Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 1088/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 1343/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR. 1088
Ședința publică de la 30 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Viorica Trestianu
JUDECĂTOR 2: Diana Manole
JUDECĂTOR 3: Roxana Popa
GREFIER - -
Pe rol fiind soluționarea cererilor de recurs formulate de recurenta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI împotriva sentinței comerciale nr. 161 F din data de 24.04.2009 pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - - PRIN LICHIDATOR JUDICIAR și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care se învederează instanței că recurenta prin motivele de recurs a solicitat și judecarea cauzei în lipsă conform art. 242.
Curtea constatând cauza în stare de judecată, o reține spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului comercial d e față, reține următoarele:
Prin sentința comercială nr. 161F/24.04.2009 Tribunalul Ialomița Secția Civilă a admis cererea formulată de lichidatorul judiciar Cabinet Individual de Insolvență și a dispus închiderea procedurii de faliment a debitoarei - - și radierea societății din registrul comerțului; a descărcat pe lichidatorul judiciar de orice îndatoriri cu privire la procedură și a notificat sentința de închidere a procedurii.
În considerentele sentinței, judecătorul sindic a reținut că prin sentința comercială nr. 31F/27.01.2006 a fost deschisă procedura generală de insolvență împotriva debitoarei - -, prin încheierea de ședință din data de 09.06.2006 fiind dispusă trecerea la faliment; s-a mai reținut că au fost recuperate o serie de creanțe ale debitoarei, sumele fiind folosite pentru acoperirea cheltuielilor de procedură, precum și a unei părți din creanțele înregistrate în tabel.
Judecătorul a apreciat ca fiind întemeiată cererea lichidatorului judiciar privind închiderea procedurii, raportat la faptul că s-au valorificat toate bunurile debitoarei, sumele obținute au fost distribuite, devenind incidente dispozițiile art. 136 din Legea nr. 85/2006.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei pentru continuarea procedurii.
În motivare, recurenta a arătat următoarele:
- au fost încălcate norme procedurale prevăzute sub sancțiunea nulității, prin aceea că s-a dispus închiderea procedurii fără să se fi realizat publicitatea hotărârii prin care s-a aprobat raportul final în care s-a formulat cererea de închidere a procedurii; susține recurenta că închiderea procedurii nu poate avea loc concomitent cu aprobarea raportului final, fapt ce rezultă din art. 7 din Legea nr. 85/2006.
- nu au fost respectate dispozițiile art. 129 din Legea insolvenței, care impun judecătorului sindic convocarea adunării generale a creditorilor în termen de maxim 30 de zile de la afișarea raportului final;
- nu a fost formulat un raport detaliat cu privire la bunurile societății și la persoanele vinovate de aducerea societății în stare de insolvență;
- nu au fost respectate etapele procedurii, prin aceea că lichidatorul judiciar trebuia să formuleze cerere în temeiul art. 138 din Legea insolvenței, iar în cazul omisiunii, judecătorul sindic putea autoriza comitetul creditorilor să formuleze o asemenea cerere; se susține că prin închiderea procedurii fără a se stabili care sunt persoanele vinovate de starea de insolvență, a fost lipsită de posibilitatea de a formula o cerere pentru atragerea răspunderii patrimoniale în temeiul art. 138 din lege;
- judecătorul sindic trebuia, în virtutea rolului activ, să dispună efectuarea unei expertize care să determine cauzele reale și împrejurările care au determinat starea de insolvență și, în raport de concluziile acestei expertize, să convoace adunarea creditorilor pentru a fi analizată oportunitatea formulării cererii întemeiate pe art. 138 din Legea nr. 85/2006.
În concluzie, recurenta apreciază că sunt întrunite condițiile art. 105 alin. 2.pr.civ. sentința fiind supusă nulității, în condițiile în care nu a putut formula obiecțiuni la raportul final, prin neefectuarea publicității de aprobare a acestui raport.
Deși legal citate, intimatele nu au depus întâmpinări la dosar și nu s-au prezentat la termenele acordate.
Recurenta nu a administrat probe.
Analizându-se actele și lucrările dosarului, în raport de criticile formulate, se apreciază că recursul nu este fondat.
Se reține caracterul nefondat al criticii vizând încălcarea dispoziției art. 7 din Legea nr. 85/2006. Astfel, textul legal menționat reglementează procedura generală de comunicare și citare a părților implicate. În cazul raportului final, însă, sunt incidente dispozițiile art. 129 din lege, care menționează că acest raport se comunică creditorilor și debitoarei și se afișează la ușa instanței, părțile putând formula obiecțiuni. În speță, raportul final a fost comunicat creditorilor (aspect dovedit cu transmisiunea tip ), judecătorul sindic dispunând, totodată, afișarea acestuia la ușa instanței, în ședința publică din data de 27.03.2009.
În consecință, nu împotriva unei hotărâri de aprobare a raportului final puteau fi făcute obiecțiuni, ci împotriva raportului final, comunicat și afișat.
Se mai reține că în aceeași ședință de judecată din data de 27.03.2009, judecătorul sindic a dispus și convocarea adunării generale a creditorilor, fiind pus în vedere acestora că pot formula obiecțiuni cu cel puțin 5 zile înainte de termenul stabilit pentru această ședință. Se constată, deci, că judecătorul sindic a respectat dispoziția art. 129 din Legea insolvenței în ce privește convocarea adunării generale a creditorilor, critica formulată sub acest aspect de recurentă fiind înlăturată.
Este neîntemeiată și critica recurentei referitoare la neîntocmirea unui raport amănunțit cu privire la bunurile societății și cauzele ori persoanele care au cauzat starea de insolvență. În primul rând nu în raportul final se indică bunurile debitoarei, ci în rapoartele de activitate întocmite pe parcursul desfășurării procedurii. De asemenea, se reține că asemenea rapoarte au fost întocmite, fiind identificate bunurile societății debitoare, apoi valorificate, sumele rezultate fiind distribuite, potrivit tabelului de creanțe.
În al doilea rând, nu lichidatorul judiciar are obligația de a întocmi raportul privind cauzele și împrejurările care au determinat starea de insolvență, precum și persoanele cărora le poate fi imputată. În speță, debitoarea a fost supusă procedurii generale de insolvență, astfel încât potrivit art. 59 din Legea nr. 85/2006, administratorul judiciar trebuia să întocmească un asemenea raport. În consecință, nu se poate solicita lichidatorului judiciar să întocmească acte care nu intră în competența sa.
Nu există o obligație legală imperativă în sarcina lichidatorului judiciar de a formula o cerere întemeiată pe dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006. Această cerere este formulată doar în situația în care lichidatorul/administratorul judiciar evidențiază fapte de natură a atrage răspunderea unor persoane din conducerea debitoarei, dar, așa cum s-a menționat deja, cererea nu se introduce automat, ca o obligație legală a lichidatorului judiciar.
Nu poate fi reținută nici susținerea recurentei în sensul că nu a avut acces la documentele debitoarei. Potrivit art. 17 din Legea nr. 85/2006, Comitetul creditorilor, din compunerea căruia face parte și recurenta, are ca principală atribuție analizarea situației debitorului. Or, această atribuție nu poate fi realizată decât prin accesul la documentele societății debitoare, aspect ce poate fi realizat prin colaborarea cu administratorul/lichidatorul judiciar. Dar, nu poate fi reținută ca o critică adusă sentinței judecătorului sindic împrejurarea că recurenta nu a îndeplinit atribuțiile ce îi reveneau, în calitate de membru al Comitetului creditorilor.
Este înlăturată și critica vizând lipsa de rol activ a judecătorului sindic, prin nedispunerea unor probe considerate esențiale de recurentă, pentru stabilirea persoanelor vinovate. Recurenta, în calitate de membru al Comitetului creditorilor, avea obligația de a supraveghea activitatea lichidatorului/administratorului judiciar și în măsura în care constata că activitatea acestuia este nesatisfăcătoare, putea solicita înlocuirea, ori putea promova acțiuni, cu aprobarea judecătorului sindic. De asemenea, putea formula obiecțiuni la rapoartele lichidatorului judiciar. Or, starea de pasivitate a recurentei nu poate impune judecătorului sindic să efectueze acte care, în mod normal, erau în obligația recurentei. Se reține sub acest aspect că procedura s-a desfășurat pe parcursul a trei ani, timp suficient pentru recurentă să formuleze, în măsura în care avea motive, o cerere de atragere a răspunderii persoanelor considerate vinovate de starea de insolvență a debitoarei.
Recurenta apreciază în mod eronat că Legea nr. 85/2006 impune pronunțarea a două hotărâri distincte, una de aprobare a raportului final și una de închidere a procedurii. O analiză sistematică a dispozițiilor legii, impune coroborarea art. 129 cu art. 132, concluzia ce se evidențiază fiind aceea că legea nu interzice ca prin aceeași sentință să se dispună atât aprobarea raportului final, cât și închiderea procedurii.
Pentru toate considerentele reținute, se apreciază că nu sunt incidente dispozițiile art. 105 alin. 2.pr.civ. sentința pronunțată de judecătorul sindic fiind legală și temeinică.
În consecință, în temeiul art. 312.pr.civ. recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în B,--11, sector 1 în contradictoriu cu intimații - -, prin lichidator judiciar, cu sediul în F, str. -. -, -. 2, jud. I și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE S, cu sediul în S, bd. - - nr. 14, jud. I împotriva sentinței comerciale nr. 161F din 24.04.2009 pronunțată de Tribunalul Ialomița Secția Civilă în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 30.09.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red. RP/5 ex.
14.10.2009.
Jud. fond
Tribunalul Ialomița Secția Civilă
Președinte:Viorica TrestianuJudecători:Viorica Trestianu, Diana Manole, Roxana Popa
