recurs a solicitat și judecarea cauzei în lipsă conform art. 242.
Curtea constatând cauza în stare de judecată, o reține spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința comercială nr.1539/17.03.2009 a Tribunalului București Secția a VII-a Comercială, s-a respins ca nefondată cererea creditorului Administrația Finanțelor Publice Sector 4 împotriva pârâtului.
În baza art.132 alin.2 din Legea nr.85/2006 s-a închis procedura insolvenței împotriva debitorului - SRL în contradictoriu cu creditorii Administrația Finanțelor Publice Sector 4 și Inspectoratul TERITORIAL D E Muncă, societatea debitoare fiind radiată din registrul comerțului.
În motivare se invocă următoarele:
Din informațiile furnizate de Oficiul Registrului Comerțului B rezultă că pârâtul a fost administratorul debitorului.
Pentru angajarea răspunderii potrivit dispozițiilor art.138 alin.1 din legea insolvenței în sarcina membrilor organelor de conducere trebuie îndeplinite cumulativ condițiile generale, precum și condițiile speciale prevăzute de art.138 din Legea nr.85/2006.
În speță, reclamanta creditoare a formulat doar afirmații generice referitoare la nerespectarea dispozițiilor referitoare la obligația ținerii contabilității, fără a se indica concret, elementele care să ducă la concluzia îndeplinirii condiției prevăzute în art.138 lit.
Împrejurarea că debitorul nu a depus la dosar actele prev. de art.28 din Legea nr.85/2006 în temeiul prevăzut de art.35 din lege, ori că nu a depus raportările contabile la organele fiscale ori la Oficiul Registrului Comerțului nu poate fi asimilată cu neîndeplinirea obligației de a ține contabilitatea în conformitate cu legea, în lipsa unor probe certe.
Mai mult, nedepunerea actelor la dosar este o faptă ulterioară apariției insolvenței, or disp. art.138 reglementează o răspundere specială, care se poate angaja pentru fapte anterioare apariției insolvenței și care au cauzat starea de insolvență.
Oricum, în ce privește obligația pârâtului de a ține registrele cerute de lege, condiția impusă de legiuitor este că neîndeplinirea acesteia, adică neținerea unei contabilități în conformitate cu legea, să fi contribuit la ajungerea societății în insolvență.
Așadar, simplul fapt că pârâtul nu ar fi ținut contabilitatea potrivit legii române nu este de natură să ducă la angajarea răspunderii sale în lipsa dovedirii raportului de cauzalitate între această faptă și ajungerea în stare de insolvență. Or, în speță, reclamantul creditor nu a făcut dovada acestui raport de cauzalitate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea Administrația Finanțelor Publice Sector 4, solicitând modificarea sentinței, în sensul admiterii cererii formulate de Administrația Finanțelor Publice Sector 4 în baza art.138 lit.d din Legea nr.85/2006, de atragere a răspunderii patrimoniale a organelor de conducere ale - SRL, respectiv a pârâtului.
În motivare se arată că instanța de fond a procedat la soluționarea cererii, dând o interpretare greșită dispozițiilor legale.
Cererea a fost întemeiată pe prevederile art.138 alin.1 lit.d din Legea nr.85/2006, în considerarea faptului că organele de conducere ale societății debitoare nu și-au depus declarațiile privind obligațiile de plată la bugetul de stat pentru luna octombrie-noiembrie 2006, nici declarațiile privind obligațiile de plată la bugetul de stat începând cu luna aprilie a anului 2007, constituind fapta culpabilă de neținere a contabilității în conformitate cu legea.
Au fost întrunite condițiile care atrag incidența art.138 lit.d din Legea nr.85/2006.
Administratorul, având de îndeplinit un contract tacit de mandat în temeiul art.72 din Legea nr.31/1990 și art.1532 - 1533 Cod civil, are și o răspundere contractuală față de terții păgubiți de societatea ce o reprezintă.
Pe tot parcursul procedurii de faliment, administratorul pârât nu a făcut dovada existenței unor cauze care să-l absolve de aceste obligații contractuale, rezultând în mod evident existența culpei și nici nu a adus probe în dovedirea faptului că și-ar fi îndeplinit obligațiile contractuale.
În cazul răspunderii contractuale culpa pârâtului este prezumată potrivit art.1082 cod civil raportat la art.138 din Legea nr.85/2006.
Potrivit principiilor generale de răspundere, fapta ilicită nu trebuie neapărat să constea într-o acțiune, dar și omisiunea, inacțiunea ilicită, neîndeplinirea unei activități ori neluarea unei măsuri, atunci când această activitate trebuia să fie întreprinsă de către anumite persoane.
Netransmiterea actelor contabile de către administratorul debitoarei, deși avea această obligație, conform art.31 din Legea nr.85/2006 și fusese notificat în acest sens de către lichidatorul judiciar este de natură a duce la concluzia că organele de conducere ale debitoarei au avut interes în a ascunde respectivele acte contabile, pentru a nu se putea analiza situația patrimonială a debitoarei, eventualele bunuri aflate în patrimoniul acesteia și alte aspecte care ar fi putut clarifica cauzele de ajungere în insolvență.
Sumele care constituie prejudiciul cauzat statului român sunt sume aferente desfășurării activității comerciale, care ar fi trebuit plătite de către societate din încasări.
Nu au fost administrate probe noi în recurs.
Intimații, deși legal citați nu au formulat nicio cerere.
Analizând actele dosarului în conformitate cu dispozițiile art.3041pr.civ. Curtea constată și reține următoarele:
Invocarea dispozițiilor art.138 din Legea nr.85/2006, nu atrage automat răspunderea administratorului, deoarece legiuitorul nu a înțeles să instituie o prezumție legală de vinovăție și de răspundere în sarcina acestuia pentru eventualul management defectuos, prevăzând doar posibilitatea atragerii acestei răspunderi, dar numai după administrarea de dovezi în acest sens.
Natura juridică a răspunderii administratorului societății debitoare aflată în insolventă fată de creditorii acesteia nu este una contractuală, întemeiată pe mandat, care ar fi aplicabilă doar în raport cu societatea însăși al cărei mandatar este administratorul, nu și în raport cu creditorii sociali, terți față de contractul de mandat, față de aceștia din urmă răspunderea găsindu-și temeiul în dispozițiile de drept comun privind răspunderea civilă delictuală, ale cărei elemente nu sunt, de altfel, întrunite în speță.
Instanța de fond a apreciat corect probele administrate în dosar și a reținut că nu erau incidente dispozițiile privind răspunderea patrimonială a administratorilor societății debitoare pentru pasivul acesteia.
Din probele dosarului nu rezultă cauzarea stării de insolventă și nici săvârșirea uneia din faptele enumerate imperativ în dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006.
In absența altor elemente probate de recurentă, simpla nedepunere a bilanțurilor contabile și a raportărilor financiare semestriale de către pârâtul intimat nu este de ajuns pentru a se reține în sarcina acestuia răspunderea civilă întemeiată pe litera d) a art.138 privind neținerea contabilității în conformitate cu legea, atâta timp cât nu s-a dovedit cauzarea stării de insolventă a societății debitoare.
In conformitate cu dispozițiile art.312 Cod procedură civilă, pentru aceste motive, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECID E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4 împotriva sentinței comerciale nr. 1539 din data de 17.03.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, - SRL - PRIN LICHIDATOR JUDICIAR & CO EXPERT și INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 30.09.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.Jud. - 19.10.2009
Tehnored. - 20.10.2009
2 ex.
Tribunalul București - Secția a VII a Comercială
Judecător sindic -
Președinte:Viorica TrestianuJudecători:Viorica Trestianu, Diana Manole, Roxana Popa
